În ultimul timp, lumea a devenit din ce în ce mai asaltată de atenţionări în privinţa evitării anumitor alimente pentru a avea o viaţă sănătoasă. Toţi trebuie să avem grijă la ce fel de alimente consumăm şi câtă apă bem, deoarece consumul de alimente sănătoase şi a deja celebrilor doi litri de apă pe zi au devenit principiile de bază ale planurilor de nutriție. Puţini însă ne atenţionează asupra recipientelor în care acestea sunt îmbuteliate. Dat fiind lungul parcurs din momentul producţiei până în cel al consumului, tipul de ambalaj al produselor alimentare poate interveni în structura acestora, adăugându-le substanţe foarte periculoase pentru corpul uman, unele chiar cancerigene.
Plasticul este fabricat din petrol, benzină şi cărbune. Cea mai mare parte din materialele folosite pentru fabricarea plasticului provin din reziduurile rafinării petrolului, care altfel ar fi arse sau irosite. Ca o curiozitate, descompunerea naturală a plasticului în mediul înconjurător necesită peste 500 de ani din cauza materialelor care îl alcătuiesc. Material versatil, plasticul se găseşte în aproape orice consumăm, de la sticle, pahare, farfurii, pungi, până la caserole, cutii şi chiar ustensile de bucătărie, şi cu toate că ne este foarte la îndemână să le folosim (pentru că nu se sparg, sunt uşor de transportat ş.a.), trebuie să acordăm o atenţie deosebită acestor ambalaje. Problema este că ingredientele exacte ale ambalajelor nu sunt menţionate de multe ori deoarece sunt protejate de legislaţia în domeniu şi nu pot fi dezvăluite, producătorii afirmând că ei doar respectă reglementările în domeniu.
Efectele devastatoare ale plasticului asupra sănătății:
Cunoașterea ambalajelor și protecția personală
Unii specialişti susţin că în industria ambalajelor sunt folosite nu mai puţin de 6.000 de substanţe chimice, numeroase cercetări scoţând la iveală că unele tipuri de plastic ne afectează grav sănătatea în mod direct, şi tocmai de aceea în urma unor reglementări internaţionale producătorii au fost obligaţi să ştanţeze pe ambalaj tipul de material din care acesta este realizat, fie prin simboluri, fie prin litere sau cifre. Astfel, verificând ceea ce este scris în partea de jos a ambalajelor, putem învăţa să le descifrăm pe fiecare în parte.
* PET sau PETE (Tereftalat de Polietilenă) (tip 1) – reprezintă recipientele de unică folosinţă. Acestea pot elibera metale grele ce afectează echilibrul hormonal. PET este probabil cel mai folosit tip de ambalaj pentru comercializarea apei plate. Dar multe tipuri de ambalaje sunt realizate din acest material. Tocmai datorită faptului că utilizarea repetată a acestui tip de ambalaj creşte riscul degajării de substanţe nocive precum şi al creşterii numărului de bacterii, ambalajele de tip PET nu trebuie refolosite. Decontaminarea sau curăţarea corespunzătoare ar implica substanţe chimice nocive la rândul lor.
* HDP or HDPE (Polietilenă de înaltă densitate) (tip 2) – este probabil cel mai sigur tip de ambalaj. De aceea instalaţiile moderne de aducţiune a apei sunt realizate din acest tip de material. Este un material plastic care, practic, nu eliberează nicio substanţă chimică. Experţii recomandă alegerea acestui tip de ambalaj la achiziţia de apă plată, fiind probabil cea mai sănătoasă variantă disponibilă pe piaţă. HDPE este un plastic rigid folosit mai ales la ambalajele pentru lapte şi sucuri naturale, detergenţi lichizi, cloruri, uleiuri, dopuri, pahare, canistre (butoaie), cutii pentru gheaţă, castroane, cutii de alimente şi jucării.
* PVC sau V (Policlorură de vinil) (tip 3) – reprezintă o variantă de ambalaj nerecomandată pentru produse destinate consumului uman, dat fiind faptul că poate elibera două toxine cauzatoare de boli hormonale. PVC este un material mai moale, uşor flexibil. De regulă din el se fac folii alimentare, sticle de ulei, blistere pentru medicamente, si multe alte produse. Datorită costului redus, e un tip de ambalaj economic. De asemenea, datorită faptului că nu este afectat de razele solare şi de efectele vremii, mai este folosit la tâmplărie (geamuri tip termopan) sau furtune de grădină. Policlorura de vinil este deosebit de periculoasă pentru că are în compoziţie DEHA, un produs chimic folosit pentru a face plasticul mai flexibil, dar care este nociv, potrivit specialiştilor. Aceştia avertizează că expunerea îndelungată la DEHA poate cauza scăderi în greutate, afectează ficatul şi poate cauza cancer.
PVC se găseşte în recipientele de mâncare, în perdelele de duş, jucării, sticle de ulei vegetal, ambalaje de cosmetice, mănuşi chirurgicale, tuburi, catetere, pungi pentru sânge, măşti de oxigen. Un studiu american a arătat că PVC-ul conţinut în perdelele de duş eliberează în aer 108 chimicale toxice care pot afecta plămânii, sistemul nervos central, ficatul şi rinichii. Ortoftalaţii, cunoscuţi mai bine sub numele de ftalaţi, sunt folosiţi la fabricarea PVC-ului. Ftalaţii se găsesc, prin urmare, în produse ca săpunuri, şampoane, deodorante, cosmetice, conducte de apă, jucării, fire electrice, tuburi medicale şi podele vinilice. Ftalaţii interferează în dezvoltarea hormonilor. Producătorii sunt obligaţi să menţioneze pe etichetă existenţa ftalaţilor, cu excepţia parfumurilor. Ftalaţii utilizaţi pot purta diferite denumiri: Dibutilftalat (DBP), Dimetilftalat (DMP), Dietilftalat (DEP).
* LDPE (Polietilenă de densitate scăzută) (tip 4) – acest tip de plastic nu poate fi folosit fizic în producţia de sticle, ci mai degrabă pentru sacoşe, plase şi saci menajeri. Totuşi, dat fiind faptul că acest tip de material nu eliberează substanţe chimice nocive, în ultimul timp i s-au găsit noi întrebuinţări chiar în producţia de mobilă şi de haine. Se mai întâlneşte la ambalajele unor produse cosmetice şi de igienă, cum sunt cele de tip tub (pastă de dinţi, demachiante, creme), flacoane farmaceutice, pungi pentru depozitare, folie pentru ambalat alimente, pahare, castroane sau jucării flexibile.
* PP (Polipropilenă) (tip 5) – un tip de plastic alb sau semitransparent, folosit pentru ambalarea iaurturilor, a sucurilor, a cutiilor de cereale, scutecelor de unică folosinţă, a găleţilor, a caserolelor, a dopurilor de sticle şi a cutiilor pentru margarină şi iaurt. Este un material rigid dar uşor, având o rezistenţă termică deosebită. Asigură o barieră pentru umiditate, substanţe chimice şi grăsimi. Este folosit la recipientele opace sau semi-opace, cum ar fi unele sticle, boluri, paie pentru baut, unele cutii de iaurt, cosmetice şi biberoane (dacă ţineţi neapărat să folosiţi biberoane de plastic pentru bebeluş, acest tip de plastic este cel recomandat).
* PS (Polistiren) (tip 6) – cu toate că este des folosit în industria ambalajelor alimentare, este un alt material periculos, întrucât eliberează substanţe chimice cancerigene, ca de exemplu stirenul. Din el sunt fabricate paharele de cafea, sucuri, caserole pentru mâncare de tip fast-food (ambalajele tip scoică). Multe dintre ambalajele fast-food sunt fabricate din PS, datorită faptului că e un bun izolator termic, nepermiţând mâncării să se răcească sau sucurilor reci să se încălzească. Este un plastic ieftin, uşor şi deformabil. Mai este cunoscut şi sub denumirea de “styrofoam”. În construcţii este des folosit ca termoizolator (expandat sau extrudat), dar şi la ambalajele pentru ouă şi pentru învelirea produselor elctrocasnice în vederea transportării în siguranţă.
* PC (Policarbonat) sau plasticul neetichetat (tip 7) – este cel mai periculos tip de ambalaj alimentar din plastic, poate elimina BPA (bisfenol A) şi este des utilizat la producţia sticlelor de apă pentru sportivi, a recipientelor pentru mâncare şi, din păcate, chiar a biberoanelor pentru sugari. Această categorie a fost gândită astfel încât să includă atât policarbonatul cât şi alte plastice, astfel reciclarea şi reutilizarea acestei categorii de ambalaje nu este standardizată. Practic, bisfenolul A este un xenoestrogen cu efecte secundare ce afectează sistemul endocrin. Temerile sunt legate de posibilitatea ca, în anumite condiţii, bisfenolul să migreze în alimente într-o cantitate care ar pune în pericol sănătatea. În aceste condiţii a apărut cererea de înlocuire a policarbonatului cu materiale alternative care nu conţin BPA.
Un studiu realizat în cadrul Programului Naţional de Toxicologie, condus de National Institutes of Health din SUA, a arătat impactul asupra sănătăţii pe care îl are bisfenolul-A (BPA), cel mai periculos compus al plasticului policarbonat, prescurtat PC – acel plastic dur. BPA este prezent în majoritatea ambalajelor din plastic, dar şi în compoziţia CD-urilor, a DVS-urilor, şi a unor electronice şi dispozitive medicale. S-a demonstrat că BPA poate pătrunde în alimentele sau lichidele cu care intră în contact. Contaminarea se poate face la trecerea prin microunde, prin contactul cu un lichid foarte cald ori cu mâncare acidă (sau sucuri).
Citește și Design interior: Stilul Eco
O cantitate semnificativă de BPA este eliberată în alimente când în vas este turnată apă fiartă. Astfel, bisfenolul se eliberează de 55 ori mai repede decât în alte situaţii şi persistă şi după ce apa fierbinte a fost aruncată. Acest lucru indică faptul că până şi simpla spălare a paharului sau sticlei din plastic cu apă fierbinte duce la creşterea conţinutului de BPA. Urmările BPA asupra sănătăţii sunt deosebit de grave, întrucât provoacă diabet, cancer chiar şi persoanelor care au ingerat cantităţi mici de bisfenol A, leziuni structurale ale creierului, hiperactivitate, sporeşte agresivitatea, slăbeşte puterea de învăţare, creşte riscul obezităţii şi slăbeşte sistemul imunitar.
Cercetătorii încă studiază dacă ftalații și BPA sunt de fapt cauza tuturor acestor probleme de sănătate și, dacă da, care este cantitatea care le poate declanșa. În cazul femeilor însărcinate care vin în contact cu materiale plastice, studiile efectuate în timp au demonstrat că acidul folic sau vitamina B9 protejează fătul de orice efecte potenţial negative ale bisfenolului.
În timp ce îi lăsăm pe experţi şi cercetători să-şi facă treaba, noi trebuie să avem o abordare preventivă şi să minimizăm contactul cu materialele plastice, cel puţin cu cele mai nocive. Acest lucru ţine de 6 sfaturi simple pentru a reduce expunerea la substanțele chimice potențial dăunătoare din materiale plastice:
Aflați Cum să dezvoltați obiceiuri sănătoase și să le mențineţi
1. Învăţaţi codurile. Uitaţi-vă în partea de jos a produselor din plastic pentru a găsi simbolul de reciclare (un număr între 1 și 7 înconjurat de un triunghi format din 3 săgeți). Codul indică tipul de plastic pe care îl utilizați și vă poate oferi indicii importante despre siguranță. Cele mai sigure sunt considerate a fi 1, 2, 4 și 5. Încercați să evitați folosirea materialelor plastice cu 3 sau 6, deoarece aceste substanţe chimice pot fi dăunătoare. Numărul 7 intră în categoria „şi altele”, care include materiale plastice care conțin BPA, numite policarbonați. Aceste materiale plastice, care ar trebui evitate, vor avea iniţialele PC tipărite sub cifra 7. Cifrele 3 şi 7 nu au ce căuta în frigider.
Dacă nu este trecut niciun cod de reciclare pe produs, cel mai indicat ar fi să contactaţi furnizorul sau producătorul. De asemenea, nu fierbeţi sticlele şi recipientele din policarbonate (tip 7), nu le încălziţi în cuptorul cu microunde şi nu le spălaţi în maşina de vase. Cea mai bună soluţie de a depozita făina, zahărul şi cerealele este de a le pune în recipiente din oţel inoxidabil sau în unele făcute din ceramică. O altă soluţie este să cumpăraţi alimente vrac sau chiar direct de la unele ferme. Vasele din plastic care nu conţin policarbonat sunt semiopace sau colorate şi sunt inscripţionate fie cu „BPA free”, fie cu cifra 05 sau marcajul „PP”. Acestea nu pun în pericol sănătatea.
2. Reconsideraţi folosirea plasticului în cuptorul cu microunde. Căldura poate crește emisia de chimicale din plastic. Cutiile etichetate ca “sigure pentru microunde” au fost testate de organizaţiile internaţionale din domeniul alimentar și s-a constatat că eliberează doar cantităţi extrem de mici de substanţe dăunătoare. Cu toate acestea, unii experţi recomandă oamenilor să țină plasticul departe de cuptorul cu microunde. Mâncarea se poate pune la fel de uşor şi rapid în farfurii şi boluri ceramice sau din sticlă și se poate încălzi de o mie de ori mai sănătos. Și niciodată nu acoperiţi mâncarea cu folie de plastic în cuptorul cu microunde, deoarece se poate topi. Puteţi folosi în schimb hârtie cerată sau un prosop de hârtie.
Citește și Cum să eliminăm bacteriile şi microbii din locuinţă, un lucru esenţial pentru sănătatea întregii familii
3. Simbolul internațional pentru materialul „în condiții de siguranță alimentară” este un pahar de vin și o furculiță. Simbolul identifică faptul că materialul folosit este sigur pentru contactul cu produsele alimentare. Aceasta include recipiente de alimente și apă, materiale de ambalare, tacâmuri etc. Regulamentul se aplică la orice produs destinat alimentelor fie că este realizat din metal, ceramică, hârtie, carton sau materiale plastice. Simbolul asigură consumatorul că suprafața vasului nu este contaminată cu niciun fel de compuşi toxici şi că materialul din care este fabricat nu va deveni o sursă potențială de substanţe toxice.
4. Folosiţi-le în scopul pentru care au fost create. Materialele plastice “de unică folosinţă”, concepute pentru a fi utilizate o singură dată chiar trebuie utilizate o singură dată. Unele tipuri nu sunt create pentru a fi încălzite sau răcite. Apa îmbuteliată în PET-uri şi lăsată în maşină este foarte periculoasă pentru sănătate. Căldura provoacă eliberarea toxinelor din plastic. Utilizaţi un recipient din oţel inoxidabil sau unul din sticlă, atunci când se poate. Cele mai multe materiale plastice cu codul de reciclare numărul 1 sunt destinate unei singure utilizări, cum ar fi sticlele de apă de unică folosință. Nu le mai păstraţi, aruncaţi-le. În general, acestea sunt recomandate pentru resturi frigorifice, dar nu sunt proiectate pentru expunerea la căldură sau utilizarea pe termen lung. Sunt mult mai sigure cele mate, opace, din polietilenă (tip 2 sau tip 4) sau polipropilenă (tip 5).
Citește și 10 sfaturi pentru o locuință ecologică
5. Spălați-le cu mâna. Puneţi în maşina de spălat vase doar materialele plastice cu o etichetă care vă permite acest lucru. Dacă vreţi să fiţi şi mai precaut, spălaţi toate materialele plastice de mână sau folosiţi doar vase din sticlă și ceramică. În mașina de spălat vase, plasticele sunt expuse la detergenți și căldură, care pot accelera eliberarea de BPA.
6. A nu se congela. Puneţi în congelator doar materiale plastice care au o etichetă în acest sens. Temperatura rece poate provoca deteriorarea plasticului, şi crește eliberarea de substanţe chimice în produsele alimentare, atunci când recipientele din congelator se dezgheață sau se reîncălzesc. Plasticul eliberează dioxină în apa congelată. Dioxina este o substanţă chimică extrem de toxică, ce poate cauza cancer. Ea este prezentă în cantităţi mici într-o gamă largă de produse şi material folosite de noi în viaţa de zi cu zi: obiectele din raşină, înălbitori, absorbante non-organice şi scutece de unică folosinţă, precum şi în foarte multe ambalaje ale alimentelor. Atenţie şi la carnea ambalată în plastic, alegeţi produsul cu data de ambalare cea mai recentă, deoarece unele tipuri de folii din plastic emit dioxină.
Nu intrați în panică!
O expunere cât mai redusă la substanțele chimice posibil dăunătoare din materialele plastice nu poate fi decât benefică pentru sănătatea noastră, dar, multe alte lucruri în viaţă prezintă riscuri mult mai mari decât expunerea la materialele plastice, cum ar fi fumatul, consumul de alcool, o dietă dezechilibrată și chiar condusul mașinii.
