Dictionar

CADASTRU: sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe planuri cadastrale a tuturor corpurilor de proprietate, indiferent de destinație și de proprietar, de pe întreg teritoriul țării.

CAPACITATE DE EXERCIȚIU: capacitatea persoanei de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligațiile, savârșind acte juridice (fie personal, fie prin reprezentantul legal, părinte sau tutore). Aceasta se dobândește la data la care persoana devine majoră (18 ani) și încetează odată cu moartea persoanei sau cu ocazia punerii sub interdicție judecătorească.

CAPACITATE DE FOLOSINȚĂ: capacitatea de a avea drepturi și obligații. Aceasta începe la nașterea persoanei și încetează odata cu moartea acesteia.

CARTE FUNCIARĂ (C.F.): înscris oficial reprezentând unitatea de bază în sistemul de publicitate imobiliară în cadrul căruia evidența se ține pe imobile și nu pe proprietari. C.F. se întocmește în mod distinct pentru fiecare imobil și cuprinde mențiuni despre toate actele translative sau constitutive de drepturi în privința imobilului respectiv. Se întocmește și se numerotează pe localități.

CATEGORIE DE FOLOSINȚĂ A TERENULUI: caracterizare codificata din punct de vedere al destinației terenului în funcție de scopul pentru care este utilizat (agricol, silvic, construcții, căi de comunicații, exploatare minieră, etc.)

CERTIFICAT DE MOȘTENITOR: titlu în temeiul căruia persoana pentru care s-a emis face dovada calității sale de moștenitor. Este reglementat de Legea nr. 36/1995. Se eliberează pe baza încheierii finale dată în cadrul procedurii succesorale notariale de către notarul în raza căruia defunctul a avut ultimul domiciliu. Certificatul cuprinde referiri la masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.

CERTIFICAT DE URBANISM (C.U.): Certificatul de Urbanism este un act public emis de Autoritățile administrației publice locale, prin care se fac cunoscute solicitantului elementele care caracterizează regimul juridic, economic și tehnic al unui imobil, stabilite prin evidențele existente și documentațiile de urbanism și amenajarea teritoriului. Spre exemplu: caracteristicile zonei în care se găsește amplasamentul, cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite (înălțimea maximă a clădirii, procentul de teren ce poate fi ocupat de clădire, retragerile față de limita proprietății etc.), precum și lista avizelor și acordurilor necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de construcții.

CLAUZA CONTRACTUALĂ: stipulație inclusă de părți, în virtutea principiului libertății convențiilor, în conținutul contractului lor.

CODIFICARE CADASTRALĂ: operațiunea prin care se atribuie numere identificatoare (coduri) de recunoaștere unică a corpurilor de proprietate în raport cu proprietarul.

COEFICIENT DE OCUPARE AL TERENULUI (C.U.T.): exprimă raportul dintre suprafața construită desfășurată a tuturor nivelurilor (SD) și suprafața terenului (S).

COMUNITATE DE BUNURI: bunurile dobândite în timpul căsătoriei intră sub incidența comunității de bunuri, adică se prezumă că sunt bunuri comune. În cazul bunurilor comune regimul juridic al acestora diferă după cum sunt bunuri mobile sau imobile. În cazul bunurilor mobile, oricare dintre soți poate efectua acte de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale a acestora fără a avea nevoie de consimțământul expres al celuilat soț. În schimb, în cazul bunurilor imobile, actele de înstrăinare se pot încheia valabil doar cu consimțământul expres al ambilor soți.

CONCESIUNE: O convenție între stat și concesionar prin care ultimul capătă dreptul de a exploata terenuri petroliere, miniere, întreprinderi etc. aparținând statului (proprietății publice). Potrivit art. 135, alin. 5 din Constituția României bunurile proprietate publică ce aparțin statului (bogățiile subsolului, căile de comunicație, marea teritorială etc.) pot fi concesionate, închiriate sau date în administrare regiilor autonome, în condițiile legii. Concesiunea poate fi acordată în forme diferite. Concesionarea se face în baza unui contract prin care o persoană, numită concedent, transmite pentru o perioadă determinată, unei alte persoane, numită concesionar, care acționează pe riscul și pe răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun, a unei activități sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevențe.

CONSTRUCȚIE: o proprietate sau o parte dintr-o proprietate construită cu o utilizare distinctă pentru proprietar, care aparține unei persoane sau mai multor persoane, în indiviziune. Aceasta poate fi o cladire întreagă sau părți dintr-o clădire, cu una sau mai multe intrări. Fiecare intrare are o adresa. Adresa este identică cu cea a intrării.

CONTRACT – Act juridic civil constând in acordul de vointa intre doua sau mai multe persoane, incheiat in scopul de a crea, modifica sau stinge intre ele drepturi si obligatii. Codul civil, in cap. I, II, t. III, cartea III, art. 948, precizeaza conditiile esentiale pentru validitatea contractelor: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.

CONTRACT DE ANTREPRIZĂ:  contract care se încheie între antreprenor (meseriaș, întreprinzător), care se obligă să execute pe riscul său o anumită lucrare pentru cealaltă parte numită client, în schimbul unui preț. Este frecvent întâlnită în practică antrepriza de construcții. Potrivit clauzelor contractuale, asigurarea materialelor necesare executării revine antreprenorului sau cade exclusiv în sarcina clientului. Antrepriza este reglementată de art. 1413, alin. 5, Codul civil.

CONTRACT DE COMISION: contractul prin care o persoană (comisionar) se obligă să savârșească pe numele său, dar pe cheltuiala altei persoane (comitent) un act juridic, (ex. depunerea în consignație a unui bun în vederea vânzării) în schimbul unei remunerații (comision). Contractul de comision este reglementat de Codul comercial.

CONTRACT DE COMODAT (împrumutul de folosință): contract prin care o persoană numită comodant, remite, spre folosință temporară, unei alte persoane numită comodatar, un lucru cu obligația pentru acesta din urmă de a-l restitui în natură, în individualitatea sa.

CONTRACT DE DONAȚIE: contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit prin care una din părți, numită donator, își micșorează actual și revocabil, cu intenție liberală, patrimoniul sau cu un drept (real sau de creanță), mărind corespunzător patrimoniul celeilalte părți, numită donatar, cu același drept, fără a urmări să primeasca ceva în schimb.

CONTRACT DE EXCLUSIVITATE: Se încheie între client și o singură agenție imobiliară și presupune acordarea exclusivă a dreptului de reprezentare în cazul unei vânzări, închirieri sau cumpărări. În cazul exclusivității, agenția imobiliară își prezintă metodele de lucru și responsabilitățile, termenii contractului fiind foarte clar exprimați. De reținut: clauzele contractuale pot fi negociate între părți. Clientul poate cere agenției să specifice detaliat demersurile întreprinse. În cazul nerespectării clauzelor contractuale se poate refuza plata comisionului pentru intermediere și implicit se poate rezilia contractul de exclusivitate.

CONTRACT DE ÎNTREȚINERE:  contract translativ de proprietate, prin care o persoană transmite unul sau mai multe bunuri determinate, ori o sumă de bani (sau amândouă împreună) unei alte persoane numită întreținător, care se obligă să asigure întreținerea, fie întreținutului, fie unei alte persoane, până la data decesului acestuia sau pe o perioadă de timp determinată. Este un contract consensual și de regulă gratuit. Este asimilat uneori contractului de vânzare-cumparare cu clauză de întreținere.

CONTRACT DE LOCAȚIUNE: contractul în virtutea căruia o persoană numită locator se obligă să asigure altei persoane numită locatar folosința integrală sau parțială a unui lucru sau prestarea unui serviciu pe o durată de timp determinată, în schimbul unui preț corespunzător.

CONTRACT DE MANDAT: contract în virtutea căruia o persoană numită mandatar se obligă să facă ceva pe seama altei persoane, numită mandant, de la care a primit o împuternicire în acest scop.

CONTRACT DE RENTĂ VIAGERĂ: contract prin efectul căruia o persoană numită credirentier, înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani (numită capital) către o altă persoană numită debirentier, care se obligă, în schimb, să efectueze în favoarea celei dintâi o prestație periodică în bani, numită rentă viageră, până la decesul acesteia.

CONTRACT DE SCHIMB: contract prin care părțile își dau (transmit) reciproc proprietatea unui lucru pentru alt lucru. Contractul de schimb este reglementat de Codul Civil.

CONTRACT DE SUBLOCAȚIUNE: acord de voințe în temeiul căruia locatarul care a dobândit folosința temporară a unui bun pe baza unui contract de locațiune subînchiriază acel bun unui terț (sublocatar) care se obligă să plătească chirie.

CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE: contract prin care una din părți, numită vânzător, transferă proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părți, numită cumpărător, care se obligă a plăti, în schimb, vânzătorului o sumă de bani convenită ca preț al bunului vândut.

CONTRACT DE VIZIONARE: document prin care agenția imobiliară supune aprobării clienților săi condiții personalizate de achiziționare a unui imobil. Mai exact, prin contractul de vizionare, clientul agenției imobiliare se obligă să achiziționeze locuința pe care a vizionat-o numai prin intermediul acelei agenții și să achite comisionul impus de aceasta.

CORP CLĂDIRE: parte componentă a unei clădiri, delimitată după următoarele criterii:

• sistemul arhitectonic și constructiv determinat de fațade și materialele de construcție a pereților exteriori;
• intrarea în clădire;
• independență și regim diferit de înălțime față de alte clădiri alăturate.

CORP DE PROPRIETATE: una sau mai multe parcele alipite, aparținând aceluiași proprietar.

CREANȚĂ: act prin care se certifică dreptul creditorului de a primi la un anume termen, o sumă de bani sau alte bunuri economice sau valori de la debitor. Creanța constituie un activ pentru creditor si un pasiv pentru debitor.

DAREA ÎN PLATĂ: contract şi totodată mijloc de stingere a obligaţiilor care constă în acceptarea de către creditor la propunerea debitorului, de a primi o altă prestaţie în locul celei pe care debitorul era obligat iniţial să o execute. Darea în plată se poate face numai cu consimţământul creditorului, el neputând fi ţinut să primească un alt lucru decât cel ce i se datorează, chiar atunci când valoarea lucrului oferit este egală sau mai mare. Pe de altă parte, darea în plată reprezintă un act de dispoziţie menit să asigure o plată.

DAUNĂ: pagubă, prejudiciu sau vătămare provocată unei persoane ca urmare a neîndeplinirii unei obligaţii contractuale sau legale, a săvârşirii unei infracţiuni precum şi atunci când, cu toate că nu este urmarea neîndeplinirii unei obligaţii, legea stabileşte expres obligaţia de a o repara

DAUNĂ MATERIALĂ: paguba adusă unui drept patrimonial (de exemplu, dreptului de proprietate)

DAUNĂ MORALĂ: pagubă suferită de o persoană ca urmare a atingerii aduse drepturilor sale personale nepatrimoniale (ex. reputație, onoare etc.) sau ca urmare a provocării unei suferințe morale (ex. moartea unei persoane apropiate).

DAUNE INTERESE: despăgubiri băneşti stabilite prin hotărâre judecătorească în sarcina debitorului pentru a fi plătite creditorului în scopul reparării prejudiciilor pricinuite acestuia, ca urmare a neexecutării ori executării defectuoase ori cu întârziere de către debitor a obligaţiilor sale.

DELIMITARE CADASTRALĂ a unității administrativ-teritoriale: lucrare distinctă la introducerea cadastrului la nivelul unității administrativ-teritoriale, constând în: constituirea conform legii a comisiei, parcurgerea întregului traseu al hotarului unității administrativ- teritoriale, stabilirea punctelor de hotar caracteristice pe linia de hotar sau pe limita intravilanului și marcarea lor cu borne, determinarea coordonatelor acestora, întocmirea actelor și documentației tehnice de delimitare.

DEPENDINȚĂ: anexă a unei locuinţe

DOL: constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, ori dolosive cu scopul de a încheia un act juridic, un contract sau un alt act. Dacă nu s-ar fi întrebuințat astfel de mijloace viclene, persoana care a fost dusă în eroare nu ar fi încheiat acel act. Dolul este unul din elementele care afectează caracterul liber al consimțământului. Codul civil prevede că „Dolul este o cauză de nulitate a convenției, când mijloacele viclene întrebuințate de una din părți, sunt astfel încât este evident că, fără aceste mașinații, cealaltă parte n-ar fi contractat”.

DOMICILIU: atribut de individualizare în spaţiu a persoanei fizice, concretizat în dreptul personal nepatrimonial ce-i conferă acesteia facultatea de a-şi stabili, potrivit legii, locuinţa permanentă sau principală într-un anume loc, cu referire la care se produc unele consecinţe juridice. Domiciliul este un element spaţial de identificare a persoanei fizice, stabilind locul unde se află locuinţa statornică sau principală a acesteia.

DREPT: totalitate a regulilor de conduită stabilite sau sancționate de stat și care sunt aduse la îndeplinire prin forța de constrângere a statului. El a apărut din cele mai vechi timpuri, odată cu nevoia de apărare a unor valori sociale și a fost îmbunătățit continuu de-a lungul dezvoltării societății umane. Sistemul dreptului se împarte pe ramuri, după specificul relațiilor sociale pe care le reglementează și, ca urmare, există: drept penal, drept procesual penal, drept civil, drept procesual civil, dreptul familiei, drept administrativ, drept comercial, drept internațional.

DREPT DE ABITAȚIE: drept de uz având ca obiect o casă de locuit. În principiu, nu poate fi cedat și nici închiriat; prin excepție titularul său poate închiria altcuiva partea din casă pe care nu o locuiește.

DREPT DE CREANȚĂ: drept real accesoriu având ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane, fără deposedare, care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul respectiv în stăpânirea oricui s-ar afla și de a fi plătit cu prioritate față de ceilalți creditori din prețul acelui bun.

DREPT DE IPOTECĂ: drept real imobiliar care are menirea să garanteze o creanță și care conferă creditorului ipotecar posibilitatea ca, la nevoie, să își satisfacă dreptul de creanță valorificând bunul ce formează obiectul ipotecii. Ipoteca mai conferă titularului și dreptul de preferință, adică creditorul ipotecar aflat în concurs cu alți creditori își va satisface cu prioritate creanța sa în raport cu ceilalți creditori. Așadar ipoteca are ca obiect bunuri imobile, care rămân în patrimoniul debitorului.

DREPT DE PREEMȚIUNE: facultate de care se bucură o persoană de a fi preferată oricărei alte persoane la cumpărarea unui anumit bun. Poate fi stabilit prin lege sau prin convenţia părţilor, fie în favoarea unei persoane fizice sau juridice, fie în favoarea statului.

DREPT DE PROPRIETATE: dreptul unei persoane de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.

DREPT DE PROPRIETATE COMUNĂ ÎN DEVĂLMĂȘIE: formă a dreptului de proprietate comună care se distinge prin aceea că aparţine nefracţionat tuturor titularilor codevălmaşi şi are ca obiect bunuri comune nefracţionate în materialitatea lor. Drept de proprietate comună în devălmăşie au soţii asupra bunurilor comune.

DREPT DE PROPRIETATE COMUNĂ PE COTE-PĂRȚI: formă a dreptului de proprietate comună care se distinge prin aceea că obiectul rămâne nefracţionat în materialitatea sa, în timp ce dreptul de proprietate însuşi se divide în părţi matematice ideale. Dreptul fiecărui coproprietar priveşte întregul bun şi se întâlneşte cu drepturile celorlalţi în fiecare dintre cele mai mici particule ce alcătuiesc bunul în materialitatea sa; nu este necesar ca drepturile coproprietarilor să fie egale ca întindere.

DREPT DE PROPRIETATE PRIVATĂ: drept aparținând persoanelor fizice, juridice sau chiar statului care își pot exercita, asupra imobilelor din proprietatea privată, toate prerogativele dreptului de proprietate, adică posesia, folosința și dispoziția din putere proprie și în interesul satisfacerii nevoilor personale.

DREPT DE SERVITUTE: drept real în baza căruia proprietarul unui imobil exercită anumite prerogative asupra unui alt imobil aparţinând altui proprietar. Este un dezmembrământ al dreptului de proprietate.

DREPT DE SUPERFICIE: drept de proprietate al unei persoane asupra construcţiilor, plantaţiilor ori lucrări aflate pe terenul aparţinând unei alte persoane. Constituie un dezmembrământ al dreptului de proprietate privind terenul, deoarece folosinţa acestuia este atribuită în mod perpetuu titularului dreptului de superficie.

DREPT DE UZ: varietate a dreptului de uzufruct, constând în posibilitatea unei persoane de a poseda şi folosi, pentru nevoile sale şi ale familiei sale, un lucru mobil sau imobil proprietatea altei persoane, de a dobândi fructele acestuia şi a dispune asupra lor. Titularul dreptului de uz are obligaţia de a păstra substanţa lucrului. Dreptul de uz are un caracter personal, neputând fi cedat sau închiriat. Este un dezmembrământ al dreptului de proprietate.

DREPT DE UZUFRUCT: drept real, potrivit căruia o persoană (uzufructuar) posedă şi foloseşte un bun aflat în proprietatea altei persoane, dobândeşte fructele acestuia şi poate dispune asupra lor. Este un dezmembrământ al dreptului de proprietate.

DREPT REAL: drept subiectiv patrimonial care conferă titularului posibilitatea exercitării în mod direct a posesiei, folosinţei şi dispoziţiei asupra unui lucru ori numai a unora din aceste atribute. Este un drept absolut, deoarece este opozabil tuturor celorlalte persoane, care au obligaţia de a nu stânjeni libera lui exercitare.

DREPTURI REALE IMOBILIARE: drepturi care au o existență de sine stătătoare în raport cu alte drepturi reale sau de creanță.

DREPTURI REALE IMOBILIARE ACCESORII: drepturi reale imobiliare care servesc ca o garanție reală a unor drepturi de creanță și au o existență juridică subordonată drepturilor reale imobiliare principale. Din această categorie fac parte: ipoteca, amanetul și unele privilegii imobiliare.

ENTITĂȚI DE BAZĂ ale sistemului de evidență a cadastrului general: parcela, construcția și proprietarul.

EVICȚIUNE – pierderea în tot sau în parte, de către cumpărător a dreptului de proprietate asupra bunului cumpărat, ca urmare a valorificării de către vânzător sau de către o terţă persoană a unui drept care exclude, în tot sau în parte, dreptul cumpărătorului asupra aceluiaşi bun.

EXECUTARE SILITĂ: procedură reglementată de lege, prin intermediul căreia titularul unui drept subiectiv, recunoscut printr-un titlu executoriu, constrânge, cu ajutorul organelor competente, pe cel care nesocoteşte dreptul respectiv, să aducă la îndeplinire prestaţia specificată în titlu, asigurându-se astfel respectarea dreptului iniţial încălcat şi, totodată, restabilirea ordinii de drept. În mod obişnuit executarea unei hotărâri judecătoreşti sau a unui alt titlu executoriu se face voluntar şi numai în caz contrar se recurge la executare silită.

EXTRAVILAN: partea din unitatea administrativ-teritorială cuprinsă în afara intravilanului, delimitată cadastral potrivit legii.

FACTURĂ: contract accesoriu, real, unilateral și indivizibil în temeiul căruia debitorul sau o terță persoană remite creditorului sau unui terț, un bun mobil, corporal sau incorporal, în vederea garantării executării unei obligații.

FOND FUNCIAR: totalitatea terenurilor de pe teritoriul României, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte (fondul funciar al unui judet, al Romaniei, etc.).

GAJ: contract accesoriu, real, unilateral și indivizibil în temeiul căruia debitorul sau o terță persoană remite creditorului sau unui terț, un bun mobil, corporal sau incorporal, în vederea garantării executării unei obligații.

GARANȚIE: Mijloc legal sau convențional de asigurare a executării obligațiilor (ex. clauza penală, arvuna etc.). În contractele comerciale internaționale se acordă un rol important garanțiilor, obligațiilor contractuale, care pot fi garanții personale și garanții reale.

HOTĂRÂRE DEFINITIVĂ: hotărâre judecătorească care nu este susceptibilă de a fi recurată. Au acest caracter: a) hotărârea instanţei de fond care nu a fost atacată cu recurs sau, fiind atacată cu recurs, judecarea acesteia s-a perimat sau recursul a fost respins; b) hotărârea dată de instanţa de recurs prin care aceasta rezolvă fondul pricinii; hotărârea definitivă se bucură de puterea lucrului judecat; ea păstrează această putere chiar şi atunci când se află în curs de judecare a contestaţiei în anulare sau o cerere de revizuire; orice hotărâre definitivă are autoritate de lucru judecat până nu va fi înlocuită printr-o altă hotărâre.

HOTĂRÂRE EXECUTORIE: hotărâre judecătorească susceptibilă de a fi pusă în executare pe cale silită. Au acest caracter hotărârile definitive şi irevocabile, precum şi cele nedefinitive (în măsura în care se bucură de executare vremelnică) prin care se soluţionează o acţiune în realizare.

IEȘIREA DIN INDIVIZIUNE: se poate face prin două metode și anume:

• prin simpla înțelegere între proprietari, cu o cădere de comun acord între aceștia privind partea fiecăruia ce-i va reveni în urma ieșirii din indiviziune. În acest caz, se va face o lotizare (dezmembrare) după dorința coproprietarilor, iar după aprobarea de către ANCPI a dosarului de dezmembrare, respectiv atribuirea numărului cadastral pentru fiecare lot de teren rezultat, se va încheia în notariat printr-un act ce va stipula fiecăruia dintre proprietari pe ce lot este proprietar.
• în urma unei sentințe judecătorești definitive.
  – în acest caz, în timpul procesului se va face o expertiză topografica juridică, iar dezmembrarea se va executa conform expertizei judecătoresti și hotărârii judecătorești finale.

În ambele cazuri este nevoie de o persoană fizică/juridică autorizată de către ANCPI sau OGR pentru a executa lucrarea de dezmembrare (lotizare) și pentru a obține numerele cadastrale pentru parcelele rezultate. (v. INDIVIZIUNE)

IMOBIL: parcelă de teren cu sau fără construcții.

INDIVIZIUNE: modalitate a patrimoniului care, aparţinând în comun mai multor persoane, are ca obiect o universalitate nedivizată de bunuri. Se caracterizează prin aceea că asupra lucrurilor ce aparţin mai multor persoane, fiecare coindivizar are o cotă-parte abstractă din drept, şi nu o porţiune exclusivă, determinată material, din lucrurile respective.

INOPOZABILITATE: sancțiunea ce intervine în cazul nesocotirii unor cerințe de publicitate față de terți, prevăzute de lege pentru anumite acte juridice

INSCRIPŢIE IPOTECARĂ (sau ÎNSCRIERE IPOTECARĂ): formă de publicitate imobiliară, care constă în înscrierea ipotecii în cartea funciară sau în registrul special pentru a o face opozabilă terţilor şi a determina rangul acesteia.

INTRAVILAN: teritoriul determinat prin Planul urbanistic general (PUG), care cuprinde ansamblul terenurilor cu și fără construcții, ce constituie o localitate. Intravilanul se poate dezvolta prin extinderea în extravilan numai pe bază de planuri urbanistice zonale (PUZ), legal aprobate, integrându-se ulterior în Planul general urbanistic (PUG) al localității.

IPOTECA: garanție reală și accesorie care nu deposedează pe debitorul proprietar de bunul ipotecat. Ea dă posibilitatea creditorului să urmărească bunul pentru a primi creanța sa cu preferință.

LEGAT: dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o moștenire, un bun, iar persoana căreia i se conferă un legat se numește legatar. Se mai numește și testament.

MANDAT: contract în temeiul căruia o persoană numită mandant, împuternicește pe o altă persoană, numită mandatar, să încheie în numele ei și pentru ea anumite acte juridice.

MOȘTENITOR: persoana care moștenește sau urmează să moștenească averea defunctului, având drept la succesiune.

NULITATE: sancțiune care lipsește actul juridic de efectele sale firești sau de o parte a acestora atunci când actul juridic a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor de valabilitate sau cu încălcarea unor dispoziții legale imperative.

NUMEROTARE CADASTRALĂ: operațiunea prin care se atribuie, după anumite reguli, numere de ordine (numere cadastrale) corpurilor de proprietate și parcelelor din cadrul unei unități administrativ-teritoriale.

NUMEROTARE TOPOGRAFICĂ: operația prin care se atribuie numere de ordine punctelor caracteristice ale contururilor.

PARCELĂ: suprafață de teren situată într-o unitate administrativ-teritorială pe un amplasament bine stabilit , având o singură categorie de folosință și aparținând unui proprietar sau mai multor proprietari, în indiviziune. Din punct de vedere economic, o parcelă poate avea mai multe subdiviziuni fiscale. O subdiviziune fiscală este o porțiune a parcelei având aceeași clasificare calitativă.

PARTIDĂ CADASTRALĂ: suma corpurilor de proprietate care aparțin aceluiași proprietar în cuprinsul unei unități administrativ-teritoriale (comună, oraș sau municipiu).

PLAN CADASTRAL DE ANSAMBLU: produs derivat obținut prin generalizarea conținutului planului cadastral de bază. Se întocmește, de regulă, pentru o unitate administrativ-teritorială și conține reprezentarea hotarului, a limitelor intravilanelor și denumirile acestora, principalele detalii liniare, elemente de toponimie, denumirile teritoriilor administrative vecine.

PLAN CADASTRAL DE BAZĂ: plan tematic întocmit pentru nevoile cadastrului general, pe care sunt redate detaliat, poziția și numerele cadastrale ale corpurilor de proprietate și parcelelor, categoriile de folosință a terenurilor și construcțiile permanente.

PLAN TOPOGRAFIC: reprezentare convențională, în plan, analogică sau digitală, a unei suprafețe de teren, într-o proiecție cartografică și într-un sistem de referință. În România planul topografic se întocmește în Sistemul de proiecție Stereografic 1970 și în Sistemul de referință Marea Neagră 1975.

PLAN URBANISTIC DE DETALIU (P.U.D.): reprezintă de fapt documentația aferentă Planului Urbanistic General (PUG) și Planului Urbanistic Zonal (PUZ), explicând și detaliind conținutul acestor planuri, sub formă de prescripții și recomandări, corelate cu condiționările din Certificatul de Urbanism, în vederea urmăririi și aplicării lor. PUD-ul reprezintă documentația prin care se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare și servire edilitară, a unuia sau mai multor obiective, pe o parcelă, în corelare cu funcțiunea predominantă și vecinătățile imediate (se studiază mai multe amplasamente, opțiunea pentru realizarea unei construcții compatibilă cu funcțiile urbane). Este de fapt documentul consultat de comisia de urbanism atunci când este cerut un Certificat de Urbanism sau o Autorizație de Construire; dacă nu există PUD pentru terenul respectiv, Primăria cere mai întâi întocmirea lui, pe baza PUG-ului și PUZ-ului.
Problemele abordate în cadrul Planului Urbanistic de Detaliu sunt:

• regimul juridic, economic și tehnic al terenului și construcțiilor;
• compatibilitatea funcțiunilor și conformarea construcțiilor, amenajărilor și plantațiilor;
• relații funcționale și estetice cu vecinătatea;
• asigurarea accesibilității și racordarea la rețelele edilitare;
• permisivități și constrângeri urbanistice, inclusiv ale volumelor construite și amenajărilor;
• modul de ocupare și utilizare a terenului (POT, CUT);
• funcțiunea și aspectul arhitectural al construcției (sau construcțiilor) și amenajărilor;
• integrarea noilor construcții și corelarea lor cu cele existente învecinate;
• intervenția, prin reabilitarea construcțiilor și amenajărilor învecinate, în scopul armonizîrii cu construcțiile și amenajările noi propuse (dacă este cazul);
• circulația carosabilă și pietonală, corelate cu traficul în zonă și relațiile cu zonele învecinate (accese pietonale și auto);
• parcaje, spații de recreere și de joacă;
• echiparea edilitară și impactul asupra rețelelor existente în zonî (necesitatea de dezvoltări, modernizări, etc);
• funcționarea diferitelor forme de proprietate juridică a terenului; circulația acestora dacă este cazul.

PLAN URBANISTIC ZONAL (P.U.Z.): este un proiect care are caracter de reglementare specifică detaliată a dezvoltării urbanistice a unei zone din localitate (acoperind toate funcțiunile: locuire, servicii, producție, circulație, spații verzi, instituții publice, etc.) și asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe a zonei cu prevederile PUG-ului localității din care face parte. Prin PUZ se stabilesc obiectivele, acțiunile, prioritățile, reglementările de urbanism (permisiuni și resticții) necesar a fi aplicate în utilizarea terenurilor și conformarea construcțiilor din zona studiată (PUZ-ul reprezintă o fază premergătoare realizării investițiilor, prevederile acestuia realizându-se etapizat, în timp, în funcție de fondurile disponibile).
Problemele abordate în cadrul Planului Urbanistic Zonal sunt:

• organizarea rețelei stradale;
• zonificarea funcțională a terenurilor;
• organizarea urbanistic-arhitecturală în funcție de caracteristicile structurii urbane;
• indici și indicatori urbanistici (regim de aliniere, regim de înălțime, POT, CUT, etc.);
• dezvoltarea infrastructurii edilitare;
• statutul juridic și circulația terenurilor;
• delimitarea și protejarea fondului arhitectural-urbanistic de valoare deosebită, dacă acesta există în zona studiată;
• măsuri de delimitare până la eliminare a efectelor unor riscuri naturale și antropice, dacă acestea există în zona studiată;
• menționarea obiectivelor de utilitate publică;
• măsuri de protecție a mediului, ca rezultat al programelor specifice;
• reglementări specifice detaliate (permisiuni și restricții) incluse în Regulamentul local de urbanism aferent PUZ-ului.

PLANUL URBANISTIC GENERAL (P.U.G.): este un proiect care face parte din programul de amenajare a teritoriului și de dezvoltare a localităților ce compun unitatea teritorial-administrativă de bază. Planurile Urbanistice Generale cuprind analiza, reglementările și regulamentul local de urbanism pentru întreg teritoriul administrativ al unității de bază (suprafețe din intravilan, cât și din extravilan). În același timp, PUG-ul stabilește norme generale, pe baza cărora se elaborează mai apoi în detaliu, la scară mai mică, PUZ-urile și apoi PUD-urile.
Metodologia de elaborare și conținutul-cadru al PUG-ulu urmărește să:

• optimizeze relațiile  localităților cu teritoriul lor administrativ și județean;
• valorifice potențialul natural, economic și uman;
• stabilească și delimiteze teritoriul intravilan;
• organizeze și dezvolte căile de comunicații;
• stabilească și delimiteze zonele construibile și funcționale;
• stabilească și delimiteze zonele cu interdicție temporară și definitivă de construire;
• stabilească și delimiteze zonele protejate;
• evidențieze deținătorii terenurilor și  modul de circulație juridică a terenurilor;
• delimiteze suprafețele pe care se preconizează realizarea obiectivelor de utilitate publică;
• stabilească modul de utilizare a terenurilor și condițiilor de conformare și realizare a construcțiilor.
  

POPRIRE: modalitate a executării silite constând în indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile, incorporale, urmăribile, datorate debitorului de către un terț sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

POSESOR: persoană fizică sau juridică care deține numai posesiunea și folosința din dezmembrămintele dreptului de proprietate.

PROCENTUL DE OCUPARE AL TERENULUI (P.O.T.): exprimă raportul dintre Suprafața Construită la Sol (SC) și Suprafața Terenului considerat (S) înmulțit cu 100 (ex. POT = 15%); POT-ul generează astfel suprafața construită la sol maxim posibilă raportată la suprafața terenului (ex. în cazul în care prin Certificatul de Urbanism se specifică un POT de 50%, atunci vom putea construi pe jumătate din suprafața lotului).

Procentul de Ocupare al Terenului se stabilește în funcție de destinația zonei în care urmează a fi amplasată construcția și în funcție de condițiile de amplasare în teren. Procentul de Ocupare al Terenului (POT) se completează cu Coeficientul de Utilizare al Terenului (CUT), cu Regimul de Aliniere la stradă și cu Regimul de Înălțime, și formează un ansamblu de valori obligatorii în autorizarea executării construcțiilor, de care orice proprietar și orice arhitect trebuie să țină cont.

PROMISIUNE DE CONTRACT: convenția prin care una din părți sau ambele părți se obligă să încheie în viitor un anumit contract al cărui conținut esențial este determinat în prezent.

PROPRIETAR: persoană fizică sau juridică titulară în exclusivitate sau în indiviziune a dreptului real asupra corpului de proprietate supus înscrierii.

PUBLICITATE IMOBILIARĂ: sistem de înscriere în documente publice a corpurilor de proprietate împreună cu drepturile imobiliare pe care le au proprietarii și posesorii asupra lor. Publicitatea imobiliară se realizează prin Cartea funciară.

PUNCTUL GEODEZIC (PG): elementul din rețeaua geodezică materializat în teren, poziționat prin coordonate în sistemele de referință oficiale, inventariat după număr/denumire și cu fișa de descriere.

REGISTRU CADASTRAL: documentul principal al cadastrului general, prin care se sistematizează datele cadastrale pentru evidențierea distinctă în cadrul unității administrativ-teritoriale a situației corpurilor de proprietate și proprietarilor, precum și a situațiilor centralizatoare pe destinații ale terenurilor, grupelor de proprietari, intravilan – extravilan, etc.

RENTĂ VIAGERĂ: dreptul unei persoane numită credirentier, de a primi periodic, atâta timp cât trăiește o sumă de bani numită rentă, de la o altă persoană numită debirentier.

REȚEA GEODEZICĂ (RG): totalitatea punctelor determinate într-un sistem unitar de referință, cuprinzând rețeaua de triangulație- trilaterație (RTT), pentru poziționarea în plan și rețeaua de nivelment și gravimetrie (RNG) pentru poziționarea altimetrică.

Reteaua de triangulație- trilaterație (RTT) este formată din puncte situate pe o anumită suprafață , încadrate în rețele geometrice compacte în care s-au efectuat determinări astronomice și /sau direcții azimutale, distanțe zenitale și lungimi de laturi, pe baza cărora s-au calculat coordonatele punctelor în sistem unitar de referință.

REVOCARE: este o sancțiune de drept civil care constă în înlăturarea efectelor actului juridic civil, datorită ingratitudinii manifestate de cel gratificat sau a neexecutării culpabile a unor sarcini asumate.

REZILIERE: termen ce desemnează în mod generic desfacerea contractului sinalagmatic cu executare succesivă, producând efecte numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut și care este motivată prin faptul executării necorespunzătoare a contractului de către una din părți din cauze imputabile acesteia.

REZOLUȚIUNEA CONTRACTULUI: desemnează desființarea cu efect retroactiv a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, la cererea unei părți ca urmare a neexecutării culpabile a prestației asumată de către cealaltă parte.

SCHIȚA CORPULUI DE PROPRIETATE: documentul grafic ce se întocmește odată cu completarea fișei corpului de proprietate, la o scară convenabilă, pe care se înscriu datele de localizare și de identificare a corpului de proprietate, categoriile de folosință a parcelelor, construcțiile, precum și vecinătățile acestora.

SECTOR CADASTRAL: diviziune tehnică cadastrală a unității administrativ-teritoriale, delimitată de detalii liniare (căi de comunicație, ape, diguri, etc.), care nu suferă modificări curente și care cuprinde mai multe bunuri imobile alipite.

SISTEMUL INFORMAȚIONAL AL CADASTRULUI: organizarea de baze de date grafice și alfanumerice de evidență tehnică, economică și juridică referitoare la corpurile de proprietate și la proprietarii acestora.

SUBROGAȚIE: procedeu juridic presupunând substituirea creditorului dintr-un raport juridic obligațional de către o altă persoană care, plătind acestuia (creditorului inițial) datoria debitorului, dobândește calitatea de creditor al acelui debitor împreună cu toate drepturile pe care le avea împotriva lui creditorul plătit.

SULTA: suma de bani care se dă unuia dintre copermutanți (părțile din contractul de schimb se numesc copermutanți), în cazul în care bunurile care se schimbă nu sunt de valoare egală. În cazul contractului de schimb imobiliar sunt aplicabile regulile de la vânzare-cumpărare cu luarea în considerare a unor excepții.

SUPRAFAȚA CONSTRUITĂ DESFĂȘURATĂ: este suma suprafețelor utile ale încăperilor, logiilor, balcoanelor, precum și a cotei-părți din suprafețele părților comune ale clădirilor (spălătorii, uscătorii, casa scării, inclusiv anexele pentru colectarea, depozitarea și evacuarea deșeurilor menajere, casa liftului etc.), la care se adaugă suprafața aferentă pereților interiori și exteriori ai locuinței. În cazul încălzirii cu combustibil solid, se adaugă suprafața aferentă sobelor și cazanelor de baie. Nu sunt cuprinse suprafețele aferente boxelor de la subsol și ale garajelor care pot fi prevăzute distinct.

SUPRAFAȚA TOTALĂ A TERENULUI: suprafața de teren care include suprafața pe care se realizeazp construcția, precum și suprafața de teren liber.

SUPRAFAȚA UTILĂ: este suma tuturor suprafețelor încăperilor, fără a lua în considerare grosimea pereților. Cuprinde: camera de zi, dormitoare, băi, WC, duș, bucătărie, spații de depozitare și de circulație din interiorul locuinței. Nu se includ: suprafața logiilor și a balcoanelor, pragurile, golurilor de uși, ale trecerilor cu deschideri până la 1,00 m, nișele de radiatoare. În cazul locuințelor duplex, rampa nu se cuprinde în suprafața utilă a locuinței.

UZUFRUCT: drept real în temeiul căruia o persoană, numită uzufructuar, poate folosi un lucru care aparține altei persoane numită nudul proprietar și să beneficieze și de foloasele bunului respectiv, să-i culeagă roadele având însă obligația de a conserva substanța proprietății și la încetarea acestui drept să restituie bunul proprietarului. Dreptul de uzufruct se dobândește prin uzucapiune.

VICII ASCUNSE: desemnează în mod generic defectele sau deficiențele calitative ale bunului vândut, închiriat, sau ale lucrărilor executate, care, existând în momentul predării bunului nu au fost cunoscute de către dobânditor și nici nu puteau fi descoperite de el prin mijloacele obișnuite de verificare sau recepție și care fac ca bunul să nu poată fi întrebuințat conform destinației sale ori îi micșorează posibilitățile de întrebuințare în așa măsură încât se poate presupune că dobânditorul nu ar fi contractat sau nu ar fi consimțit să plătească prețul contractual stabilit dacă le-ar fi cunoscut.