Regina coastei din Țara Bascilor, supranumită și ”Perla Oceanului”, San Sebastián (în limba spaniolă) sau Donostia (în limba bască), una dintre cele mai cunoscute stațiuni estivale și unul dintre cele mai cochete orașe spaniole, se întinde de-a lungul unui golf uluitor, îmbrățișând, parcă, estuarul Rio Urumea. Orașul este situat pe coasta Golfului Biscay, la 20 de kilometri de granița cu Franța. Inițial un sat de pescari transformat în port, acest oraș prosper numără în prezent 180.000 de locuitori (cu zona metropolitană ajungând la aproximativ 440.000). Menționat documentar, prima oară în anul 1014, a primit dreptul de oraș (în cca. 1175) de la regele Navarrei, Sancho VI cel Înțelept. În 1813 a suferit mari distrugeri de pe urma a nu mai puțin de 12 incendii devastatoare izbucnite după ce a fost cucerit de forțele anglo-portugheze de la francezi. San Sebastián a început să înflorească abia din veacul al XIX-lea. Regina Isabela a II-a a Spaniei (1843-1868) a fost factorul catalizator al acestui proces, ea alegând să vină în San Sebastián , în fiecare vară, timp de 20 de ani, pentru petrecerea timpului pe coasta Cantabriei. Tot ea este cea care a permis, în 1863, demolarea vechilor ziduri ale orașului, declanșând astfel expansiunea Donostiei. Rezultatul este un oraș de secol XIX cu o rețea bine dezvoltată de străzi, care parcă pun stăpânire pe întregul oraș, spre sud, de la cartierul vechi, spre est de-a lungul Bahia de la Concha și spre vest, peste râu. Localnicii vorbesc atât în limba spaniolă cât și în cea bască.
Principalele activități economice sunt turismul și comerțul, dar, în ciuda dimensiunii mici a orașului, evenimentele culturale și artistice, cum ar fi Festivalul Internațional de Film, i-au dat o nouă dimensiune, apreciere și însemnătate mondiale. În ciuda aparențelor, atât forma bască ”Donostia” cât și cea spaniolă ”San Sebastián” au de fapt aceeași semnificație de Sfântul Sebastián , ”Dona”, ”Dono”, elementul ”Doni” în toponimele basce însemnând „sfânt” (derivat din latinescul ”domine”). Frumusețea porțiunii de litoral este sporită de cadrul deluros, care este ușor accesibil, cum ar fi de exemplu, Urgull (situat în centrul orașului de-a lungul malului mării), romanticul Munte Ulia, prelungirea spre est a orașului Pasaia, Muntele Adarra, care crește mândru în depărtare, la sud, și Igeldo, cu vedere la golful din vest. Dispunerea perpendiculară de astăzi care alcătuiește centrul orașului (Cortazar) a fost construită în 1914 mai mult în ton haussmann, care caracterizează arhitectura pariziană. Arcadele din Piața Bunului Pastor au fost modelate după cele ale Rue de Rivoli, iar Podul Maria Cristina a fost inspirat din Pont Alexandre III, care se întinde peste Sena. Acoperișul metalic al Gării Estación del Norte, inaugurată în 1864, imediat după apariția căilor ferate în San Sebastián, a fost proiectat chiar de renumitul inginer francez, Gustave Eiffel. San Sebastián este un orăşel captivant, în care aglomeraţia turistică aproape că nu există. În plus, se numără printre puţinele oraşe „binecuvântate” geografic, în care există şi plaje şi munte.
San Sebastian, Spania
Istorie
Cele mai vechi dovezi ale existenței umane pe teritoriul orașului San Sebastián datează de acum mai bine de 24.000 de ani și constau în unelte de vânătoare. Începuturile orașului sunt învăluite în mister – se crede că, în perioada în care Imperiul Roman stăpânea zona Spaniei, orașul de astăzi era atunci așezarea Varduli. A urmat o perioadă în care nu a mai fost scrisă nicio informație legată de oraș și abia în anul 1014 s-a consemnat că Mănăstirea Sfântul Sebastián a fost donată abației din Pamplona. Mult timp orașul roman basc Oiasso, aflat la 10 km est de orașul actual, a fost identificat în mod eronat cu San Sebastián.
Evul Mediu – În anul 1200, orașul a fost cucerit de Castilia, iar Regatul Navarrei a fost privat de principalul său acces direct la mare. În anul 1204 (sau poate chiar mai devreme), nucleul orașului, de la poalele Muntelui Urgull, a început să fie populat cu vorbitori de limbă gasconă, care și-au pus definitiv amprenta în identitatea orașului în secolele ce aveau să vină. Numărul mare de gasconi care au împânzit orașul a favorizat dezvoltarea comerțului cu alte porturi europene și Gasconia. Ultimul capitol important din această perioadă a fost un incendiu care a devastat Donostia în anul 1489. După pârjolirea pământului, orașul a cunoscut o nouă renaștere prin construirea clădirilor în principal din piatră în loc de lemn.
În Epoca Modernă, orașul San Sebastián a intrat într-o perioadă de declin, teritoriul său fiind prins în războaiele dintre Spania și Franța, lupte care au lăsat urme adânci, populația riscând să moară de inaniție. Lucrurile au început să se schimbe, însă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, când orașul a devenit reședința regală a lui Ludovic al XIV-lea al Franței și Infanta Maria Teresa a Spaniei. După cucerirea Regatului Navarrei și atașarea Donostiei la Guipúzcoa, provincie din care face parte și astăzi, gasconii, care, după cum am mai spus, au jucat un rol important în viața politică și economică a orașului încă de la înființarea sa, au început să fie excluși din funcțiile publice influente. După un secol XVII relativ pașnic, orașul a fost asediat și preluat de trupele ducelui francez de Berwick până în anul 1721. În 1728, a fost înființată Real Compañía Guipuzcoana de Caracas și astfel amplificat comerțul cu America. Datorită profitului generat de companie, orașul ”a suferit” unele reforme urbane și îmbunătățiri. Această perioadă de bogăție și dezvoltare a durat până spre secolul al XVIII-lea, care a venit cu o îmbunătățire din punct de vedere economic, însă lucrurile au luat o turnură negativă la sfârșitul aceluiași secol. În 1808, forțele lui Napoleon au capturat San Sebastián în Războiul Peninsular. În anul 1813 a fost capturat de portughezi și britanici, care l-au incendiat. O singură stradă a reușit să rămână neatinsă de flăcări, stradă care a fost denumită “31 August”, pentru că în acea dată s-a produs nefericitul eveniment. La scurt timp după ce San Sebastián a fost pus la pământ, autoritățile au început refacerea lui, cele mai multe dintre clădirile istorice ale orașului datând din acea perioadă. După ce în secolele XVIII – XIX a oscilat între perioade de declin și perioade glorioase, în prima jumătate a secolului al XX-lea, San Sebastián a devenit destinația preferată a multor politicieni renumiți și a unor oameni de cultură. Cu toate acestea, lucrurile s-au schimbat în anul 1923, când dictatorul Miguel Primo de Rivera a venit la conducerea Spaniei, acesta interzicând multe lucruri, printre care și jocurile de noroc, iar San Sebastián deținea unul din cele mai cunoscute cazinouri spaniole. În 1936 a izbucnit Războiul Civil Spaniol, care a avut urmări grave pentru oraș. Populația orașului San Sebastián s-a micșorat considerabil, iar cei care au rezistat și au rămas aici s-au luptat cu sărăcia și foametea. Salvarea a venit din partea industriei, care a început să se dezvolte într-un mod neașteptat, acest lucru ducând la extinderea școlilor în limba bască. Încetul cu încetul, San Sebastián a început să își revină din punct de vedere economic și s-a produs o imigrare în masă, spanioli din toate colțurile țării mutându-se în acest oraș în speranța unui trai mai bun.
Piata Guipuzcoa – San Sebastian, Spania
Istoria contemporană – După evenimentele distructive, a fost decisă reconstrucția orașului, cu un aspect ușor modificat. Partea veche a orașului, de exemplu, debordează de stil neoclasic, auster și sistematic în construcția sa arhitecturală. Liberal și burghez, San Sebastián a devenit capitala provinciei Guipúzcoa (în detrimentul Tolosei) până în 1823, când absolutiștii au atacat din nou orașul (doar 200 de locuitori au rămas în oraș, când trupele l-au luat cu asalt), dar a fost din nou desemnată capitală, în 1854. În anul 1833, voluntarii britanici, sub Sir George de Lacy Evans, au apărat orașul împotriva atacurilor carliste. Deși San Sebastián a beneficiat din plin de sistemul stabilit în Țara Bascilor, orașul a fost în contradicție cu mai tradiționala Guipúzcoa, solicitând chiar desprinderea de provincie și anexarea la Regatul Navarrei în 1841. În 1863, zidurile de apărare a orașului au fost demolate, începând o reală extindere a orașului, în încercarea de a scăpa de funcția militară. Lucrările arhitecturale au fost semnate de faimoșii José Goicoa și Ramon Cortazar, care au modelat noul oraș într-o formă ortogonală, mai mult în stil parizian neoclasic. Dar fericirea nu a durat mult, pentru că în 1875, orașul a fost din nou afectat de războaiele carliste. Din 1887 viața culturală începe să prospere, dând naștere la diverse evenimente tipice pentru oraș, cum ar fi Caldereros sau Tamborrada, și apariții jurnalistice și literare, atât în limba spaniolă și cât și în cea bască. După multe dezbateri asupra ”vocației” orașului, fie turistic fie industrial, Donostia s-a dezvoltat într-o stațiune balneară cu drepturi depline, dar industria a evoluat și ea mai ales în districtul Antiguo și la periferia orașului. În anul 1930, forțele republicane spaniole au semnat “Pactul de la San Sebastián”, în urma căruia Spania a devenit din nou republică. Neliniștea și represiunea nu s-au oprit odată cu noul regim politic, și acțiuni sindicale la scară largă au luat de mai multe ori dimensiuni anarhiste. În 1936 lovitura militară de stat a fost inițial învinsă de rezistența condusă de naționaliștii basci, anarhiști și comuniști, dar mai târziu în acel an puterea forțelor naționaliste spaniole a scăzut considerabil. Ocupația s-a dovedit dezastruoasă pentru locuitorii orașului: între 1936 și 1943, 485 de persoane au fost executate ca urmare a pseudo-investigațiilor făcute de naționaliștii spanioli, inclusiv primarul. Între anii 1936 și 1975, Spania s-a aflat sub dictatura autoritară a lui Francisco Franco, perioadă din istoria țării cunoscută mai ales sub numele de Spania Franchistă. Regimul a fost format la 1 octombrie 1936 de Francisco Franco și Comitetul Național de Apărare. Regimul a fost instaurat după victoria fasciștilor în Războiul Civil. Pe lângă sprijinul intern, rebeliunea lui Franco a fost sprijinită de Italia Fascistă și Germania Nazistă, în timp ce a doua Republică spaniolă a fost sprijinită de Uniunea Sovietică comunistă. Orașul a fost lovit de sărăcie, foamete și represiune, precum și de contrabanda înfloritoare. Cu toate acestea, la sfârșitul anilor ’40 și începutul anilor ’50, industria s-a dezvoltat și a deschis calea către extinderea urbană în districtul popular Egia și ceva mai eclecticul Amara Berri, spre mlaștinile și albia râului Urumea. Imigrația masivă din diferite părți ale Spaniei, a stimulat creșterea producției industriale, populația a crescut simțitor, ceea ce a dus la o dezvoltare urbană rapidă, dar au urmat și multe inechități sociale, culturale și politice precum și contradicții, lucru care a dus la o nemulțumire generală. Un climat general de proteste și demonstrații de stradă s-a succedat, condus de naționaliștii basci (organizația separatistă ETA) și sindicatele subterane, declanșând în 1968 prima stare de urgență din Guipúzcoa. Perioada cuprinsă între anii 1970 – 1980 a fost una de degradare urbană și socială generală marcată de tulburări politice și violență. Odată cu moartea lui Franco, la data de 20 noiembrie 1975, Juan Carlos a devenit rege al Spaniei. El a început imediat procesul de o tranziție spre democrație, prin care Spania devenea o monarhie constituțională. În 1979, au avut loc primele alegeri municipale democratice din San Sebastián, câștigător ieșind Partidul Naționalist Basc. Liderul Partidului Socialist al Muncitorilor, Odon Elorza, a preluat funcția de primar până în 2011, când a fost răsturnat în mod neașteptat în alegeri de Juan Carlos Izagirre (al coaliției politice EH Bildu). La 2 iunie 2014, Juan Carlos a anunțat că a decis să abdice în favoarea fiului său, Felipe.
San Sebastian, Spania
Cultură și Evenimente
San Sebastián reprezintă o scenă culturală dinamică, ca urmare a unor inițiative bazate pe sinergia publică și privată concertată, care au pavat terenul pentru o gamă bogată de posibilități și evenimente selecte. Evenimente ca festivaluri tradiționale de muzică, teatru sau film, au loc pe tot parcursul anului, dar înfloresc în special în timpul verii. În ultima săptămână a lunii iulie, se desfășoară Festivalul de Jazz de la San Sebastián, cel mai longeviv eveniment de gen din Europa. În diferite locuri ale orașului sunt organizate concerte, uneori chiar cu intrare liberă. În perioada 18 – 26 septembrie 2016, Festivalul Internațional de Film de la San Sebastián revine în lumina reflectoarelor, pentru cea de-a 36-a ediție. Prima ediție a evenimentului a avut loc în 1953 și a continuat neîntrerupt până în prezent, când festivalul este cotat ca unul dintre cele mai bune din lume. Filmele rulează în moderna sală de congrese Rafael Monteo – Kursaal – ale cărei blocuri translucide spectaculoase se ridică pe malul estic al estuarului și în Teatrul Eugenia Victoria, recent renovat. ”Street Zinema” este un festival internațional de explorare a artei audiovizuale contemporane și culturii urbane. Alte evenimente din ce în ce mai populare includ Festivalul de film de groază și fantasy din luna octombrie și SurfilmFestibal, o expoziție internațională care încearcă să combine cultura cinematografiei cu cea a surfului.
Parada de Ziua San Sebastian – 20 ianuarie
Ziua San Sebastián – În fiecare an la 20 ianuarie, de sărbătoarea Sfântului Sebastian, locuitorii celebrează un festival cunoscut sub numele de „Tamborrada”. La miezul nopții, în Piața Constituției în „Alde Zaharra/Parte Vieja” (Orașul Vechi), primarul ridică steagul San Sebastián. Pentru 24 de ore, întregul oraș este inundat de sunetul de tobe. Adulții, îmbrăcați în bucătari și soldați, mărșăluiesc în jurul orașului toată noaptea cu bonetele și șorțurile lor albe. În această zi, la începutul secolului al XIX-lea a avut loc o procesiune de la Biserica Santa Maria în districtul Antiguo, ulterior fiind însă limitată pe motiv de condiții meteorologice. Ziua Sfântului Sebastian a fost primul mare festival care anunța viitoarele Carnavaluri. În perioada care se întinde între anii 1860 și 1880 festivitățile au început să se modeleze așa cum le cunoaștem astăzi, cu costume și parade militare. Adulții iau de obicei cina în ”sociedades gastronómicas” („cluburi” gourmet), în cadrul cărora, în mod tradițional numai bărbații aveau acces, dar în zilele noastre chiar și cele mai stricte permit prezența femeilor pe timpul „Noche de la Tamborrada”. Se servesc preparate sofisticate, compuse mai ales din fructe de mare (tradiționali erau anghilele sau țiparii, dar acum nu se mai află pe lista meniurilor din cauza prețului exorbitant) și se beau cele mai bune vinuri. Pentru locuitorii din Donostia, „Donostiarras”, acesta este cel mai celebru festival al anului.
Semana Grande / Aste Nagusia – Un festival numit ”Semana Grande” (în spaniolă) și ”Aste Nagusia” (în bască) (adică „Marea Săptămână”) are loc în fiecare an, la mijlocul lunii august, la 9 zile după Sfânta Maria. Cu această ocazie, are loc un important concurs internațional de artificii, cu prezentări de focuri de artificii în fiecare noapte, în mijlocul Golfului La Concha, la final, fiind desemnat câștigătorul concursului. De asemenea, interesantă este și parada capetelor-gigant, care are loc în fiecare după-amiază.
Săptămâna Bască – Această festivitate lungă de decenii, care are loc la începutul lunii septembrie, cuprinde evenimente legate de cultura bască, cum ar fi spectacole de improvizație cu poeți tradiționali (bertsolaris), jocuri sportive cu mingea (pelota bască), concursuri de ridicat pietre, pariuri cu tauri, spectacole de dans sau festivaluri de degustare a cidrului. Cu toate acestea, punctul culminant al evenimentului este competiția bărcilor cu vâsle, în care echipe din diferite orașe ale Golful Biscaya luptă pentru câștigarea Drapelului din La Concha. Mii de suporteri provenind din zonele de coastă descind pe străzile orașului și așteaptă cu nerăbdare în special cursa finală de duminică.
Santa Ageda Bezpera – Ajunul Sfintei Agatha este un eveniment tradițional care are loc la începutul lunii februarie sau sfârșitul lunii ianuarie, în mai multe locuri din Țara Bascilor, deținând un loc mai mic, dar foarte drag în inima donostierilor. Grupuri de oameni îmbrăcați în costume tradiționale basce mărșăluiesc pe străzi cântând, înarmați fiind cu un băț caracteristic. Cântăreții cer o mică donație, care poate consta în bani, o băutură sau ceva de mâncare.
Caldereros – Acest festival local, vechi de 132 de ani, care se desfășoară în prima sâmbătă a lunii februarie, are o strânsă legătură cu Carnavalul, întrucât diferite grupuri de oameni îmbrăcați în nomazi tinichigii ies în stradă bătând ritmic un ciocan sau o lingură de o oală sau o tigaie, în timp ce interpretează cântece tradiționale pentru această ocazie specială.
Santo Tomas – Acest eveniment atât de popular are loc pe 21 decembrie, o dată frecvent învăluită în iarna rece. Tarabele sunt aranjate în centrul orașului și oameni din toată provincia, îmbrăcați într-un costum tradițional de agricultor basc, umplu până la refuz străzile din centru și din partea veche a orașului. Produsele tipic tradiționale sunt prezentate și comercializate, băutura principală fiind cidrul iar cele mai populare gustări, txistorra (un fel de chorizo subțire) înfășurat în talos (pâine necrescută).
Olentzero – Ca și în alte orașe și sate basce, în Ajunul Crăciunului, colindătorii, îmbrăcați de obicei în costume de fermieri, preiau controlul asupra străzilor, în special în centrul orașului, cerând mici donații pentru baruri, magazine și bănci, în timp ce își ”etalează” propriul repertoriu.
Donostia este renumit și pentru bucătăria sa bască, San Sebastián și împrejurimile sale fiind ”locul de baștină” al mai multor restaurante de renume, cu stele Michelin, Arzak (San Sebastián ), Berasategi (Lasarte), Akelarre (districtul Igeldo) și Mugaritz (Errenteria), pentru a menționa doar câteva. San Sebastián este al doilea oraș cu cele mai multe stele Michelin pe cap de locuitor din lume, întrecându-l doar Kyoto din Japonia. În plus, pe baza clasamentului din 2013, două din primele cele mai bune zece restaurante din lume, pot fi găsite aici. Consemnarea acestora evidențiază, încă o dată, dacă mai era nevoie, că orașul ”dispune” de gustări delicioase și preparate dintre cele mai fine. De asemenea, este locul de naștere al societăților gastronomice basce, cea mai veche mențiune înregistrată a unei astfel de societăți fiind de ”Txoko”, în 1870. În plus, în San Sebastián se găsește prima instituție care oferă diplome universitare în gastronomie, Basque Culinary Center. Specialităţile locale pe care nu trebuie să le ratați sunt bucăţele de crab coapte, file de merluciu cu brânză în sos verde sau scoicile gătite în stil mariniers. Desigur, puteți oricând comanda gazpacho (o supă rece şi picantă) sau renumita paella, cu orez, fructe de mare şi pește. Plăcerea de a găti, dar şi de a savura preparate culinare deosebite, i-a determinat pe locuitorii din San Sebastián să organizeze evenimente dedicate special degustărilor. Pentru 70 de euro de persoană, puteți face chiar și un tur gastronomic al oraşului, care vă asigură accesul în culisele unor magazine gourmet (degustarea inclusă) şi un meniu complet, format din trei feluri, la unul dintre cele mai bune restaurantele din centrul vechi al oraşului (restaurantele recomandate sunt: Taberna Gandarias, La Cuchara de San Telmo, La Cepa, La Muralla, Juanito Kjua sau Casa Urbano).
Donostia a devenit un important centru universitar, patru universități și o Școală superioară fiind prezente în oraș: Universitatea din Țara Bascilor (UPV / EHU) – San Sebastián găzduind Campusul Guipúzcoa al universității publice, Universitatea din Navarra – universitate privată centrată pe inginerie și tehnologie, Universidad de Deusto – construită în 1956, Universitatea Mondragón – Facultatea de Științe Gastronomice din această universitate privată este situată în San Sebastián, și Musikene – Școala Superioară de Muzică din Țara Bascilor. Învățământul superior are un impact tot mai mare asupra nivelurilor sociale, culturale, tehnologice și economice ale orașului și împrejurimilor acestuia. Cu centrele sale inovatoare și de cercetare și cu strategiile sale de investigații originale în scopul dobândirii de noi cunoștințe științifice și tehnologice, San Sebastián a devenit unul dintre principalele nuclee de producție și știință din Spania, împreună cu Barcelona, Madrid, Bilbao, Sevilla și Valencia.
Principalul club de fotbal din oraș este Real Sociedad, unul dintre membrii fondatori ai diviziei de top din fotbalul spaniol, ”La Liga”. S-a bucurat de o perioadă de ”real” succes în istoria sa la începutul anilor ’80, când a fost campioana Spaniei timp de doi ani (1980-81, 1981-82). Stadionul Anoeta al orașului, situat în Complexul Sportiv cu același nume, este terenul propriu al echipei Real Sociedad, găzduind, totodată, și meciuri de rugby. În fiecare vară orașul este și gazda unei foarte populare curse de ciclism, de o zi, Clásica de San Sebastián (San Sebastian Classic). Cursele de ciclism sunt extrem de iubite în Spania, circuitul profesionist Clásica de San Sebastián, care are loc la începutul lunii august, fiind organizat anual din 1981. Cursa este parte a UCI (Uniunea Ciclistă Internațională) ProTour și a fost anterior parte a predecesorului său, Cupa Mondială UCI Road.
Din București până în San Sebastián sunt 2.979 de kilometri, drum ce poate fi parcurs cu mașina personală în aproximativ o zi și șapte ore și trece prin Ungaria, Slovenia, Italia și Franta, conform calculelor făcute de site-urile de specialitate. Prețul unui bilet dus-întors pentru o călătorie cu avionul până la San Sebastián , începe de la 252 de euro, cu plecarea din București. Puteți ajunge în San Sebastián și cu trenul, pe ruta București Nord Gara A – Timișoara Nord – Arad – Wien Westbahnhof – München Hbf – München Hbf – Karlsruhe Hbf – Offenburg – Strasbourg – Paris Est – Paris Austerlitz – Irun – San Sebastián. Trebuie să știți că în acest oraș nu veți putea lua un taxi de pe stradă, taximetriștilor fiindu-le interzis prin lege să accepte călători care nu au făcut o comandă telefonică în prealabil. Așadar, dacă aveți nevoie urgentă de un taxi, trebuie să aflați numărul dispeceratului local.
Obiective turistice
Orașul vechi (Parte Vieja) este zona centrală tradițională a orașului, înconjurată de ziduri până în 1863, când au fost demolate pentru a ocupa întinderea de nisip și pământ care lega orașul de continent. Parte Vieja este împărțită în două regiuni, fiecare dintre ele având în centru câte o biserică (parohie): Biserica Sf. Vicențiu și Biserica Sf. Maria (Santa Maria). Locuitorii celor două regiuni au apelative diferite, fiind denumiți joxemaritarrak și, respectiv, koxkeroak. Istoric, koxkeroak au fost în mare parte, până la începutul secolului al XVIII-lea, vorbitori de limbă gasconă. Cele mai multe clădiri au fost construite în secolul al XIX-lea, prin strădania și determinarea locuitorilor și datorită efortului concertat, după 1813 când orașul a fost distrus de trupele aliate anglo-portugheze. Parte Vieja este unul dintre locurile preferate ale turiștilor și ale tinerilor din oraș, pentru că, într-un peisaj pitoresc completat de micul port al pescarilor și de cpsuțele su două etaje aflate la poalele muntelui Urgull, se află zeci de baruri și restaurante.
Orasul vechi – Parte Vieja – San Sebastian, Spania
Palatul Miramar, un simbol la orașului, aflat la intersecția dintre plajele La Concha și Ondaretta, datează din anul 1893, fiind construit pentru familia regală, care ducea lipsă de o reședință oficială în orașul San Sebastián . Inițial, pentru că grădinile palatului fuseseră amenajate foarte aproape de mare, arhitectul care s-a ocupat de proiect a construit și un tunel, acesta făcând legătura cu cartierul Antiguo (”Antic”), aflat în partea de vest a orașului, acesta fiind, fără îndoială, primul nucleu al populației chiar înainte de 1863. Tunelul era atât de mare, încât prin el se putea circula cu tramvaiul. Astăzi, tunelul este strada care formează promenada de la plaja La Concha. După ce regina Maria Cristina a murit, Palatul Miramar a fost moștenit de Alfonso al XIII-lea, însă guvernul spaniol a decis să îl transforme în reședință a președintelui republicii. În prezent, palatul a ajuns un obiectiv turistic la mare căutare, grădinile sale fiind atracția principală atât printre localnici cât și printre turiști.
Palatul Miramar – San Sebastian, Spania
Un palat cel puțin la fel de frumos ca Miramar este „Palacio de la Diputacion„, situat în Piața Guipuzcoa, care găzduiește, printre altele, o colecție de artă, fotografiile lui Ignacio Zuloaga (un pictor basc), dar și o bibliotecă. Oricine dorește să se simtă ca o prințesă sau ca un prinț, trebuie să viziteze Palatul Deputaților din San Sebastián, o clădire elegantă și impresionantă prin arhitectură, dar și prin mărime.
Printre cartierele cele mai importante se numără: Amara Zaharra – numit astfel după ferma Amara, Amara Berri – o extindere la sud a orașului apărută în 1940, acest cartier ”găzduiește” intrarea drumului principal în oraș, Gros – cartier construit pe terenul de nisip peste râu, și denumit astfel după Tomas Gros, unul din proprietarii lui de vază, Aiete – una dintre cele mai noi piese ale orașului, dar care și-a păstrat, până nu de mult, aerul rural (clădirea palatului din parcul Aiete este o emblemă pentru orașul San Sebastián), Egia (cuvânt basc care înseamnă „bancă”, ”mal”, ”margine”) – este un cartier popular în Donostia pe partea dreaptă a râului Urumea, Intxaurrondo – această parte (care se traduce prin „nuc”, în bască) este un cartier foarte întins, în partea de est a orașului, Altza (bască pentru ”arin”) – este cea mai estică parte a orașului, împreună cu Bidebieta și Trintxerpe, Ibaeta – se află pe fostul loc al unor fabrici din San Sebastián, cu vechi clădiri industriale (demolate în secolul al XX-lea), care este acum spațiul noului campus al Universității publice din Țara Bascilor (UPV-EHU) și pentru instituții ca Donostia International Physics Center sau Nanotechnology Center, Loiola – se află în sud-estul orașului de-a lungul râului Urumea și a trecut recent printr-o importantă cosmetizare, finalizată în 2008, Riberas de Loiola – noul district modern al Donostiei, construit în anii 2000, Martutene – învecinat la sud cu orașul Astigarragaud, această parte a orașului este cu precădere o zonă industrială, Zubieta – Enclava Zubieta (însemnând „locul podurilor”) este un vechi sat pitoresc, cu un mănunchi de case și o biserică, dar care, cu toate acestea, a suferit o însemnată dezvoltare urbană.
Podul Maria Cristina este unul din cele mai cunoscute poduri din orașul San Sebastián , fiind denumit după regina Maria Cristina. Podul a fost construit inițial din lemn, în anul 1893, având rolul de a face legătura dintre anumite zone ale orașului. În anul 1905, în cadrul unei ceremonii fastuoase a fost, însă, inaugurat podul de piatră.
Podul Maria Cristina – San Sebastian, Spania
Catedrala Bunului Pastor (Catedral del Buen Pastor de San Sebastián ) este o catedrală în stil gotic, reședință a diocezei orașului. Este cea mai mare biserică din provincia Guipúzcoa, fiind ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Orga, adusă în catedrală în 1954, a fost la momentul respectiv cea mai mare din Spania.
Piazza de la Constitucion (Piata Constituției) datează din anul 1817, fiind realizată după planurile arhitectului Ugartemendia, care s-a ocupat de cele mai multe clădiri ale orașului San Sebastián , construite după marele incendiu din 1813. Piața se remarcă prin clădirile sale, ale căror geamuri poartă deasupra câte un număr, acesta reprezentând numărul boxei din care se priveau luptele cu tauri.
Monte Igueldo – Pe linia de coastă se află trei dealuri. Monte Igueldo are un parc de distracții, unde se ajunge cu funicularul de pe plaja Ondaretta. Orașul vechi s-a dezvoltat la poalele Muntelui Urgull, unde acum se află un parc și, în vârf, un castel, iar la Monte Ulia există un loc de unde pot fi observate balenele, oferind turiștilor, și datorită acestui lucru, priveliști uluitoare. Monte Urgull ascunde, printre pădurile dese, vestigii medievale, foarte bine păstare până în zilele noastre, unul dintre cele mai însemnate fiind Castillo de la Mota, un vechi palat construit pe vremea cavalerilor. În plus, pe Monte Igueldose mai află un restaurant cu terasă, un observator și un turn de veghe.
San Sebastian, Spania
Muzeul San Telmo – Pe aceeași stradă cu Biserica Santa Maria se află o intrare laterală a Muzeului San Telmo (în Piaza Zuloaga), o mănăstire dominicană transformată. Aici sunt 11 picturi murale ale artistului catalan Jose Maria Sert (1876-1945), care prezintă istoria provinciei Guipúzcoa. Printre alte picturi postrenascentiste sunt și cele expuse într-o sală dedicată lui Antonio Ortiz Echague (1883-1942).
Muzeul Naval – Vă puteți relaxa și la Muzeul Naval din San Sebastián, unde sunt expuse mai multe bărci și instrumente de pescuit. Taxa pentru intrare este modică, respectiv de 1,5 euro, iar micuții au intrarea gratuită.
Biserica Santa Maria – Intrați în labirintul de străzi din spatele portului, încărcate de tapas bar, și veți descoperi masiva fațadă barocă a Bisericii Santa Maria (Caile 31 de Agosto). În arcadele de sub orgă se află o operă a sculptorului Eduardo Chillida (1924 – 2002).
Aquarium – În cartierul vechi, puteți face una dintre cele mai frumoase plimbări de-a lungul Paseo del Muelle, în spatele portului, în capăt aflându-se și Aquarium-ul (Piaza Carlos Siasco de linaz), modernizat în 1998, care are un tunel transparent prin care vizitatorii pot admira creaturile adâncului, inclusiv rechini, exemple rare de corali și o colecție impresionantă de specii de pești și vietăți marine. În micul port se află traulere, vase de croazieră și o piață de pește.
Teatrul Victoria Eugenia se află într-o frumoasă clădire deschisă în anul 1912 si carea a gazduit multi dintre actorii importanti la acea vreme. Pe atunci teatrul era principala atractie a orasului San Sebastián . Vis-a-vis se afla un parc dedicat amiralului Oquendo.
Teatrul Victoria Eugenia – San Sebastian, Spania
Plaza de Guipúzcoa este o piațetă cu grădini cu palmieri, bananieri, nuci, lămâi și un iaz. Piața se află într-o parte a Palacio de la Diputación.
Insula Sfânta Clara – Puține destinații turistice se pot lăuda cu o insulă chiar în mijlocul golfului din apropiere, San Sebastián fiind unul dintre cele mai norocoase orașe în acest sens. Așadar, turiștii nu trebuie sub nicio formă să rateze Insula Santa Clara, care se întinde pe o suprafață de aproximativ 6 ha, ridicându-se la 48 de metri deasupra mării.
Biserica Sfântul Vicente sau San Vicente, pe vremuri denumită San Salvador, este realizată cel mai probabil între anii 1489 – 1574. Trebuie să acordați o atenție deosebită sacristiei, dar și scărilor care duc spre locul amenajat pentru cor, întrucât acestea datează din 1784.
Bulevardul Alameda – Niciun oraș nu este complet fără un Champs Elysee al său, așa că nici din San Sebastián nu putea lipsi un astfel de loc. Acesta este de departe cea mai interesantă zonă pentru turiștii pasionați de cumpărături. Destinații perfecte pentru shopping: Centrul comercial la Bretxa, Complexul comercial San Martin, Aitor Lasa Gaztategia (pentru delicatese) și magazinele Flow, Frida, Hakei, Pukas, Avenida de Zurriola, Saski Naski, pentru articole vestimentare, suveniruri, încălțăminte și obiecte decorative.
Monte Ulia – Chiar în mijlocul orașului, turiștii vor găsi un minunat și vast parc, respectiv Muntele Ulia, care se întinde pe aproximativ 4000.000 de metri pătrați.
Paseo Nuevo – Este alegerea perfectă pentru cei care doresc o plimbare nestingherită, departe de nebunia din marile orașe. Este, de fapt, o faleză construită pe malul mării.
Orașul San Sebastián este extrem de apreciat și pentru cele trei plaje ale sale: La Concha, Zurriola și Ondarreta. Playa de la Concha se află aproape de centrul orașului și este cunoscută și pentru Promenada La Concha, foarte aglomerată în weekend-urile însorite. Plaja are 1350 de metri lungime și este cea mai mică dintre cele trei, însă cea mai populară. Golful La Concha include și Insula Santa Clara, considerată una din emblemele orașului, pe care o puteți vizita într-o plimbare cu vaporașul. Plaja Zurriola este preferata pasionaților de surf, dar și a altor sporturi nautice. Plaja Ondarreta se află în cartierul Antiguo și are aproape jumătate din lungimea plajei La Concha. Aceasta plajă este preferata localnicilor. Plaja Ondarreta se află foarte aproape de muntele Igueldo și de Grădinile Palatului Miramar, așadar și aici vă veți bucura de panorame frumoase. San Sebastián este și o destinație potrivită pentru sportivi, așadar este locul ideal pentru a vă menține în formă și pe timpul concediului. Numărul mare de piste, amenajate în apropierea plajei, dar și pe șosele, atenția șoferilor pentru bicicliști și pasiunea localnicilor pentru activități sportive sunt doar câteva dintre motivele care vă vor cuceri definitiv.
Plaja Concha – San Sebastian, Spania
Capitală Culturală Europeană
Sub deviza «Cultura para la convivencia» (“Cultură pentru coexistenţă”), Donostia/San Sebastián promovează, în cadrul programului ”Capitală Culturală Europeană” modalități mai bune de a trăi împreună prin artă și cultură. Trei faruri vor reflecta valorile care stau la baza programului: Farul Vieții (individul și societatea), Farul Păcii (respect și coexistență) și Farul Vocilor (diversitate și înțelegere reciprocă). Programul include acţiuni precum: “Tratatul de Pace”, o expoziție care arată modul în care pacea și violența au fost reprezentate în Europa și ”Ambasade Itinerante”, un proiect care va aduce artiști de naționalități diferite în mai multe orașe europene cu vaporul, autobuzul și bicicleta pentru a crea şi promova opere de artă care exprimă diversitatea lingvistică. San Sebastián îşi va lansa programul pe 20 ianuarie 2016, odată cu festivalul tobelor ”Tamborrada”, însă deschiderea oficială a evenimentului va avea loc la 23 ianuarie, la Teatrul Eugenia Victoria. Unul din cele mai cosmopolite oraşe europene, remarcându-se prin diversitatea locuitorilor și găzduirea a 12 muzee şi 7 teatre, a avut ca nucleu, la aplicația orașului pentru programul cultural, ideea de ”Waves of Energy” (”Valuri de Energie”), prin care s-a dorit evidenţierea coexistenţei în cultură, pace şi educaţie pentru buna dezvoltare a comunităţii. De-a lungul anului, orașul din Țara Bascilor va continua să ofere numeroase propuneri culturale care au la bază patru motive centrale: pacea, viața, vocea și conversația. Printre acestea, își fac drum seminariile de studiu, conferințe, degustări gastronomice, laboratoare, expoziții, concerte și proiecții de film. Orașul San Sebastián își propune să arate prin aceste manifestări că patrimoniul cultural are o contribuție semnificativă la construcția unei societăți pluraliste și pașnice, a unei conviețuiri mai bune și a unui dialog autentic între oameni.
San Sebastian – Capitala Culturala Europeana 2016
Reamintim că programul ”Capitală Europeană a Culturii” a fost inițiat în anul 1985 de ministrul grec al Culturii de atunci, Melina Mercouri, fiind una dintre cele mai importante inițiative de acest gen din Europa. Orașele sunt selectate pe baza unui program cultural care trebuie să aibă o dimensiune europeană puternică, stimulând participarea și implicarea activă a locuitorilor orașului, contribuind totodată la dezvoltarea pe termen lung a orașului. De asemenea, evenimentul este o ocazie excelentă pentru orașe de a-și schimba imaginea, de a atrage mai mulți turiști și de a regândi propria dezvoltare prin cultură. Evenimentul are un impact pe termen lung nu doar asupra culturii, dar și din punct de vedere social și economic, atât pentru oraș, cât și pentru împrejurimi. Grăitor în acest sens este și un studiu care arată că numărul de turiști care vizitează un oraș implicat în acest program, pentru cel puțin o noapte, a crescut în medie cu 12%, comparativ cu anul precedent când orașul nu deținea acest titlu. Normele și condițiile actuale de găzduire sunt prevăzute într-o decizie a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene. După Wroclaw și San Sebastián în 2016, viitoarele Capitale Europene ale Culturii vor fi Aarhus (Danemarca) și Pafos (Cipru) în 2017, Valletta (Malta) și Leeuwarden (Olanda) în 2018 și Plovdiv (Bulgaria) și Matera (Italia), în 2019.
