Este nespus de îmbucurătoare tendința tot mai accentuată a românilor de întoarcere la valorile și tradițiile autohtone, cu ocazia sărbătorilor de iarnă (și nu numai) și de alegere, din multitudinea de oferte, a obiectelor de artă populară meșteșugărească. Din niciun decor nu trebuie să lipsească globurile colorate în fel și chip sau instalațiile cu sute de beculețe dar, parcă, sufletul românului nu va fi niciodată întreg fără o mică decorațiune tradițională. Și slavă Domnului, avem din ce alege!
Integrarea elementelor tradiționale în spiritul modern contemporan ar trebui să reprezinte un nou trend în designul românesc, iar rusticul ar trebui împletit cu minimalismul. Modelele tradiționale românești de pe țesături încep să se regăsească pe obiecte, de la ceasuri, cești, cutii și, bineînțeles, ornamente pentru brad, modelele fiind adaptate, iar detaliile devenind elemente principale. Cum sărbătoarea Crăciunului se apropie cu pași repezi, iar Anul Centenar ne impune o continuă și frumoasă aducere-aminte a tot ceea ce este românesc, nu puteam rata acest prilej de a scrie despre ritualurile tradiționale de împodobire a casei și a bradului.
Clopoţei din ceramică – Baia Mare
Nașterea Domnului Iisus Hristos este sărbătorită în zilele de 25, 26 și 27 decembrie, seara de 24 decembrie fiind cunoscută sub denumirea de Ajunul Crăciunului. Sărbătoarea Crăciunului datează încă din secolul al IV-lea, când Biserica Creștină a stabilit această dată nu întâmplător, ci pentru a concura cu nașterea zeului Soare din tradițiile păgâne. Mulți istorici ai religiei sunt, însă, de părere că Nașterea Domnului ar fi avut loc spre sfârșitul iernii. De altfel, există unele discrepanțe între datele la care se sărbătorește Crăciunul: creştinii ortodocşi de rit vechi îl sărbătoresc pe 7 ianuarie, după calendarul iulian, care este decalat cu 13 zile față de cel oficial.
Tradiția Crăciunului a fost îmbogățită de la an la an, dar un lucru rămâne cert – toți cei care își doresc să creadă în el (nu numai cei mici) îl așteaptă pe Moș Crăciun, cel cu plete dalbe, care vine cu tolba încărcată de cadouri pentru copilașii cuminți. De netăgăduit rămâne și ritualul împodobirii bradului cu ornamente de culoare roșie sau verde, chiar în seara de Ajun.
Decorațiuni tradiționale de Crăciun
Obiceiul bradului de Crăciun ar fi apărut în Germania, unde legenda spune că Sfântul Bonifaciu a ordonat tăierea stejarilor, venerați de păgâni. În cădere, stejarii au distrus toți copacii din preajmă, mai puțin bradul, care a devenit de atunci un simbol al acestei sărbători. Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun este relativ recent în România. Prima dată, bradul a fost împodobit în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, românii preluând repede această idee. La început, bradul era împodobit cu fructe, nuci, lumânărele și flori din hârtie colorată. Ulterior au apărut globurile din sticlă, beteala și instalațiile luminoase. Se spune că în vârful bradului trebuie așezată o stea. Aceasta simbolizează astrul care i-a călăuzit pe magi până la Betleem (învechit Viflaim). Steaua aduce noroc, belșug și îndeplinește dorințele.
Citește și Povestea bradului de Crăciun
Regele Carol I şi familia sa de Crăciun
Materialele care se regăsesc cel mai des în decorul tradițional românesc sunt lemnul, lutul și ceramica smălțuită. Mobilierul și ustensilele de bucătărie erau făcute din lemn, vasele de lut erau numai bune de pus la cuptor iar ulcioarele și oalele de ceramică smălțuită, atent decorate, umpleau bogata masă. Materialele textile acoperă suprafețe întinse: podele, pereți și mobilier. Românii foloseau lâna, inul, cânepa și bumbacul pentru a-și încălzi și decora casa. Covoarele țesute la război, cerga de lână și prosoapele brodate erau accente nelipsite din orice casă. Culoarea juca și încă joacă un rol important, fiind folosit cu preponderență albul cu accente de roșu și negru, albastrul și mai rar verdele. Bradul era împodobit cu mere roșii (înlocuite mai târziu cu globuri), conuri de brad, nuci și ornamente împletite din sfoară. În perioada Crăciunului casa se umplea cu mirosurile bunătăților din bucătărie și urările colindătorilor.
Pentru un efect mai apropiat de tradiționalul rustic există în continuare artizani care practică arta populară cu tradiție.
Meșterii artizani din Nordul Bucovinei au inventat, de câțiva ani, ouăle încondeiate, de agățat în bradul de Crăciun. Acestea sunt golite de conținut și decorate după tradiționala tehnică a „scrierii” cu ceară, în relief. Motivele nu sunt însă cele clasice, bătrânești, valabile în perioada Paștelui, ci elemente care țin de sezonul hibernal: Moș Crăciun, reni, crenguțe de brad împodobite, lumânări, căsuțe, fulgi de nea. Cu multă migală și talent, acești artizani renumiți au reușit să creeze niște obiecte de o frumusețe aparte. Alte obiecte, care sigur vor da un plus de farmec bradului dumneavoastră, sunt iconițele și tablourile religioase sau laice, pictate pe sticlă, în miniatură, și cu ramă din sfoară împletită.
Nici artizanii din Transilvania nu se lasă mai prejos propunând câteva obiecte de ceramică deosebite. Vestiții ceramiști din Corund, județul Harghita, fac în fiecare an, în ajunul sărbătorilor de iarnă, clopoței decorativi din lut ars, smălțuit, pictați cu diferite motive florale sau păsări, specifice acestei zone. Culorile vii și desenele pline de farmec și căldură bucură ochiul și încălzesc inima. Corund este și unul dintre puținele locuri din România în care se găsește faimoasa ceramică neagră. Aici, ea este mai rar întâlnită, de aceea este și atât de prețuită. Culoarea, de la cenușiu închis la negru, se obține în urma unui proces specific de ardere înăbușită.
Uluitoarea ceramică neagră, care atrage privirea prin eleganța și proporția formelor sale, se realizează și în Marginea, o mică comună din Bucovina. Cu o tradiție care se pierde în negura vremii, ceramica neagră a apărut în perioada culturii Horodiștea-Florești, cea mai înfloritoare perioadă a ceramicii geto-dacice.
Ceramica din Marginea este unică în Europa. Ceramica realizată în această zonă, de culoare neagră, trasează un arc peste ani, până în perioada dacică: de la tehnica de ardere a ceramicii în cuptoare închise în partea de sus și la gurile de foc, până la forma vaselor (oale înalte, oale mari cu două toarte, străchini de diferte dimensiuni, oale cu mănuși). Lutul este cules de la marginea satului sau adus din împrejurimi. Zona beneficiază de un sol argilos și este străbătută de apa râului Sucevița. Cel mai reprezentativ centru de ceramică din România este la Horezu în judeţul Vâlcea, un centru cu expoziţii etnografice permanente şi târguri tradiţionale precum târgul „Cocoşul de Hurez”, organizat în fiecare an, târg care găzduieşte meşteri din centre de ceramică populară din întreaga ţară.
Decorarea vaselor din lut este un procedeu care aduce în atenţie mai multe tehnici, diferenţiate pe centre, şi un instrumentar simplu, dar cu mari posibilităţi de expresie plastică. Motivele aplicate pe farfurii, străchini, căni, ulcioare, aduc în atenţie simboluri solare cu origini străvechi, precum: spirala simplă sau dublă, steaua cu şase sau opt colţuri, cercul şi zig-zagul. Motivele specifice centrului Horezu sunt geometrice, vegetale şi zoomorfe. Cu ajutorul acestor motive decorative meşterii olari contemporani din centrul Horezu realizează compoziţii extrem de variate şi de o mare frumuseţe artistică. În ceea ce priveşte gama cromatică, centrul Horezu este definit de cărămiziu, verde şi albastru pe fond alb-gălbui.
Citește și Design tradițional Românesc în amenajările interioare
Farfuriile ceramice de Horezu sunt spectaculoase atât prin cromatica și elementele decorative, cât și prin finețea cu care meșteșugarii populari prelucrează lutul. Fiecare farfurie ceramică este unicat, meșteșugarii modelează lutul cu mâinile, îl lasă la zvântat, îl ard în cuptoare și decorează farfuriile în funcție de mesajul pe care vor să-l transmită și de destinația obiectului ceramic. În prezent, centrul Horezu este unul dintre cele mai vechi centre ceramice vâlcene, reunind peste 15 familii de olari care lucrează diverse categorii de piese în manieră tradiţională, profilându-şi întreaga activitate în jurul acestui străvechi meşteşug. Vasele lucrate de ei sunt un reper valoric nu numai pentru judeţul Vâlcea şi zona Olteniei, ci pentru întreaga Românie.
Cultura Cucuteni, unică în Europa, era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei şi Basarabia, şi se caracteriza printr-o ceramică de foarte bună calitate, bogat şi variat pictată. Pe ceramica Cucuteni predomina decorul în spirală, cu numeroase variante şi combinaţii. În ceramica nouă – creaţie atât a meşterilor olari, cât şi a artiştilor plastici – ceramişti – sunt continuate tradiţiile centrului respectiv în ceea ce priveşte stilul şi factura ceramicii, care sunt preluate şi adaptate produselor destinate cerinţelor actuale.
Un alt element decorativ este clopoțelul de Cucuteni. Acesta este modelat în lut, de către ceramiștii din localitatea Cucuteni, județul Iași. Pe baza unei documentări laborioase, un grup de meșteri entuziaști au reușit să readucă la viață această îndeletnicire practicată de oameni în urmă cu peste 5000 de ani. Clopoțelul de Cucuteni este desenat cu vopsele ecologice, vegetale și motive spiralate, zoomorfe și antropomorfe. Sunetul lui pare că vine de undeva din negura timpului, stârnește imaginația și cheamă la visare. În Bistrița, se confecționează chiar globuri din piele de vițel, umplute cu lână și cusute cu tot felul de modele colorate: flori, steluțe, etc.
Globuri pentru pomul de Crăciun din piele de viţel şi lână de oaie – Bistriţa
Decorațiunile tradiționale de Crăciun în roșu și verde, falnicul brad, ghirlandele și coronițele, globurile și accesoriile pufoase parcă învăluie orice spațiu într-o stare de bine și relaxantă. Cu brăduțul ornat în culori de roșu și auriu sau argintiu, cu globuri, ghirlande, acadele, moși în miniatură, îngerași, fundițe și acadele și neapărat luminițe strălucitoare colorate, întregul decor capătă dintr-o dată un aer festiv. Roșul rămâne, fără îndoială, culoarea sezonului, întruchipând spiritul sărbătorii, bucuria, veselia și, de ce nu, chiar agitația specifică acestei perioade.
Deși decorațiunile artificiale au farmecul lor, anul acesta vă sugerăm să aduceți mai multă natură în casele dumneavoastră. Crenguțele de brad sau coronițele din brad natural, vâscul, merișoarele și conurile de pin sau brad se numără printre elementele cel mai des folosite ca decorațiuni tradiționale de Crăciun. Și nu uitați – dacă nu aveți timp de confecționat decorațiuni home-made în agitata lună decembrie, puteți imprima un model preferat, pe care, odată înrămat, îl puteți pune pe perete desăvârșind, astfel, decorul românesc.
Împodobirea bradului de Crăciun în stil românesc
Se știe despre Crăciun că este sărbătoarea nașterii Domnului Iisus, o sărbătoare a liniștii sufletești, a păcii și a cadourilor. De altfel, Crăciunul este o sărbătoare plină de lumină, de semnificații și simboluri. Sărbătoarea Crăciunului a fost întotdeauna o sărbătoare a bucuriei pentru creștini, dar, mai ales pentru copii, care așteaptă cu nerăbdare momentul împodobirii pomului de Crăciun sau zilele în care merg la colindat, primind în schimb daruri.
Tradiția împodobirii bradului și a casei este un obicei preluat pe la jumătatea mileniului trecut de la triburile germanice, bradul simbolizând prin forma sa triunghiulară Sfânta Treime, podoabele cu care este ornat bradul semnificând cunoașterea și bogăția, asemenea pomului sacru din Grădina Edenului, în care se găseau merele-fructele cunoașterii.
Legenda, însă, spune că o familie de boieri din București și-a adus din Germania o dădacă pentru copii. În ajunul Crăciunului, bona a împodobit un brad, așa cum obișnuia ea să facă acasă. Boierilor le-a plăcut atât de mult ideea încât, în ziua de Crăciun, au chemat toată familia și cunoscuții să vadă frumusețea bradului împodobit. În anul următor, de Crăciun, au împodobit brad și cei care au văzut și le-a plăcut. Și tot așa, an de an, până când bradul împodobit a devenit tradiție, dar și simbolul central al Crăciunului, cea mai frumoasă și veselă sărbătoare a anului.
Se cunoaște foarte puțin faptul că și dacii aveau un cult pentru brad, dar cu înțeles total diferit: bradul era un copac ritual tăiat la nunta sau la moartea cuiva. Obiceiul încă se păstreză în regiuni din Oltenia și sudul Banatului. Astfel, în cadrul ritualului de înmormântare bradul reprezenta ”nunta” mortului cu divinitatea și natura. Bradul, împodobit în vechime cu fructe, flori, nuci poleite, lumânarele și panglici simboliza pomul vieții, arborele fertilizator, de bun augur. Simbolul bradului se regăsește în foarte multe piese de artă populară precum covoarele, ștergarele și iile.
În zilele noastre împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul rural cât și urban. Beteala, globulețele colorate ce sclipesc în lumina lumânărilor și a beculețelor colorate ce dau parcă viață bradului, steaua vestitoare a Nașterii Domnului Iisus ce nu trebuie să lipsească din vârful bradului, îngerașii care ne fac se retrăim de fiecare dată emoțiile Nașterii Pruncului Sfânt, toate anunță Seara cea Mare.
După zilele de Crăciun, bradul rămâne ca decorațiune de sezon și/sau ca motiv de mândrie a celor care l-au împodobit. În cele mai multe din casele românilor există obiceiul ca bradul să fie aruncat înainte de Bobotează, urmând ca locuința să fie primenită pentru sărbătoarea Botezului Domnului. Însă, pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel.
Până în secolul al XV-lea, crenguțele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca și darurile pe care oamenii și le făceau unii altora, erau considerate tradiții păgâne. Dar nu peste multă vreme în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605 la Strasbourg a fost înălțat primul pom de Crăciun, într-o piață publică. Nu avea încă lumânări și era împodobit cu mere roșii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi. După 1878, decorațiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri întreaga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor. În 1776, prin intermediul soldaților germani care participau alături de englezi la războiul de independență, tradiția pomului de Crăciun ajunge și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă.
Citește și Bradul de Crăciun de la Casa Albă
La noi obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la Universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun ”O Tannenbaum”, cu versuri de Melchior Franck, puse pe o melodie populară din Silezia, din secolul al XVI-lea, devine în limba română ”O brad frumos”, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor.
Bradul, în tradiţia noastră, era legat de momentele importante ale vieţii – naştere, căsătorie, moarte. Pe scurt, bradul simboliza ideea de pom al vieţii. Este interesant că în unele părţi ale lumii germanice, podoabele de pom nu erau chiar întâmplătoare. Se puneau mere, nuci, corabia, care simboliza biserica, crucea, îngeraşii, lumânările. Bradul împodobit a fost un împrumut din sfera apuseană. El a aparţinut lumii germane păgâne, pătrunzând treptat şi în tradiţiile popoarelor creştine. A fost preluat, cu timpul, de întreaga Europă, ajungând inevitabil şi la noi.
După datina din străbuni, bradul împodobit cu fructe şi panglici se leagă de stâlpul porţii la nunţi. În unele sate din nordul Moldovei, crucile de la morminte sunt înfipte în trunchiuri de brad. Există morminte care au pietre funerare sculptate sub forma unor arbori, în special brazi.
Pentru români, încă din vechime, bradul constituia un element deosebit de important la nunţi şi înmormântări, aşa încât n-a fost prea greu ca un astfel de obicei străin să se muleze pe o credinţă de-a noastră existentă. Numai că la noi brad împodobit nu se făcea decât la înmormântări. Adus aici prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, bradul împodobit de Crăciun se întâlneşte la Bucureşti, mai întâi în casele „nemţilor”, apoi în acele ale orăşenilor avuţi pentru care inovaţia părea mai tentantă decât tradiţia. Semnale de alarmă ale intruziunii acestui obicei străin nouă au fost trase de intelectualii vremii, exemplu elocvent fiind Petre Ispirescu, dar fără prea mare succes, întrucât ideea împodobirii bradului cucerea tot mai mult.
Citește și Decorațiuni handmade de Crăciun
Un factor important în promovarea acestui element alogen, adică deosebit prin natură și origine de mediul în care se află, se pare că l-au avut chiar şcolile noastre, care l-au propagat „cu toată pompa oficială”, pomul de Crăciun „devenind chiar punctul principal al întregii sărbători a datinilor de Crăciun”. Treptat, pomul de Crăciun a fost integrat firesc în sărbătoarea Crăciunului, extinzându-se de la casele mai avute la întreg oraşul; şi nu numai în locuinţe, dar şi în diferite instituţii bucureştene. Cumpărarea bradului rămânea şi ea un eveniment în viaţa familiilor bucureştene, la fel ca împodobirea lui cu „panglicile cele mai sclipitoare, cleştii şi lumânările colorate, jucărioarele cele mai hazlii şi pachete cu tot felul de cofeturi (dulciuri)”.
La Dumbrăviţa, în județul Braşov, se păstrează o tradiţie veche de două secole, fiind singura localitate din ţară în care bradul se împodobeşte chiar în ziua de Crăciun. Pomul de Crăciun rămâne în centrul comunei până după Bobotează. Vătafii, adică tinerii care au făcut şi armata, şi penaşii, feciorii care urmează să se însoare, sunt cei care aduc în centrul comunei bradul.
Bradul de Crăciun era împodobit, la început, cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți. În timp, s-a trecut la ornarea acestuia cu fel si fel de minunății, printre care: globulețele de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată, instalațiile luminoase, etc. Există, de asemenea, obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze o stea, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi până la Betleem. Despre această stea se spune că aduce noroc și duce la îndeplinire dorințele.
Pe lângă bradul de Crăciun, creștinii ornează și așa-numitele coronițe de Crăciun. Agățate pe ușile de la intrare acestea simbolizează sănătate și noroc, iar forma rotundă reprezintă veșnicia dragostei care nu piere niciodată. O altă plantă folosită la decorarea caselor în preajma Crăciunului și a Anului Nou este vâscul. Se spune despre vâsc că este o plantă tămăduitoare, simbolizând, la unele popoare, armonia și pacea. De asemenea, sărutul sub vâsc face mai trainică și mai puternică iubirea într-un cuplu.
Totodată, se obișnuiește, la creștini, ca în ajunul Nașterii Domnului, cât și în ziua de Crăciun, să se meargă la biserică, după care să se ia masa în familie, în mijlocul celor dragi. În unele zone din țară încă mai există tradiția ca la nașterea copilului să se sădească un brad. Simbolic, cei doi, copilul și bradul, sunt înfrățiți. În alte zone, se obișnuia ca nou-născutul să fie închinat de moașă în fața unui brad în timp ce aceasta rostea niște cuvinte magice.
Obiceiul de a împodobi ușile, ferestrele și casa cu crengi de brad în sărbătorile de sfârșit de an, datează cu mult înaintea creștinismului, în credința populară spunându-se că aduce noroc, viață lungă, prosperitate și fertilitate. La popoarele nordice, ramurile de brad cu care se împodobeau iarna casele, erau un mijloc de a lupta împotriva duhurilor rele, care, se credea că, în perioada răscrucii dintre ani, umblau printre oameni. Datorită faptului ca rămâneau întotdeauna verzi, brazii reprezentau o speranță în renașterea luminii și venirea primăverii.
Bradul de Crăciun este o tradiție relativ recentă în România, dar a devenit cel mai îndrăgit obicei al sărbătoriilor de iarnă, datorită simbolurilor care i se asociază: dragoste, bucurie, fericire, împlinire, speranță, viață, sănătate, magie…!
Anul acesta în Bucureşti, sărbătorile de iarnă sunt marcate de decoraţiuni cu milioane de luminiţe şi un Târg Oficial de Crăciun amenajat în Piaţa Constituţiei. Aici se găsesc 100 de căsuţe cu cadouri, produse de artizanat, bunătăţi sau produse tradiţionale. Patinoarul în aer liber, caruselul, atelierele, dar şi Casa lui Moş Crăciun fac parte din decorul pieţei de Crăciun care va rămâne deschisă până pe 26 decembrie.
