Când spunem iarnă, Crăciun sau vacanţă, este aproape imposibil să nu ne gândim la omul de zăpadă veşnic zâmbitor, menit să ne aducă bucurie şi o stare pozitivă. Omul de zăpadă este chiar mai îndrăgit decât Moş Crăciun datorită longevităţii lui pe parcursul întregului sezon alb. Amuzant, simpatic, vesel, personajul ridicat de copii, părinţi, bunici a devenit un simbol al iernii de care ne bucurăm anual. Cu toate acestea, puţini ştiu că existenţa omului de zăpadă este atestată de manuscrise ce datează din secolul XIV, ceea ce înseamnă că încă din Evul Mediu oamenii construiau astfel de figurine din gheaţă supradimensionale.
Curioşi să mai aflaţi şi alte lucruri despre omul de zăpadă? În cele ce urmează, vă veţi putea delecta cu o întreagă istorie a omuleţilor veseli apăruţi în gospodării, pe dealuri, pe străzi sau în faţa blocurilor odată cu prima zăpadă.
Cum se construieşte un om de zăpadă?
Elementul comun este bineînţeles, zăpada pufoasă şi imaculată. Omul de zăpadă poate fi ridicat din doi bulgări – un bulgăre mai mic reprezentând capul, iar altul mai mare, corpul supraponderal – sau trei, din care unul va fi capul, iar ceilalţi doi corpul. Cel din trei bulgări clar, nu va fi la fel de dolofan ca cel din doi, dar cu siguranţă va fi suficient de simpatic. Mai nou, observăm oameni de zăpadă moderni, construiţi din blocuri de zăpadă pătrate sau diverse alte forme. Morcovul ca înlocuitor al nasului şi cărbunii pe post de nasturi sunt alte elemente tradiţionale pe care le utilizăm cu plăcere şi neapărat îi vom face un zâmbet vesel pe chip. Fularul, căciula sau oala, haina sau pelerina, mănuşile puse în crengile pe post de mâini, mătura, crenguţa de brad sau de vâsc pentru noroc precum şi alte elemente personalizatoare sunt la latitudinea preferinţelor celor care îl construiesc pe Frosty, Zăpădel, Bulgăraş sau orice alt nume ar purta zâmbitorul nostru de nea. Construcţia unui om de zăpadă depinde şi de câţiva factori esenţiali, iar aceştia sunt buna-dispoziţie, optimismul, energia, rezistenţa la temperaturile iernii, dorinţa de a ridica un astfel de personaj – în rest, treaba va merge ca pe roate, mai ales dacă activitatea este desfăşurată în grup, iar veselia îi cuprinde pe toţi membrii „echipei de construcţie”.
De unde vine omul de zăpadă?
Din regatul Crăiesei Zăpezii a lui Andersen? Sau poate, mai nou, din împărăţia Elsei din celebrul Frozen? Nu se ştie provenienţa simpaticului din bulgări de nea, dar clar are o evoluţie spectaculoasă de-a lungul vremii. Apare în scrierile lui Shakespeare, în cărţi, fotografii şi picturi ce încep din secolul XIV şi se continuă de-a lungul epocilor, până în zilele noastre când deja avem numeroase producţii cinematografice avându-l drept personaj central sau secundar. Sculptura din zăpadă aparţinei artei efemere (genul de artă care nu este destinat să dureze ci doar să ne încânte pentru o perioadă limitată de timp, de cele mai multe ori scurtă).
În mass-media, omul de zăpadă este un personaj foarte popular, devenit un fenomen internaţional, asociat cu iarna, cu sărbătorile, cu zăpada. Există numeroase filme, desene animate, cărţi pentru copii, vederi, felicitări, pliante, afişe conţinându-l pe Zăpădel. Astfel de producţii media celebre sunt „Frosty the Snowman”, „Jack Frost”, „Frozen” cu al său Olaf şi lista continuă.
Oamenii de zăpadă au ajuns să fie atât de îndrăgiţi încât au fost înregistrate şi recorduri în construcţia acestora. Recordul din februarie 1999, din Bethel, Maine, ce avea peste 34 m înălţime, a fost doborât în aceeaşi localitate în 2008, când omul de zăpadă a măsurat peste 37 de metri. Există şi un „cel mai mic om de zăpadă” realizat în decembrie 2016 la Western University în Londra şi nu poate fi vizualizat decât cu ajutorul unui microscop, având o dimensiune măsurabilă în microni.
Legendele omului de zăpadă
În jurul sculpturilor din omăt s-au ţesut şi multiple legende şi poveşti. Foarte cunoscută este cea imaginată de Andersen, în care un copil îl construieşte, iar Zâna Iarnă îi dă viaţă peste noapte, omul de zăpadă ajungând astfel să se transforme într-un binefăcător al vietăţilor afectate de ger. A căpătat astfel un dar nepreţuit – iubirea tuturor copiilor din lume.
Semnificaţiile omului de zăpadă sunt de asemenea variate pe întinderea mapamondului. În Japonia, acesta simbolizează noroc şi belşug, iar ca element inedit este lumânarea plasată în stomacul sculpturii. Mergem în America unde încă se vorbeşte despre faptul că „Frosty” reuşeşte să alunge spiritele rele din preajma locuinţelor şi a oamenilor şi poposim şi pe teritoriul ţării noastre unde există credinţe care ne spun că este bine ca cei mici să construiască oameni de zăpadă deoarece vor fi feriţi de boli tot anul.
În literatură, sculptura din zăpadă a devenit chiar un simbol al rasismului. Vorbim despre cartea „Cum să ucizi o pasăre cântătoare” a lui Harper Lee, mai precis despre scena în care personajele încep construcţia unui om de zăpadă din noroi, pentru ca mai apoi să-l acopere cu zăpadă – albul zăpezii reuşeşte să îmbrace şi să purifice noroiul.
În general, omul de zăpadă simbolizează anotimpul alb în general, bucuria ninsorii în special, o activitate distractivă pentru copii şi adulţi, o modalitate de a decora curtea propriei locuinţe în preajma sărbătorilor de iarnă, când avem norocul de a avea parte de o cantitate considerabilă de zăpadă pufoasă. Omul de zăpadă este prietenul îngheţat al cărui zâmbet plin de optimism ne încântă ziua şi ne aduce bucurie. Sfatul nostru? Nu ezitaţi să vă apucaţi de construcţia unui om de nea şi bucuraţi-vă din suflet de frumuseţea iernii!
