Matera (Italia) – De la simbol al sărăciei la Capitală Culturală Europeană 2019

Spectaculos, impresionant, impunător sunt uneori cuvinte prea sărace pentru a transmite trăirea pe care ne-o oferă un loc, o persoană, un lucru. De multe ori se întâmplă să ne fie mai greu să vorbim sau să povestim despre locuri cu adevărat senzaţionale decât despre cele care ne-au dezamăgit. Fără îndoială că acest concept se aplică şi în cazul Italiei, una dintre cele mai frumoase şi mai istorice ţări din Europa. Nu ne este deloc la îndemână să exprimăm în cuvinte tot ceea ce oferă acest stat vizitat anual de milioane de turişti de pe întreg mapamondul, însă este un bun prilej să încercăm.

Dintre minunile Italiei face parte şi Matera, un oraş din regiunea Basilicata, aflată în sudul ţării. Oraşul se află într-un mic canion, care pe parcursul anilor a fost erodat de un flux mic ce poartă numele de Gravina. Matera mai este cunoscut şi sub denumirea de ”Oraşul Subteran”, fiind al doilea cel mai vechi oraş din lume locuit permanent, după Petra (Iordania). Metropola este alcătuită numai din clădiri vechi, de o însemnătate uriaşă, ceea ce a dus la includerea ei în Patrimoniul Mondial UNESCO încă din anul 1993. Specialiştii au apreciat zona pentru “ecosistemul său urban extraordinar, în stare să perpetueze, din epoca preistorică şi până astăzi, modelele habitative ale peşterilor şi să le adapteze timpurilor, fără să distrugă armonia între om şi natură”.

Scurtă istorie a oraşului

Matera este unul dintre cele mai fascinante oraşe ale Italiei, cu o poveste neobişnuită, rar întâlnită pe continentul european. Localitatea este faimoasă în primul rând pentru casele construite în stâncă, denumite ”sassi”. Aceste locuinţe, asemenătoare peşterilor, se consideră a fi printre primele aşezări umane din Italia, care datează din epoca Paleolitică. Estimativ, ”casele” au fost construite în urmă cu aproximativ 9.000 de ani. De atunci şi până în 1950, peşterile au fost locuite continuu.

Secolul al III-lea înainte de Hristos este momentul în care romanii au fondat oraşul Matera, denumit pe atunci Matheola, trecând apoi în stăpânirea lombarzilor şi devenind parte a Ducatului Benevento. În secolele al VII-lea şi al VIII-lea, în grotele din apropiere s-au stabilit mănăstiri benedictine şi greco-ortodoxe. Luptele dintre bizantini şi împăraţii germani dintre secolele al IX-lea şi al X-lea au distrus parţial oraşul, reconstruit mai târziu. Numeroase epidemii şi cutremure pun din nou Matera la pământ, dar oraşul renaşte parcă din propria-i cenuşă.

După stabilirea normanzilor în Apulia, Matera a fost condusă de William Braţ de Fier, începând din 1043. În secolul al XV-lea a intrat în stăpânirea aragonezilor şi a devenit fieful baronilor de Tramontano. Apoximativ două secole mai târziu a fost cucerită de familia Orsini. A devenit apoi capitala regiunii Basilicata, până în 1806, iar din 1927, este capitala provinciei cu acelaşi nume.

Regiunea a fost complet abandonată până în anii ’80, fiind considerată “ruşinea Italiei”, din cauza sărăciei totale, în care trăiau oamenii, în locuinţele mai sus amintite, săpate în caverne. Era o civilizaţie arhaică, ruptă de lume şi de orice formă de progres, abandonată şi izolată. Pe alocuri casele au fost suprapuse, fapt care arată imaginaţia incredibilă a oamenilor, în timpurile străvechi, atunci când nu au folosit decât câteva instrumente rudimentare pentru a ridica aceste capodopere arhitecturale.

Primele aşezări umane din teritoriul Matera au profitat de numeroase peşteri naturale din regiune, care definesc peisajul stâncos. De-a lungul timpului, noi peşteri au fost săpate în piatră pentru a găzdui populaţia ce se afla în continuă creştere. Pe măsură ce oraşul s-a dezvoltat, a devenit un amestec de alei înguste şi de scări săpate în stâncă.

Până în secolul al XX-lea, regiunea Matera a fost una dintre cele mai sărace din Italia. Nu exista nici sistem de aprovizionare cu apă potabilă, nici canalizare, nu existau instalaţii de energie electrică şi nici alte facilităţi disponibile. Oamenii nu aveau bunurile necesare de bază pentru că nu existau magazine. Alimentaţia lor tipică consta din pâine, ulei, roşii zdrobite şi ardei. Multe familii locuiau efectiv împreună cu animalele lor în condiţii neigienice şi prielnice dezvoltării bolilor, în special a malariei. Sărăcia extremă a acestor persoane în perioada conducerii fasciste al lui Mussolini Benito a fost descrisă în cartea medicului italian Carlo Levi, „Hristos s-a oprit la Eboli”.

Modul de viaţă extrem de sărac şi periculos pentru sănătatea locuitorilor din Sassi a devenit un subiect foarte important de dezbatere la nivel naţional. Astfel, prin semnarea unui decret s-a impus evacuarea locuitorilor care trăiau în grotele săpate în piatră şi mutarea lor în locuinţe moderne, în oraşul nou. De aici a început procesul de emancipare a Materei străvechi, hotărându-se conservarea locului prin recondiţionarea grotelor şi transformarea lor în case normale. Ulterior, o parte dintre ele au devenit pensiuni, magazine şi restaurante. Păstrându-şi înfăţişarea extrem de veche şi plină de un farmec unic, Sassi din zilele noastre este foarte bine întreţinut ajungând o atracţie tot mai căutată de turiştii din întreaga lume. Grotele rămase pe stâncile din imediata apropiere ascund şi astăzi mărturii covârşitoare, unde încă se mai pot vedea fresce de o valoare impresionantă.

Soarta Matera s-a schimbat după 1993, când UNESCO a declarat Sassi di Matera şi Bisericile din peşteri ca sit al Patrimoniului Mondial, atrăgând astfel un val de turişti curioşi. După aceasta, multe dintre peşterile din Matera au fost restaurate şi transformate în case confortabile, hoteluri şi restaurante elegante.

Geografie şi demografie

În timp ce o parte a oraşului se întinde pe platoul Murgia, faimosul Sassi cuprinde locuinţe de peşteră şi biserici de rocă construite şi săpate în laturile defileului Gravina care scade dramatic sub ea. Locuinţele din peşteri ale Sassi sunt cel mai amplu exemplu de acest gen din Marea Mediterană. Acum, însă, cartierul Sassi a trecut printr-o extinsă re-dezvoltare găzduind, în prezent, câteva hoteluri incredibile în peşteri, case private şi restaurante.

Matera este împărţită în trei zone distincte: oraşul normal, care nu are nimic special faţă de alte oraşe tipice zonei de sud a Italiei, şi celelalte două zone care reprezintă ”sarea şi piperul” Materei: Citta dei Sassi – Oraşul de Piatră este practic inima aşezării, cel mai atractiv şi senzaţional loc din Matera, urmat de zona bisericilor rupestre din grotele săpate în roca moale de calcar, aflate pe cealaltă parte a oraşului, într-un peisaj aproape selenar, ireal de frumos. Matera reprezintă cel mai bine păstrat şi conservat exemplu de aşezare troglodită din spaţiul Mediteranei, fiind o autentică lecţie pe viu de istorie şi de viaţă, un adevărat muzeu în aer liber, sculptat parcă într-un bloc imens de piatră.

Matera este o călătorie într-o altă dimensiune a spaţiului şi timpului. Este un spaţiu care se parcurge lent, între scările crestate în stâncă, ce şerpuiesc printre peşteri preistorice şi cărări abrupte. Ajunşi în acest ţinut straniu şi oarecum dezolant al stâncilor din Matera, veţi avea senzaţia că trăiţi în alte vremuri. Printre stâncile cavernoase şi labirinturile subterane întâlneşti o mare bogăţie de vestigii. Arhitectura grotelor şi lumea subterană sunt legate prin scări cioplite în stâncă, cu mici grădini închise între zidurile de piatră. Stâncile, aşezate de-a valma, sunt locuinţe în rocă şi fac din această aşezare una dintre cele mai ciudate din lume. Mergând pe străzile oraşului subteran descoperi vechi locuri de cult, folosite pentru a celebra legătura dintre soare şi piatră: nenumărate chilii, bazilici cioplite în pereţii defileului şi în văile secundare. În unele dintre aceste biserici puteţi admira fresce foarte bine păstrate din secolele XII-XVI. Dar Matera are şi nenumărate exemple de arhitectură romanică şi barocă. Călătoria poate începe din Piaţa Domului, restaurată recent, de unde puteţi privi spre încântare marea grotă sculptată în stâncă, Sassobarisano.

Oraşul vechi

În oraşul vechi din Matera nu se poate intra cu maşina, tot traseul făcându-se pe jos. În această zonă a oraşului se şi poate înnopta, întrucât găsiţi B&B-uri (Bed and Breakfast) mai peste tot, unele dintre ele atât de elegante, că ar putea rivaliza uşor cu hoteluri de 4-5 stele. Preţul este însă pe măsură! Nici mâncarea nu este ieftină la localurile elegante din oraşul vechi, dar, probabil, că priveliştea şi tradiţia costă peste tot în lume!

Cum ajungeţi la Matera

Cea mai bună ocazie de a ajunge la Matera este atunci când veţi face un city-break la Bari, distanţa dintre cele două oraşe putând fi parcursă cu trenul, cam într-o oră şi jumătate. Trenurile spre Matera sunt operate de o companie privată – Ferrovie Appulo Lucane. Atât linia, cât şi casa de bilete, sunt amplasate într-o altă clădire a gării centrale din Bari. Oraşul este situat în apropiere de locul în care se îmbină ”tocul şi talpa” cizmei italiene. Cel mai apropiat aeroport este cel din Bari (la aproximativ 70km). Din aeroportul din Bari se poate lua autobuzul până în Matera, companiile Pugliairbus şi Sita Sud oferind curse zilnice, iar drumul durând aproximativ 75 de minute. O altă variantă ar fi luaţi un autobuz care leagă aeroportul de centrul oraşului Bari. Cursele sunt destul de dese, iar călătoria durează în jur de 30 de minute.

Ce să vizitaţi în Matera

În Matera nu există multe obiective turistice, oraşul în sine fiind atracţia principală, în special zona peşterilor. Aşadar, acordaţi măcar o zi plimbărilor pe străzile din Sassi. Peşterile nu sunt întotdeauna vizibile din afară, aşa că trebuie să intraţi înăuntru pentru a vedea exact cum se trăia acolo.

Biserici şi mănăstiri

Matera este o colecţie vastă de lăcaşe de cult, inclusiv un număr mare de biserici rupestre (chiesi rupestri) săpate în roca moale din regiune. Catedrala Matera este cea mai impozantă dintre ele, fiind o dedicaţie pentru Santa Maria della Bruna, încă din 1389. Construcţia urmează stilul architectural romanic, construcţia fiind unică şi datorită unui turn cu clopotniţă de 52 de metri înălţime. Interiorul urmează planul unei cruci latine, fiind decorat cu elemente ce aparţin stilurilor baroc şi bizantin. Caracteristica principală a faţadei este fereastra decorată cu trandafiri, împărţit în şaisprezece coloane mici.

Există mai multe biserici şi mănăstiri, ce datează de la începuturile creştinismului. Unele sunt simple peşteri, cu un singur altar, altele sunt mai complexe, considerându-se că primii călugări ai lumii s-au rugat aici. Una dintre cele mai frumoase biserici din Matera este San Pietro Caveoso, dar aceasta nu este o biserică săpată în stâncă.

În schimb, Madonna dell’Idris şi San Giovanni in Monterrone sunt biserici rupestre, care pot fi vizitate cu un bilet comun.

Turistul care străbate oraşul este uimit de armonia care există între arcuri şi volute. În centru se află „Palazzo Gattini”, o clădire istorică transformată şi ea într-un hotel de 5 stele cu un spa între grotele palatului. Alături de hotel se află scara Domului.

În apropiere se află şi situl neolitic „Murgia Timone”, în care pot fi vizitate biserici rupestre, precum „San Falcione” sau „Sfânta fecioară cu trei porţi”, dar şi grotele pastorale. Întregul parc Murgia Materana, ce se întinde pe o suprafaţă de peste 8.000 de hectare, este înflorit şi răspândeşte un miros diafan, uluitor, al celor peste 900 de specii botanice, unele dintre ele unice în lume.

Muzee

Principalul muzeu de istorie din Matera este Museo Nazionale Ridola, care conţine exponate din diferite perioade istorice (este închis în zilele de luni şi are o mică taxă de intrare). În apropiere se află şi Palazzo Lanfranchi care găzduieşte Museo Nazionale d’Arte Medievale e Moderna della Regione Basilicata – un muzeu de artă care include Pinacoteca D’Errico, care conţine multe picturi religioase ale unor artişti din Sudul Italiei.  Opere de artă contemporane pot fi văzute şi în galeria MUSMA (Museo della Scultura Contemporanea Matera), care expune sculpturi din secolul al XIX-lea încoace (este închisă în zilele de luni). De asemenea, în Sassi pot fi vizitate câteva case-peşteră, care au fost aranjate în aşa fel încât să recreeze atmosfera din perioada în care erau locuite. Casa Grotta di Vico Solitario se află în zona Sasso Caveoso, iar Eustachio Rizzi vă aşteaptă la Casa Grotta del Barisano (la ambele există o mică taxă de intrare).

Sisteme de colectare a apei

Chiar la intrarea în Sassi se află şi poarta de acces către unul dintre cele mai mari rezervoare de apă ale oraşului. Are în jur de 20 de metri înălţime şi pentru explorarea lui au fost folosiţi scafandri. Matera a fost construită deasupra unor râuri adânci numite Gravina de Matera, care împart teritoriul în două zone. Matera a fost concepută astfel încât să fie ascunsă, dar a făcut dificilă alimentarea locuitorilor cu apă. Locuitorii din timpuri străvechi au investit timp şi energie extraordinare în construirea de cisterne şi sisteme de canalizare. Cel mai mare rezervor a fost găsit sub Piazza Vittorio Veneto. Cu stâlpii lui masivi sculptaţi în stâncă şi o înălţime a bolţii de peste 15 metri, este o adevărată catedrală de apă, fiind navigabil cu barca. Ca şi alte rezervoare din oraş, acesta colectează apă de ploaie, care apoi este filtrată şi scursă în mod controlat spre Sassi. Au existat, de asemenea, un număr însemnat de mici canale superficiale (rasole) care au ”hrănit” multe bazine şi grădini suspendate. Mai târziu, când populaţia a crescut, multe dintre aceste rezervoare au fost transformate în case şi s-au realizat alte tipuri de sisteme de colectare a apei. Unele dintre aceste facilităţi mai recente au forma unor case scufundate în pământ.

Festivaluri

Dacă ajungeţi în Matera vara, puteţi lua parte la cel mai mare festival din oraş, Festa della Bruna, care are loc în fiecare an pe 2 iulie. Atunci au loc procesiuni, parade de costume şi focuri de artificii. De altfel, pe parcursul întregului an, se organizează tot felul de evenimente şi festivaluri. În Parcul Murgia Materana au loc pe perioada verii festivaluri de jazz.

Unde să staţi în Matera

Dacă faceţi drumul până în Matera ar fi păcat să nu vă cazaţi într-unul dintre hotelurile deschise chiar în Sassi. În funcţie de perioada aleasă, preţurile variază între 40 şi câteva sute de euro pe noapte. Preţul mediu, însă, se situează undeva în jurul a 80-90 de euro. Sassi Hotel reprezintă o opţiune interesantă, cu decorul său minimalist, care reaminteşte în permanenţă de peşterile antice. O variantă mai scumpă, dar mult mai confortabilă este Locanda di San Martino, care le oferă clienţilor inclusiv servicii de spa. Piscina subterană amenajată pe locul fostelor rezervoare de apă este incredibilă. Chiar şi unele grote au fost transformate în hoteluri, cel mai nou numindu-se „Hotel Sant’Angelo”.

Pentru a trăi o experienţă unică trebuie să vă cazaţi la „Le Grotte della Civita”, inclus în proiectul Sextantio. Camerele sunt toate sculptate în grote, iar uşile din lemn au imense chei din fier. Încăperile sunt sobre şi minimaliste, cu lumini ascunse, cu încălzire în podea, un mix sugestiv de simplitate austeră şi un nou stil al luxului. Nu există nici televizor, nici frigider. Numai lumânări. Merită o oprire şi la „Bottegaccio”, în laboratorul lui Mario Daddiego, unde sunt pictate vase, sunt realizate ceasuri cu cuc şi păpuşi colorate de mână. Pentru a înţelege mai bine cum se trăia în această regiune în anii ’70, a fost reconstituit un ambient de epocă.

Restaurante

În oraş sunt nenumărate restaurante tradiţionale unde se pot servi mâncăruri dintre cele mai rafinate. Unul dintre cele mai bune este Trattoria Lucana, care dispune de o bogată selecţie de paste şi alte preparate locale. Dar există şi mai multe restaurante deschise chiar în Sassi. La Talpa vă oferă posibilitatea de a mânca în peşteră, însă în condiţii moderne. Atmosfera este una de neuitat, întrucât aici vin şi mulţi localnici, iar preţurile sunt accesibile. Indiferent unde alegeţi să luaţi masa, nu trebuie să rataţi o porţie de orecchiette, adică paste în formă de scoici, umplute cu rapiţă, chili şi pesmet, supele de fasole numită crapiata sau maiale nero, adică un salam făcut din ”porc negru” şi chimen. Totul împreună cu un coş plin de grano arso, pâine făcută din grâu ars.

Locuri de vizitat lângă Matera

Dacă locul v-a captat de-a dreptul atenţia, aflaţi că puteţi descoperi şi zonele din afara oraşului, ca de exemplu Parcul Arheologic Storico Naturale delle Chiese Rupestri del Materano. La câţiva kilometri de Matera poate fi vizitată şi Cripta Păcatului Original, numită şi ”Capela Sixtină” a picturilor rupestre. Redescoperită în 1963, aici pot fi văzute scene din Vechiul şi Noul Testament.

Oraşul preferat al regizorilor

Dacă sunteţi pasionaţi de lumea filmului şi vi se pare interesant şi emoţionant să calcaţi, la propriu, pe urmele lui Pier Paolo Pasolini (care a filmat aici ”Evanghelia după Matei”), Mel Gibson (cu filmul său ”Patimile lui Cristos”), Jim Caviezel (protagonistul filmului),  Richard Gere (protagonist în ”King David”),  David Nixon, Marcello Mastroianni, Virna Lisi, sau pe urmele lui Daniel Craig, alias James Bond, atunci Matera este locul ideal. Peste 55 de pelicule, nu doar cu teme biblice, au fost filmate aici, în ultimii 40 de ani. Chinezii au descoperit şi ei de curând Matera şi au ales-o ca platou cinematografic pentru multe producţii asiatice, ultima dintre ele lansată pe 14 februarie 2015. Un capitol din bine-cunoscuta carte „Cristos s-a oprit la Eboli”, de Carlo Levi, ecranizată şi ea, descrie viaţa locuitorilor acestui oraş în anii ’30.

Când Mel Gibson a ajuns aici, în 2003, pentru a căuta locuri care să evoce Palestina sau Ierusalimul de acum 2000 de ani, unde să filmeze ”Patimile lui Cristos”, a mărturisit că peisajul l-a înnebunit pur şi simplu. Locuinţele săpate în piatră calcaroasă, amenajate în peşteri, străduţele înguste şi abrupte, care trec uneori peste acoperişurile caselor, văile pustii, fantomatice, din jur, râul aproape arid care creează un fel de defileu abisal, bisericile rupestre săpate în piatră vulcanică…totul era absolut perfect pentru regizorul american.

Capitală Culturală Europeană

Matera, oraşul cu 60.000 de locuitori din Basilicata (regiune aflată între Campania şi Puglia) este, în acest an, Capitală Culturală Europeană, împreună cu oraşul Plovdiv, din Bulgaria. Matera a învins, în finală, putem spune, în mod suprinzător, alte 5 oraşe italiene: Ravenna, Siena, Perugia, Cagliari şi Lecce, despre care se ştiu mult mai multe lucruri şi unde e mult mai uşor să ajungi, ca turist. Matera nu se află, cu siguranţă, printre destinaţiile preferate de către turiştii străini care vin în Italia. Pe aici nu trece niciun tren, pentru că nu există gară.

Citeşte şi despre Capitalele Culturale Europene din anii trecuţi

Capitala Europeană a Culturii este un eveniment desfăşurat pe parcursul unui an întreg care sărbătoreşte diversitatea şi cultura în Europa şi îşi propune să ajute oamenii să descopere bogăţia continentului. La Matera, sărbătorile de deschidere au avut loc în zilele de 19 şi 20 ianuarie. În timpul evenimentului, trupe din multe dintre municipalităţile din Basilicata au dat spectacole extraordinare pe străzile oraşului, revigorând vechile tradiţii muzicale la o scară impresionantă, fiecare formaţie reprezentând o Capitală Culturală Europeană. Seara, spectacolele muzicale ale oaspeţilor naţionali şi internaţionali au fost conduse de Stefano Bollani, iar salutul din partea preşedintelui Republicii Italiene, Sergio Mattarella, a fost urmat de un impresionant spectacol de artificii. Aşadar, cu o mulţime de spectacole de muzică şi lumină pe 19 ianuarie, oraşul sudic italian Matera a devenit o capitală oficială europeană a culturii pentru anul 2019 lângă Plovdiv, unde ceremonia a avut loc pe 12 ianuarie.

Capitala Europeană a Culturii din 2019 a fost un concurs greu, cu aproximativ 21 de concurenţi iniţiali. Matera a fost selectată în 2014, pentru a fi oraşul european al culturii din 2019. De la selectarea sa, în 2014, cei din spatele programului Matera 2019 şi comunitatea locală au lucrat la promovarea proiectelor socio-culturale şi a spiritului de co-creaţie. „Pe de-o parte am lucrat la un conţinut inovativ şi, pe de altă parte, am încercat să ne dăm seama cam ce ar putea să dorească Europa dintr-o capitală a culturii în Italia. Cu siguranţă ceva ce se concentrează pe conceptul de comunitate şi piaţa oraşului, foarte popular şi inovator. Ne-am concentrat, de asemenea, asupra faptului că nu concuram cu alte oraşe, dar că cooperăm”, declara Paolo Verri, directorul general al Fundaţiei Matera-Basilicata 2019.

Cooperarea constituie tema centrală a programului Matera pentru anul 2019. Intitulat „Viitorul deschis”, organizatorii spun că speră să poată promova unitatea, mai ales într-o perioadă în care lumea manifestă semne de închidere pe plan politic. „Matera a fost declarată capitala ospitalităţii chiar înainte de a deveni capitala culturii. Este un loc în care veţi putea să vă întâlniţi cu localnicii şi ei vor începe să vorbească cu dvs., nu vor fugi. Cultura pe care Matera vrea să o împărtăşească este făcută de toată lumea pentru toată lumea”, a mai adăugat Verri.

Sentimentul de participare şi experienţă comună a fost demonstrat în mai multe moduri. De exemplu, luminile pentru ceremonia de deschidere au fost adunate la atelierele din şcolile din Matera, spitalele şi casele de bătrâni. Localnicii au repetat de asemenea o interpretare a Purgatoriului, a doua parte a Divinei Comedii a lui Dante Alighieri. „Generaţia mai în vârstă din oraş a înţeles că alegerea lui drept capitală a culturii este o modalitate de a schimba modul în care Matera este văzut de mulţi oameni, dat fiind faptul că a fost considerată o dată ruşinea Italiei din cauză că oamenii obişnuiau să trăiască în condiţii foarte simple în peşteri”, a declarat Paolo Verri.

Inaugurarea evenimentului şi-a propus să demareze un an de activităţi şi de manifestări care vor uni pasiunile şi stilul de viaţă cultural al poporului italian şi al Europei.

Din 1985, Comisia Europeană a selectat „Capitalele culturii” pentru a promova dezvoltarea oraşelor, oferindu-le posibilitatea de a atrage turişti şi a evidenţia diversitatea şi bogăţia continentului. O serie de oraşe mari au revendicat titlurile – Atena, Florenţa, Copenhaga, Stockholm – dar, în ultimii ani, localităţi mai puţin importante au avut, se pare, întâietate.

Pentru a fi considerată „Capitala europeană a culturii”, un oraş este obligat să prezinte un program cultural care „trebuie să aibă o dimensiune europeană puternică, să promoveze participarea şi implicarea activă a locuitorilor oraşului şi să contribuie la dezvoltarea pe termen lung a oraşul şi regiunea înconjurătoare „, potrivit site-ului Comisiei. Programele din Plovdiv şi Matera se vor concentra în jurul a două teme – „Together” şi, respectiv, „Open Future”, şi vor cuprinde o serie de expoziţii, festivaluri, spectacole şi alte evenimente culturale.

Potrivit Comisiei Europene, planurile oraşului Matera pentru anul în care este capitală a culturii includ „Ars Excavandi” – o privire contemporană asupra istoriei şi culturii arhitecturii subterane, „Re-citind Renaşterea” – o călătorie prin trecutul artistic al Basilicatei şi Apuliei, şi „Poezia primilor” – o expoziţie despre rolul central al matematicii în munca artiştilor de-a lungul timpului.

Deşi Plovdiv şi Matera îşi vor purta titlurile doar pentru un an, Tibor Navracsics, comisarul european pentru educaţie, cultură, tineret şi sport, declară că iniţiativa poate avea implicaţii de durată. „Programele pentru Plovdiv şi Matera arată modul în care aceste oraşe îşi asumă atât viitorul propriu, cât şi pe cel al Europei”, explică el, „în timp ce sărbătoresc moştenirea lor extraordinară seculară”.

Androulla Vassiliou, comisarul european responsabil de cultură, a declarat: „Felicit Matera pentru oferta sa de succes. Concursul pentru titlul din Italia a fost unul dintre cele mai puternice din istorie, 21 de concurenţi iniţiali s-au restrâns la şase finalişti. Sunt încrezătoare că Matera va atrage mai mulţi vizitatori din Europa şi din întreaga lume care vor dori să descopere oraşul, istoria sa şi diversitatea culturală, unul dintre punctele forte ale continentului nostru. Sunt convinsă că titlul va aduce Materei şi zonelor învecinate importante beneficii culturale, economice şi sociale pe termen lung, aşa cum s-a întâmplat şi cu capitalele europene anterioare.”