Marrakech. Există un singur cuvânt care îl poate defini cu adevărat: magic. Cu o istorie care începe în anii 1061-1062 (după unii cronicari) sau 1070 (după alţii), când emirul Almoravid Abu Bakr (ibn Umar), liderul unei puternice armate, a invadat câmpia de la poalele munţilor Atlas, aşezarea a fost cucerită de almohazi, apoi de merinzi (în anul 1269), pentru ca mai apoi, după o perioadă de suişuri şi mai ales de coborâşuri, oraşul să cunoască o perioadă de înflorire sub dinastia Saad, începând din secolul al XVI-lea.
Cu toate că Abu Bakr este considerat fondatorul oraşului Marrakech, se pare că cel care a pus piatra de temelie a primei moschei a fost de fapt vărul acestuia, Almoravid Yusuf ibn Tashfin, în anul 1071. Centrul administrativ al regiunii cu acelaşi nume din Maroc, seducător şi misterios, reuşeşte, mai bine decât oricare alt oraş, să rezume ideea de stereotip al culturii şi al tradiţiilor ţării, fiind un excelent punct de plecare pentru cei care doresc să descopere Marocul de ieri şi de azi.
Marrakech, un nume cu o rezonanţă magnetică ce evocă plantaţii de palmieri şi plante subtropicale, minarete, caravane, pieţe şi bazaruri orientale, fântâni, mausolee, vile luxoase, palate, cântăreţi, magicieni, acrobaţi, înghiţitori de flăcări, îmblânzitori de şerpi, spioni internaţionali şi dueluri cu moartea într-o oază de linişte şi relaxare. Cu toate că oraşul trăieşte mai ales prin trecutul său, restaurările minuţioase din ultimii ani i-au pus din nou în lumină fascinantele mozaicuri şi stucaturi, în forfota zgomotoasă vechiul şi noul, arhaicul şi contemporanul ciocnindu-se la tot pasul, iar influenţele europene simţindu-se la fiecare colţ de stradă.
Marrakech
Marrakech este un oraş care însumează tot farmecul exotic al Marocului nord-african.
Numele oraşului a oferit chiar originea numelui ţării în sine, subliniind încă o dată, dacă mai era nevoie, importanţa acestui oraş de-a lungul veacurilor. Este o destinaţie ideală pentru toate gusturile: pentru vânătorii de chilipiruri, pentru iubitorii de istorie, muzee şi monumente, pentru cei care doresc să se scufunde în cultura locală (şi aici ne referim în special la Medina, cea mai veche parte a oraşului, cartier istoric ce face parte din patrimoniul mondial al UNESCO) şi pentru cei care savurează frumuseţea pitorească a munţilor. Amplasat într-un decor impresionant, cu vedere spre oceanul Atlantic, deşertul Sahara şi Munţii Atlas, Marrakech este una dintre cele mai vizitate destinaţii turistice ale Marocului.
Citește și Maroc – o dеѕtіnаțіе ре cât dе exotică, ре аtât dе рrоvосаtоаrе
Supranumit „Oraşul Roşu”, datorită coloritului clădirilor, sau “Fiica Deşertului”, Marrakech, unul dintre cele mai mari şi mai importante centre urbane din Maroc (alături de Rabat, Fes şi Casablanca), găzduieşte Le Souk – cea mai mare piaţă din ţară, ce impresionează prin varietatea condimentelor, a tipurilor de măsline şi de obiecte tradiţionale, şi cea mai reprezentativă zonă – piaţeta Djemaa el-Fna, din Centrul Vechi.
Marrakech-ul este un oraş care te poate scoate din zona de confort, este haotic, necizelat pe alocuri şi agitat. Simţi că îţi lipsesc predictibilitatea şi sensul orientării. La început vi se va părea prea mult, poate veţi fi chiar un pic panicaţi. Dar nu aveţi nevoie decât de timp pentru a vă acomoda şi a începe să vă bucuraţi. Nu veţi regreta niciun minut.
Pentru a ajunge în acest ţinut desprins parcă dintr-o legendă, trebuie să plătiţi între 150 şi 250 de euro pentru un zbor direct, iar pentru un zbor dus-întors, ceva mai mult, preţul plecând de la 450-500 de euro. Cum aeroportul Menara este situat la aproximativ cinci kilometri de oraş, pentru a ajunge la destinaţie puteţi lua un autobuz special pentru turişti.
Aeroportul asigură curse spre oraş cu autobuze şi autocare ce aparţin autorităţii aeroportuare, însă sunt şi operatori de transport de stat sau particulari, care efectuează curse pentru preţuri rezonabile. Cursa 19 Express, pleacă de la terminalul rutier al aeroportului şi face opriri în cele mai importante puncte ale oraşului. Cursele se fac la fiecare jumătate de oră, între orele 7:30 – 19:30, turiştii putând cere informaţii chiar de la şoferi, fiind suficient să le indicaţi zona, hotelul sau locul spre care vă îndreptaţi. O călătorie va costa între 2 şi 5 euro, iar dacă apelaţi la un taxi, tariful este de aproximativ 10 euro.
Marrakech
Obiective turistice
Inima oraşului este gigantica piaţă Jemaa el-Fnaa (sau Djemaa el-Fna)
Numele Djemaa el-Fna are ceva morbid în el, pentru că, de fapt, înseamnă „adunare de morţi”, din cauza execuţiilor publice care aveau loc aici în trecut. Un amestec fantastic de oameni, culori, mirosuri şi sunete. Un spectacol de stradă cu îmblânzitori de şerpi (cobre în general) şi de condori, cu maimuţe, cu dentişti, cu vraci batrâni care ştiu leacuri pentru orice, cu muzică tradiţională, cu dansatoare din buric şi cu oameni care ”pescuiesc” sticle de suc, un adevărat carnaval în aer liber cu personaje ciudate, înghesuite în aceeaşi poveste. Dentiştii, de exemplu, au măsuţe pline cu dinţi iar în mână ţin un cleşte sau un patent, turiştii fiind invitaţi să stea pe scaun pentru a li se scoate pe loc măseaua cu probleme. Nu vă speriaţi, e mai mult o tehnică de a primi câţiva dirhami pentru pozele făcute de turişti!
Cu siguranţă nu veţi uita niciodată protezele de vânzare de pe trotuare. Biciclete, mopede, căruţe trase de măgari, cai, jeep-uri, găseşti de toate în piaţă. Cu sunete aspre şi dulci, de clopoţei, de urale, de forfotă, de viaţă. Seara, piaţa se transformă într-un imens restaurant la “botul calului”, cu fripturi sfârâind pe grătare şi berbeci la proţap. Locul vânzătorilor ambulanţi este luat de tarabele cu mâncare gătită, un fel de restaurante mobile sau locuri de gătit şi mese întinse. Sute de persoane cu meniuri în mână te invită, aproape agasant, la masă. Fumul gros al grătarelor inundă piaţa şi creează o aromă specifică. Fiecare vânzător îşi împodobeşte cum ştie mai bine taraba, astfel încât în piaţă se găsesc “restaurante” laminate şi aranjate în fel şi chip.
Nelipsitul Tajine este omniprezent. Tajine este denumirea vasului de pământ rotund cu capac conic în care se gătesc lent, la foc mic, diverse sortimente de carne. Piaţa poate fi admirată de la înălţime de pe una din terasele cu belvedere din jurul ei. Cel mai frumos moment este înainte de apusul soarelui, când apar tarabele de mâncare şi se aprind luminile. Cu toate că este cea mai mare piaţă tradiţională din Maroc şi cea mai aglomerată din întregul continent African, zona nu este una periculoasă.
Marrakech Djemaa el-Fna
Muzeul Marrakech
Fost palat de secol XIX transformat acum în muzeu, acesta are o colecţie eclectică, care variază de la arta contemporană la inscripţii coranice, la ceramica locală, textile şi costume populare. Pentru majoritatea vizitatorilor, punctul culminant real este clădirea palatului, arhitectura fiind un amestec armonios de forme locale din Africa de Nord cu elemente portugheze. Palatul merită vizitat pentru arhitectura sa deosebită tipic andaluziană, cu fântănă în curtea interioară, şi pentru atmosfera creată de muzica berberă. O oază de răcoare într-un oraş al deşertului!
Muzeul Marrakech
Medersa Ali ben Youssef
Aflată la câţiva paşi de moscheea cu acelaşi nume şi construită în 1565 de saadiţi, Medersa Ben Youssef (de la cuvântul “Madrassa” – şcoală de învăţături islamice), este cel mai mare colegiu teologic din Maroc şi unul dintre cele mai importante din Africa de Nord. Merită vizitată numai pentru a vă transpune în urmă cu câteva sute de ani şi a vă imagina cum cei 900 de elevi care studiau aici încăpeau în cele 132 de camere minuscule grupate în jurul curţii interioare amenajate în stilul tipic de arhitectură islamică.
Intrarea la muzeu este cuplată cu intrarea la universitate şi costă 50 de dirhami. Aici copiii învăţau de la cele mai fragede vârste să buchisească sfântul Coran. Curtea interioară, o minunăţie de mozaicuri, marmură şi lemn, are balconaşe cu sculpturi rafinate care constau în întregime din inscripţii şi figuri geometrice, în contrast cu austerele camere-dormitor. “Ali ben Youssef” nu mai este o medersă funcţională, dar există astfel de şcoli şi în ziua de astăzi în marea majoritate a ţărilor musulmane. Închisă în 1960, clădirea a fost renovată şi redeschisă pentru public ca monument istoric în anul 1982.
Marrakech – Medersa Ali ben Youssef
Palatul Bahia
Un nou exemplu de arhitectură marocană, cu o sumedenie de detalii, arcade, lumini, gravuri, uşi şi tavane magnifice din lemn. Construit în secolul al XIX-lea, a servit, în trecut, ca reşedinţă a Marelui vizir Bou Ahmed. Timp de 14 ani cei mai buni artizani ai Marocului au lucrat neobosit la acest palat. Ce au reuşit să făurească? 150 de camere incredibil ornate şi 8 hectare de clădiri şi grădini somptuoase. Veţi trece din curte în curte, minunându-vă de măiestria constructorilor, iar în final veţi fi de acord că numele de Bahia (“cea frumoasă”, în limba arabă) este pe deplin justificat.
Decorul interior este un “tablou” orbitor de gresie şi/sau faianţă zellige (lucrătură tradiţională de ceramică cu motive geometrice specifică Marocului), plafoane pictate şi ornate şi elemente caracteristice din fier forjat, care simbolizează viaţa opulentă a celor din înalta clasă. Cu toate că funcţionează în continuare ca o locuinţă regală, zeci de camere sunt deschise pentru vizitatori, pentru ca turiştii să fie martori, nu doar să-şi imagineze, la stilul de viaţă al familiei regale.
Marrakech – Palatul Bahia
Grădinile Majorelle
Legate indestructibil de numele celebrului creator de modă, Yves Saint Laurent, acestea poartă numele pictorului Jacques Majorelle, care s-a mutat în Marrakech în 1919 şi a creat prima versiune a grădinilor pe care le-a deschis publicului în 1947. Jacques Majorelle, originar din oraşul Nancy (Franţa), a venit la Marrakech din motive de sănătate şi a devenit cunoscut pentru picturile sale inspirate din viaţa marocană locală. Aceasta este cea mai impresionantă lucrare a sa, albastrul vibrant care predomină fiind acum cunoscut sub numele de “albastru Majorelle”. Yves Saint Laurent a achiziţionat Grădinile Majorelle în anul 1980, transformându-le ulterior într-un spaţiu al artei, dar şi al relaxării, într-o adevărată oază de bun gust, un real spectacol care parcă te vindecă numai privindu-l.
E imposibil să nu vă “lovească” culorile foarte aprinse ale sutelor de specii de pomi plantaţi chiar de Majorelle şi Saint Laurent, care se combină în mod elegant cu verdele vegetaţiei. Albastrul electric şi galbenul intens domină întreaga grădină situată la nord-est de Guéliz, inima părţii moderne a Marrakech-ului. Printre bambuşi şi palmieri, pe o alee laturalnică se află monumentul funerar al lui Yves Saint Laurent, decedat în 2008. Yves este încă prezent peste tot. La cererea lui, corpul său a fost incinerat, iar cenuşa răspândită uniform prin toată grădina. Yves a oferit o întreagă grădină cu sute de mii de plante din 300 specii şi 15 specii de păsări oraşului său adoptiv, Marrakech.
Din zona de bambuşi, veţi intra într-o zonă cu palmieri, înalţi şi dominanţi, apoi într-un mic deşert cu cactuşi de toate felurile. Acest spaţiu paradisiac dispune şi de o fântână arteziană, şi chiar şi o mică întindere de apă acoperită aproape complet de nuferi înfloriţi. Într-un colţ al grădinii, care îmbină caracteristici maure şi Art Deco, se află vila unde a locuit şi a creat designerul francez până prin anii 2000 când a hotărât să o transforme într-un Muzeu al Artei Islamice.
Marrakech – Grădinile Majorelle
Grădinile Marrakech
Mândria şi bucuria Marrakech-ului sunt însă grădinile sale care datează din perioada lui Almoravid. Adevărul este că nu ar fi existat palmieri în Marrakech, dacă suveranii din acele timpuri nu ar fi început plantarea lor. De atunci, numărul de parcuri s-a mărit simţitor, dar nu deranjează pe nimeni faptul că aceste grădini se pot lăuda cu originile lor antice.
Grădinile Menara
Mult mai mici şi mai intime, Grădinile Menara, sunt un tărâm de linişte ascuns chiar în inima oraşului. Este un loc preferat chiar şi de localnici de a ieşi din agitaţie şi de a se bucura de relaxare şi pace. Construite în anul 1130 de Abd el-Moumen, din dinastia Almohad, aceste grădini au un sistem hidraulic vechi foarte ingenios prin care apa este adusă de la 30 km depărtare din apropierea munţilor Atlas şi ţinută într-un lac artificial, apă folosită de altfel şi la irigarea grădinilor Menara unde se găsesc 30.000 de măslini. În apropierea lacului se găseşte Pavilionul, o construcţie mică dar cochetă care aparţine familiei regale şi care datează din secolul al XIX-lea.
În timpul verii, marocanii vin aici în special în week-end pentru a scăpa de căldură la un picnic la umbra măslinilor. În lacul artificial sunt crescuţi crapi, care, din cauza faptului că pescuitul este interzis, au ajuns să aibă dimensiuni impresionante. Ei sunt principala atracţie a grădinilor Menara şi explicaţia prezenţei vânzătorilor ambulanţi de pâine uscată. Grădinile Menara reprezintă unul dintre locurile cele mai fotografiate din Maroc. Cea mai bună perioadă de vizitare este după-amiaza târziu, când majoritatea turiştilor se retrag.
Marrakech – Grădinile Menara
Mormintele Saadiene
Nu rataţi mormintele Saadiene, mormintele sultanilor marocani din dinastia Saad. Sultanul Ahmed al-Mansour ed-Dahbi nu a fost deloc zgârcit când a cumpărat marmura italiană pentru locul lui de veci şi a încastrat cantităţi semnificative de aur în pereţii mausoleului. Acest cimitir din secolul al XVI-lea este “casa de veci”, a 66 de membri ai dinastiei Saad, care au domnit în Marrakech între 1524 şi 1668. Este un loc incoerent cu mausoleele aşezate în mijlocul unei grădini mult prea mari.
Atenţia deosebită a lucrărilor a făcut ca acest loc să se extindă atât în grădina exterioară (unde se găsesc mormintele soldaţilor şi ale servitorilor) cât şi în moscheea adiacentă. Camera, numită “Camera cu coloane”, este cea mai importantă parte a acestor morminte. Ascunse de ochii lumi, sigilate şi la un moment dat pierdute, aceste morminte au fost descoperite în urma unui raid aerian franţuzesc în anul 1917 şi introduse ulterior în circuitul turistic. Taxa de intrare este de 10 dirhami.
Marrakech – Mormintele Saadiene
Palatul Badi
Acelaşi sultan Ahmed al-Mansour ed-Dahbi nu a precupeţit niciun dirham pentru a construi un palat de basm, Palatul Badi, o nebunie de turcoaze, aur şi cristal. Toată lumea era impresionată de măreţia lucrării, însă un bufon, mai clarvăzător din fire, a spus în glumă că “acesta va fi o superbă ruină”. Şi a avut dreptate, pentru că 75 de ani mai târziu, superbul palat devenea o imensă ruină, stadiu în care se află şi în ziua de astăzi. Deşi nu veţi găsi decât puţine urme din bogăţia de altădată, merită să fie vizitat – o curte imensă, înconjurată de clădiri falnice pe vârful cărora dau din plisc sute de berze fericite de un astfel de “loc de cazare”. Chiar dacă le veţi deranja un pic şi poate vor face gălăgie, urcaţi pe ziduri pentru a fura un pic din panorama impresionantă asupra oraşului.
Palatul Badi
Palatul Mamounia
Acest hotel de cinci stele a fost o instituţie a Marrakech-ului în care erau primiţi oaspeţi celebri, cum ar fi Winston Churchill şi Charlie Chaplin. Mamounia încă atrage celebrităţi. Fiica preşedintelui rus, Vladimir Putin s-a căsătorit aici în anul 2013.
Minaretul şi moscheea Koutoubia
Minaretul este un turn pătrat din gresie de culoare roz, împodobit cu sculpturi delicate care par nişte dantele pe piatră. Minaretul are un felinar, o grădină şi o cupolă cu nervuri. Raportul dintre lăţimea şi înălţimea minaretului şi ale moscheii cu acelaşi nume conferă acestei capodopere a artei maure o armonie perfectă. Se spune că datorită acestor proporţii a fost luată ca model pentru grandioasa catedrală Giralda din Sevilla, din care s-a păstrat vechiul turn denumit La Giralda.
Potrivit unei legende, cele trei arcade de aur din care s-a făcut coroana cupolei ar fi fost realizate din bijuteriile topite ale soţiei lui Yacoub-el-Mansour. Acesta ar fi finalizat construcţia turnului începută de sultanul Abd el-Moumen. O altă legendă despre cele trei elemente spune că acestea sunt păzite de nişte duhuri şi că nenorociri teribile se vor abate asupra celor care vor încerca să le fure. Koutoubia în limba arabă înseamnă „moscheea de librării”, deoarece odată, magazinele din jur au fost în mare parte dedicate vânzării de cărţi şi manuscrise antice. Această primă moschee, construită după 1147, a fost mai târziu distrusă din cauza orientării sale spre Mecca, cel mai important centru religios şi oraş sfânt al Islamului, fapt ce contravenea religiei.
Temelia primei moschei este încă vizibilă în prezent. Construcţia moscheii curente a fost finalizată la începutul anului 1162. Ornamentaţia de lux şi decorul de inspiraţie andaluză, simplitatea şi puritatea liniilor sale, cele 11 cupole şi structuri turnate fac din Koutoubia una dintre cele mai bune exemple de artă din timpul almohazilor şi una dintre cele mai mari moschei din lumea musulmană de Vest. Stilul său hispano-maur este de o simplitate aparentă, combinată cu un lux discret. Este un punct de plecare care nu trebuie ratat înainte de a explora Medina. Cu o înălţime de 70 de metri, minaretul oferă vizibilitate chiar şi la mile întregi depărtare în orice direcţie ai privi.
Referitor la înălţimea minaretului, o legendă locală spune că muezinul (preot musulman care anunţă din turnul minaretului orele de rugăciune) acestei moschei se pare că a fost orb pentru a nu putea zări din depărtare haremul sultanului. Celor de altă religie decât musulmană nu li se permite intrarea în sala de rugăciune.
Minaretul şi moscheea Koutoubia
Medina
Atmosfera acestui oraş vechi, înconjurat de ziduri fortificate şi de porţi, cu străduţe labirintice, este copleşitoare. Imaginaţi-vă că pe străduţele de 2-3 metri lăţime merg la un loc oameni, biciclete, mopede, căruţe trase de măgari sau de cai, toţi grăbiţi de parcă ar fi la vreo competiţie. Bicicliştii de aici au o dibăcie aparte, cu toate că merg cu viteză, se strecoară printre oameni şi reuşesc să evite accidentele. Pe marginea străduţelor se găsesc tot felul de tarabe cu fructe, legume, haine, mici taverne sau meşteri locali, fabricanţi de covoare, ţesători cu războaie, fierari, tâmplari. De medina nu aveţi cum să vă săturaţi, întrucât e într-o continuă schimbare, un spectacol fără de sfârşit, e Marocul autentic.
Explorarea medinei poate fi plăcută dar şi costisitoare datorită buticurilor în care se vinde aproape orice. Printre suvenirurile locale clasice se numără hainele tradiţionale marocane – djellaba, condimentele, babouche (papucii marocani), covoarele vechi şi ceramica viu colorată. Negocierea este principala atracţie aici. Dacă vă faceţi timp pentru a negocia achiziţia unui produs, nu numai că acest lucru vă va salva o sumă importantă de bani, dar, va determina şi o discuţie plăcută cu vânzătorul.
Nu evitaţi negocierile, ele fac parte dintr-un ritual social străvechi. E ca o conversaţie. Purtaţi-o cu plăcere. Şi nu uitaţi că un târg bun începe după ce-aţi reuşit să scădeţi preţul iniţial la 30-40%. Medina, situată în spatele pieţei Djemaa el-Fna, este un amestec de mirosuri şi de mărfuri scăldate în praf, sudoare şi căldură, intrări secrete şi uşi săpate în ziduri, piele cu miros înţepător şi vânzători ambulanţi, zâmbete calde, baruri cu inscripţii ciudate, şerpi şi maimuţe, dinţi de vânzare, zgomot infernal, motoare, scutere, viteză, pericol, deşert şi lumină.
Marrakech – Medina
Souk-urile din Medina
Pentru mulţi vizitatori, labirintul de spaţii înguste şi înghesuite din medina reprezintă atracţia oraşului. Aleile înguste sunt un caleidoscop de culori, mirosuri şi sunete, devenind obligatorii ca punct culminant al vizitei în Marrakech. Souk-urile sunt, de fapt, culoare întregi de magazine în care se vând tot felul de lucruri: covoare, produse din piele, de la papuci până la genţi, obiecte din lemn, suveniruri, haine şi produse cosmetice din argan. Este pur şi simplu ca o pribegie nesfârşită într-un labirint plin de viaţă, unde există nenumărate oportunităţi de a intra în posesia celor mai felurite obiecte. La vest de principala zonă souk, la capătul Rue Bab Debbagh, veţi găsi tăbăcăriile din Marrakech, unde pieile de animale sunt încă vopsite după vechi obiceiuri.
Marrakech – Souk-urile
Almoravid Koubba sau Baʹadiyn
Cunoscut şi sub numele Koubba Ba’adiyn, Almoravid Koubba este cel mai vechi monument din Marrakech, construit în secolul al XII-lea, în timpul domniei lui Ali Ben Youssuf. Deşi utilizarea sa iniţială este încă necunoscută, unii experţi sunt de părere că acesta ar fi servit drept casă de abluţiune (spălare rituală a corpului prescrisă de unele religii pentru purificare) a unei moschei aflate în apropiere. Designul său exterior simplu (o clădire pătrată şi ghemuită acoperită cu o cupolă) contrazice un interior interesant, cu un plafon de tip dom acoperit cu motive almoravide. Koubba a fost una dintre puţinele clădiri care a supravieţuit cotropirii almohazilor care au distrus o mare parte din moştenirea arhitecturală almoravidă de dinaintea lor.
Marrakech – Almoravid Koubba
Muzeul Dar Si Said – Muzeul de Arte şi Meserii
Acest minunat palat vechi, aflat la nord de Bahia, de-a lungul Rue Riad Zitoun el-Jedid şi construit de vizirul Si Said, în secolul al XIX-lea, găzduieşte o colecţie impresionantă de bijuterii din argint fin lucrat, pumnale, instrumente muzicale, lămpi cu ulei, artefacte, ceramică, piele brodată, marmură şi ustensile dubioase de bucătărie. Există, de asemenea, o colecţie uimitoare de covoare marocane, uşi şi ferestre sculptate, care evidenţiază stilurile arhitecturale locale. Pentru oricine este interesat de evoluţia artei nord-africane, de arta şi meşteşugurile locale, acesta este un loc minunat cu care să începeţi. Drumul prin muzeu trece prin camere de tip labirint, o curte, la etaj printr-o capelă, iar la ultimul nivel se află o bucătărie magnifică.
Marrakech – Muzeul Dar Si Said
Guéliz
După ce v-aţi obişnuit cu atmosfera din medina, după ce v-aţi făcut o părere despre marocanii din “cetatea” veche, este timpul să mergeţi în Guéliz, zona modernă a oraşului. Toate convingerile pe care vi le-aţi format până acum despre Marrakech (adică de partea lui ceva mai “întunecată”), vă vor fi zdruncinate pentru că, odată ajunşi aici, atmosfera se schimbă. Aici găsiţi lumea bună, aici găsiţi bulevarde largi şi frumoase, mall-uri, grădini publice, restaurante italieneşti şi magazine de firmă – un fel de scenă creată parcă special pentru confortul turiştilor. Construit sub protectorat francez, numele acestuia derivă de la extracţiile de gresie din carierele de pe dealurile „Gueliz”, aflate în marginea de nord-vest. Gueliz este conectat la medina prin Bulevardul Mohammed V. Băncile, birourile, instituţiile administrative, magazinele şi cafenelele “de fiţe” ale Marrakech-ului modern sunt concentrate, în principal, pe această stradă.
Marrakech – Guéliz
Împrejurimi, atracţii, nebunii şi interdicţii
Trecătoarea Tizi-n’Test
Chiar şi într-o ţară plină de peisaje sublime, această trecătoare nu poate trece neobservată. Drumul care traversează acest defileu face legătura între Marrakech şi un alt oraş din Maroc, Taroudant, printr-o ameţitoare “gamă” de serpentine. Peisajul montan de-a lungul drumului este, pur şi simplu, somptuos.
Trecătoarea Tizi-n’Test
Imlil
La 57 de km de Marrakech, fermecătorul sat de munte, Imlil, este punctul de plecare pentru excursii în Parcul Naţional Toubkal. E un fel de oprire a timpului în loc, un răgaz, dacă vreţi, de la agitaţia din inima Marrakech-ului. Satul are un număr impresionant de cetăţi (“Kasbah”) restaurate. Ca o curiozitate, aflaţi că cele mai multe secvenţe din filmul “Kundun”, în regia lui Martin Scorsese, a cărui premieră a avut loc în 1997, au fost turnate aici.
Parcul Naţional Toubkal
“Toubkal” este un parc naţional situat în lanţul muntos Atlasul Înalt, la 70 km de Marrakech, în Marocul central-vestic. Înfiinţat în 1942, acoperă o suprafaţă de 380 km pătraţi. Jbel Toubkal este cel mai înalt vârf al parcului cu 4167 m. Cuprinde cele mai înalte vârfuri din Africa de Nord, cele mai importante fiind Tazaghart (3843 m), Ouanoukrim (4088 m), Toubkal (4167 m), Tichki (3753 m), Tamadot Azrou (3664 m), Aksoual (3842 m), Bou Iguenouane (3.882m) şi Ineghmar (3892 m). De asemenea, numeroase râuri provin din această zonă a parcului, asigurând irigarea de la baza munţilor.
Kasbah du Toubkal Imlil Tal
Zidurile oraşului Marrakech
Construite în secolul al XII-lea şi ulterior distruse şi reconstruite, sunt de aproximativ 15 de kilometri lungime, de culoare roşiatică şi cu o grosime de doi metri. Au metereze antice puternice, diverse stiluri şi multe uşi monumentale, printre care Bab Aguenaou, care iese în evidenţă prin măreţia sa. Acestea datează din epoca de Almoravizilor şi duc la cartierul de Kasbah.
Ospăţ cu capete de oaie
Există o mulţime de locuri unde puteţi servi mâncare specific marocană în Marrakech. Melci fierţi, tajine, cuscus şi capete de ovine, sunt doar câteva din bucatele exotice din care vă puteţi înfrupta. Tajine, carne fiartă timp de şase ore (sau mai mult) într-un vas de ceramică, nu se bucură de foarte mulţi admiratori în rândul turiştilor, dar are o reputaţie de netăgăduit printre marocani, unii dintre ei venind la Marrakech cu unicul scop de a mânca tajine.
Recomandare: În marea piaţă Djemaa el-Fna, există un restaurant vechi de peste 40 de ani, Dar Rhizlane Bejgueni, renumit pentru sandviciurile sale. “Oameni faini, mâncare bună”, spunea un prieten, vizitator de Marrakech. Per total, gustul Marrakech-ului este de fructe, sucuri naturale, de carne la proţap, de salate de vară, de clătite, plăcinte, adică fresh & sweet. În bodegile de la periferii, mănânci pe săturate cu bani puţini, dar nu este foarte curat, iar masa se serveşte fără tacâmuri. Felurile de mâncare sunt destul de sănătoase, cu excepţia celor prăjite: supă de linte, frigărui la grătar etc.
Ceaiul de mentă
În Maroc se bea ceai de mentă peste tot. La restaurant chelnerii chiar glumesc spunând că este whisky-ul local. Preparare ceaiului este ridicată la rang de artă, la fel cum şi consumarea lui alături de familie şi prieteni este un ritual. În ceainic se pune ceai verde cu mentă proaspătă şi multe cuburi de zahăr. Se serveşte pe o tavă de argint în păhărele mici, cilindrice. Atunci când se serveşte, primul pahar se toarnă înapoi în ceainic şi doar apoi se umplu toate paharele. Un ceai este bun dacă face spumă atunci când îl torni în pahare, tocmai de aceea, se toarnă de la 50 cm înălţime.
Marrakech – Ceai de mentă
Baia cu aburi
O baie cu aburi într-un hammam tradiţional sau o baie publică este o parte importantă a vieţii şi culturii marocane. Dar nu oricui îi surâde ideea de a fi spălat de un om total străin, sunând mai mult ca sentiment de inhibare decât de relaxare. Nu există, însă, nicio modalitate mai bună (sau nu ne vine nouă în minte) de a scăpa de zumzetul şi freamătul medinei sau de revitalizare a muşchilor obosiţi de atâta umblat în voie. Recomandare: “Les Bains de Marrakech”, un centru spa de lux aflat în apropiere de medina, care oferă şi camere individuale de masaj.
Munţii Atlas
Una dintre atracţiile principale ale Marrakech-ului este că aceea că se află la mică distanţă de Munţii Atlas, ceea ce înseamnă că vă puteţi retrage la răcoare după canicula şi praful din oraş. Oraşul Lalla Takerkoust, aflat la 43 km sud-vest de Marrakech, este în primul rând cunoscut pentru barajul şi lacul din apropiere, fiind un loc minunat pentru ciclism, încălecat cămile sau, pur şi simplu, pentru a admira piscurile munţilor. Valea Ourika, la poalele munţilor Atlas şi la 60 de km de Marrakech, este o evadare în “popular”, unde puteţi vedea satele berbere înconjurate de cascade şi râuri.
Marrakech – Muntii Atlas
Bab El Khemis
Faceţi o afacere bună în Bab El Khemis. Cu toate că nu se află pe traseul turistic principal, târgul de vechituri Bab el Khemis merită o vizită. Souk-urile de aici sunt deschise în fiecare zi, dar în special în zilele de joi (“Khemis” înseamnă chiar “joi”) devin o experienţă cu adevărat marocană, pentru că se transformă într-o aglomerată piaţă de chilipiruri şi antichităţi unde se vând covoare de epocă, uşi şi multe alte lucruri despre care clienţii, probabil, nici nu ştiau că există până când nu dau peste ele aici.
Excursii cu balonul
Când oamenii vizitează oraşul şi doresc să obţină tot ce-i mai bun din această călătorie, aceasta nu înseamnă neapărat că trebuie să apelaţi la „Marrakech Express” pentru un traseu din atmosfera anilor ʹ60. În ultimii 20 de ani, în oraş a apărut o nouă tentaţie – excursiile cu balonul – cerul mai tot timpul senin fiind un plus imens. Această variantă, care oferă fără îndoială cea mai bună vedere a Munţilor Atlas, nu este însă una deloc ieftină, dar nici nu puteţi nega că nu sunt bani bine cheltuiţi. Recomandare: “Ciel d’Afrique”, o operaţiune organizată şi profesionistă cu zeci de ani de experienţă în ale călătoriilor cu balonul.
Zbor cu balonul deasupra Marrakech-ului
În căutarea senzaţiilor tari
La doar 30 de minute, în partea de sud a Marrakech-ului, se află “Terres d’Amanar”, un loc de joacă pentru adulţi cu 173 de acri plini cu activităţi în aer liber şi de stimulare a adrenalinei. Pentru cei care nu au frică de înălţimi, există rute de alpinism, iar pentru cei mai puţin curajoşi sunt oferite, printre altele, chiar şi cursuri de panificaţie.
Tăbăcăriile, de nerefuzat
Nu puteţi să respingeţi sub nicio formă “capcanele” întinse de marocani pentru a vă atrage spre tăbăcării, sub diferite pretexte – că este ultima zi a târgului berber, că nu mai găsiţi aceleaşi produse mâine, spunând orice ca să vă ademenească în “atelierele” lor. Un bacşiş de 20 de dirhami e suficient pentru ”ghidul” care îţi arată vechile şi totodată actualele modalităţi de prelucrare a pielii.
Oamenii
Ca peste tot, şi aici sunt oameni cu calităţi şi fără. În general, în medina toată lumea încearcă să scoată cât mai mulţi bani de la turişti, dar nu e bine să luaţi asta de bună, pentru că nu toţi sunt la fel. Există şi marocani educaţi, care pot să poarte o conversaţie civilizată despre tot felul de subiecte şi care nu vor să obţină niciun beneficiu de pe urma voastră.
“Grand taxi” sau “Petit taxi”
Când urci într-un taxi, nu înseamnă că este în totalitate al tău până la destinaţie. Dacă se iveşte un alt călător care pare să meargă în aceeaşi direcţie, taximetristul o să oprească să îl ia şi pe el. Fiţi dispuşi să împărţiţi spaţiul cu localnicii sau cu alţi turişti, chiar să staţi îngramădiţi pentru că taxiul mare (grand), adică maşinile de tip Mercedes, duc până la 6 călători, 2 pe scaunul din faţă şi 4 pe bancheta din spate. Fără a lua în calcul minorii. Se plăteşte locul în taxi, dar contează şi câţi pasageri sunt în total.
Taxiurile mici (petit), printre care veţi găsi şi Dacii Logan, au un ceas care înregistrează costul călătoriei şi par să fie mai confortabile şi mai civilizate. Este indicat să aveţi o idee despre cât ar trebui să plătiţi în total şi să negociaţi costul călătoriei înainte să urcaţi în taxi, altfel vă va fi greu să scapaţi de suprataxare. În afara oraşului este recomandat “Grand Taxi”, care sunt mai scumpe, dar preţul poate fi şi aici negociat dinainte. Pe drumurile dintre oraşe circulă taxiurile de colectare, care aşteaptă până se ocupă toate locurile disponibile.
Dacia Logan – Taxi in Marrakech
Indicatoare greşite
Indicatoarele turistice care vă îndreaptă spre piaţa Djemaa el-Fna sunt într-o cu totul altă direcţie, cel mai bine ar fi să nu ţineţi cont de ele şi dacă vă rătăciţi să întrebaţi un vânzător care e drumul corect. O altă opţiune ar fi să mergeţi pe străzile principale cu “densităţi” de oameni.
Îmbrăcămintea
Fie că sunteţi femeie sau bărbat, uitaţi pe pantalonii scurţi! Cu toate că este foarte cald, la fustiţe şi rochiţe scurte e bine nici să nu vă gândiţi. Arătaţi respect faţă de cultura lor dacă vă îmbracaţi civilizat. Bineînţeles că nu toată lumea ţine cont de această “regulă”, dar ar fi bine să nu faceţi parte dintre aceştia, întrucât veţi atrage atenţia şi veţi intra în nişte situaţii cam neplăcute, mai ales dacă sunteţi femeie. De evitat: pantalonii scurţi şi mulaţi, cămăşile transparente, lipsa sutienului pe sub haine, maiouri, sandale provocatoare cu toc, fuste scurte, prea multă piele la vedere (atât la bărbaţi, cât şi la femei). În plus, feriţi-vă de gesturile obscene, ţipete, aiureală, să păreţi pierdut sau înfricoşat, neatent sau absent.
Mirodenii marocane
O experienţă, plăcută de data aceasta, deosebită chiar, este să nimeriţi la o prezentare a mirodeniilor marocane. Bine organizate, aceste prezentări efectuate în săli micuţe, dar unde încap lejer 30 persoane, au un farmec aparte. Marocani carismatici prezintă fiecare produs, cu detalii despre cum să fie folosit, la ce fel de mâncare sau chiar pentru ce problemă de sănătate poate fi un bun remediu. Cu singuranţă veţi învăţa o sumedenie de lucruri inedite despre condimente, întrucât sunteţi chiar în ţara lor de origine. Reţineţi că o astfel de prezentare nu vă obligă la absolut nimic, deci nu veţi fi obligaţi să şi cumpăraţi produsele.
Mirodenii marocane
Fără pupici sau ţinut de mână în public
Este vorba tot de respectarea tradiţiilor şi religiei islamice.
Băuturile alcoolice
Marocul este o ţară arabă, aşa că alcoolul este strict interzis. Puteţi cumpăra de la unele supermarketuri bere, vin şi alte tipuri de licori, dar nu vă aşteptaţi să le beţi la o terasă în văzul tuturor. Alcoolul se bea pe ascuns.
Riad-urile – oaze de linişte şi culoare
Cei mai mulţi turişti caută să închirieze un „riad”, locuinţă marocană tradiţională. Fiind una dintre principalele destinaţii turistice ale Marocului, Marrakech dispune de o bogată şi variată ofertă de locuinţe de închiriat. Însă cele mai căutate sunt locuinţele marocane „autentice”, ce oferă turiştilor occidentali condiţii de lux într-un decor exotic şi tradiţional. Conform statisticilor oficiale, în Marrakech sunt circa 50.000 de riad-uri, cele mai multe fiind oferite spre închiriere.
Cu toate că sunt locuinţe tradiţionale, cererea ridicată a dus la apariţia locuinţelor de lux pe acest segment, astfel că nu este nimic ieşit din comun ca o astfel de casă cu piscină, construită în jurul unei grădini centrale, să fie scoasă la vânzare cu peste 500.000 dolari. Ca să simţiţi atmosfera locală ar fi recomandat să staţi într-o astfel de casă. Din exterior pare doar o casă normală pe 2 nivele, cu o uşă mică din lemn care ascunde, de fapt, un întreg palat. Indiferent dacă au fost aduse în contemporan cu cele mai recente decoruri sau rămân “credincioase” vechiului stil marocan de amenajare, acestea par a evoca legendele din „O mie şi una de nopţi”. Recomandare: El Fenn, un hotel cu 22 de camere de tip boutique de lux, un labirint cu trei curţi centrale.
Riad traditional in Marrakech
Clima
Aerul este uneori impregnat cu un praf auriu, fierbinte, deloc supărător (pentru unii). Mirosurile plutesc nestingherite fiind ridicate de fierbinţeala specifică. Dimineţile şi serile sunt foarte reci, deşertice, ploaia blândă înalţând nisipul fin de pe străzi şi dându-i un parfum de cremene. Este o combinaţie voluptoasă de frig şi foarte cald, de iarnă maghrebiană perfectă. Clima este semi-aridă, cu veri uscate şi fierbinţi şi ierni plăcute, blânde şi umede. Temperaturile variază între 12 grade iarna şi 40-45 de grade vara. Cele mai multe ploi cad în noiembrie. Primăvara este ideală pentru un sejur în Marrakech.
Deşertul
Din avion Marrakech-ul este o întindere de case roz în lumina diafană a apusului. De jos, este exact la fel – pământ roşu, însetat. Clădirile în nuanţe nisipii, străzile înecate în colb, palmierii înclinaţi în bătaia vântului de octombrie, cămilele şi poneii aşezaţi la colţ de stradă “dornici” de a oferi clienţilor iluzia de deşert, toate compun un tablou desăvârşit.
Excursii de 1-3 zile in deșert
Vegetaţia
Grădinile sunt senzaţionale în Marrakech. Mici parcuri răsar la fiecare intersecţie. Curmalii, cocotierii, pinii parfumaţi, endemicii arbori de argan (din care se face renumitul ulei de argan) şi măslinii încărcaţi de roade, sunt doar câteva din exemplele care te fac să te întrebi de câtă muncă a fost nevoie pentru a menţine atâta viaţă, lumină şi culoare într-un deşert, pentru a-i da un rost, pentru a-l face confortabil, lumesc şi turistic. Florile albe uriaşe îşi revarsă parfumul tropical asupra trecătorilor, iar trandafirii de un roşu prăfuit şi un roz blând, se pârguiesc în soarele marocan. Nu există umbră în Marrakech, doar noaptea îşi face prezenţa căzând peste oraş în mii de stele şi de arome.
Resursele financiare
În principiu, Marrakech nu este un oraş scump. Dacă doriţi însă să vă cazaţi la un hotel de 5 stele, să serviţi masa la restaurante europene, să urcaţi pe terase cu privelişti impresionante, mai ales la apus (ceea ce vă recomandăm cu căldură) sau să participaţi la dansuri exotice, atunci da, poate fi o experienţă costisitoare. Totuşi, dacă veţi decide să mergeţi cu low-cost, dacă închiriaţi un riad, mănâncaţi la o tavernă locală sau vă aprovizionaţi dintr-un supermarket, vă abţineţi de la a cumpăra orice nimic sau de la a da o raită de shopping prin mall-uri şi mai mult veţi vedea decât achiziţiona, atunci totul va rămâne la un nivel acceptabil.
De exemplu, 5 nopţi la riad, cu o cameră superbă cu baie privată, mic dejun, internet şi terasă pe acoperiş, plus un cadru foarte romantic, costă aproximativ 240-250 de euro. Recomandare: scoateţi cât mai mulţi dirhami marocani direct din aeroport, pentru că acolo bancomatul nu vă va percepe taxe suplimentare şi asiguraţi-vă că aveţi asupra voastră cât mai mulţi bani lichizi, pentru că nu se plăteşte aproape nicăieri cu cardul. Atenţie: introducerea, precum şi scoaterea din ţară a valutei naţionale este strict interzisă!
Limbă, comunicare şi socializare
Chiar dacă veţi auzi că în Maroc majoritatea oamenilor sunt “închistaţi şi neprietenoşi”, aflaţi că acest lucru nu se confirmă! Oamenii sunt chiar foarte deschişi, primitori, blânzi şi zâmbitori, vorbesc şi limba engleză sau măcar o înţeleg şi nu este deloc greu să purtaţi o conversaţie cu ei, fie ea şi prin semne. Limba oficială este araba; la începutul anilor ’90, 25% din populaţie mai folosea ca primă limbă pe cea berberă. Numeroşi marocani vorbesc limbile franceză şi spaniolă. Marocanii, în general, îşi strâng mâinile când se întâlnesc: cea mai întâlnită formulă de salut este “As Salam Alikoum” = “Pacea fie cu tine”.
Sărbătorile
Ramadan-ul este cea mai importantă sărbătoare a musulmanilor; durează 1 lună şi datorită faptului că musulmanii folosesc calendarul lunar, data acestei sărbători se schimbă constant în raport cu calendarul gregorian. Nu trebuie uitat faptul că de Ramadan restaurantele şi cafenelele sunt închise în timpul zilei şi multe dintre activităţile comerciale sunt reduse.
Sărbătoarea Ramadanului
Siguranţa
Tot la capitolul “zvonuri care nu se confirmă”, ţinem să precizăm că Marrakech-ul este un oraş foarte sigur, chiar şi pentru o femeie singură. Nu vă veţi simţi nicidecum ameninţaţi de cineva sau de ceva. Vânzătorii ambulanţi (indiferent de ce marfă comercializează) sunt cu destul de mult bun simţ, chiar dacă veţi fi asaltaţi de ofertele lor. Dacă nu le daţi atenţie, nici măcar nu se vor apropia de voi. Şi chiar dacă o fac, veţi fi întâmpinaţi de un zâmbet reţinut, pentru ca mai apoi să se retragă în grabă. Evident că dacă nu vă veţi îmbrăca adecvat pentru o ţară cu aproape întreaga populaţie de religie islamică şi veţi fi nerespectuoşi, veţi fi fără doar şi poate ţintele preferate ale localnicilor.
Recomandare: nu spune nimeni să aveţi o încredere oarbă în fiecare localnic întâlnit, dar nici să vă temeţi de ei sau să îi evitaţi şi ocoliţi. Majoritatea dintre ei sunt bine intenţionaţi. Important este să fiţi foarte stăpâni pe sine şi să treceţi printr-un filtru propriu tot ceea ce vi se oferă sau vi se propune. Evident că dacă un lucru pare prea frumos ca să fie adevărat, atunci chiar aşa şi este!
Internetul
Merge strună! Este parolat aproape peste tot (terase, hoteluri, locuri publice), dar merge foarte bine.
Suveniruri
Sunt foarte frumoase, îţi iau ochii, dar şi destul de scumpe. Găsiţi o gamă foarte largă de produse de calitate. Puteţi cumpăra genţi, papuci şi chiar rochii din piele, mătăsuri, covoare, vederi şi magneţi cu nisip african, statuete pentru noroc şi multe altele. Aşteptaţi-vă la preţuri pe măsură, bineînţeles mai mici în partea veche a oraşului, în medina şi mai mari în Gueliz!
Animale
Iubitorii de pisici vor fi în lumea lor, pentru că drăgălaşele feline sunt omniprezente. Dar nici cei care preferă broscuţele ţestoase, puii de cămilă şi poneii, şerpii de spectacol din Medina (cărora li se scot dinţii), maimuţele (legate cu lanţuri de gât), superbii cai (unii cam neîngrijiţi), nu vor avea de suferit. De asemenea, nu veţi avea probleme cu ţânţarii (chiar dacă probabil ar fi fost de aşteptat).
Pisici în Marrakech
Apusurile
Sunt de nedescris! Fie că le admiraţi de la înălţime, atunci când soarele parcă picură aur peste Marrakech sau de oriunde altundeva, veţi fi cel puţin plăcut surprinşi. Piaţa este înconjurată de terase şi baruri, undeva trebui să faceţi consumaţie (preţurile sunt măricele dar nu de nepermis) şi unde, dacă ajungeţi cu măcar cu 1 oră înainte de apus (pentru a prinde un loc bun), veţi fi martorii unui spectacol de poveste. Nicăieri în lume nu veţi vedea probabil o mai mare “concentraţie” de aparate foto. Fotografii profesionişti, şi nu numai, au ce surprinde în Marrakech.
Curăţenia
Chiar dacă există zone în care veţi fi înfuriaţi de nonşalanţa localnicilor, Marrakech-ul este un oraş destul de curat şi îngrijit.
Pericole
Singurul lucru relativ periculos este să nu vă feriţi din calea scuterelor şi a maşinilor, care circulă parcă fără nicio regulă. Recomandare: În oraşele mari, apa de la robinet este potabilă, dar consumul acesteia în cantităţi mari nu este recomandat din cauza clorului. De aceea se impune folosirea apei îmbuteliate.
Poluare
Dacă sunteţi sensibili la praf, impurităţi, gaze de eşapament, Marrakech-ul nu vă va fi de bun augur, pentru că este unul dintre cele mai poluate oraşe. Praful este atât de înţepător şi insuportabil, încât vă puteţi trezi cu dureri de cap şi ameţeli. Unii se pot obişnui în câteva zile, alţii nu.
Stare socială
Marocanii sunt mult mai bogaţi decât înţelegem noi din ceea ce vedem. Sunt interesaţi de viaţa lor. Sunt îndrăgostiţi de oraşele lor. Respectă turiştii (care îi respectă la rândul lor), sunt prezenţi, atenţi şi îngrijiţi (spre deosebire de multe alte oraşe) şi nu o să-i auziţi plângându-se sau văitându-se.
Marrakech – locuințe în Valea Ourika
Viză
În Maroc viza se obţine la intrarea în ţară, în urma completării unui formular tip pe care îl puteţi găsi la faţa locului. Nu există taxă pentru obţinerea vizei, însă trebuie să aveţi un paşaport valabil nimim 6 luni de la data de plecare din Maroc. Perioada de şedere admisă pentru călătoriile fără vize este de 90 zile.
Marrakech-ul va reuşi să vă emoţioneze. Luaţi fierbinţeala iernii maghrebiene ca pe o dulce povară, “respiraţi” forfota, foiala şi zgomotul, vindecaţi-vă în grădinile luxuriante şi liniştite, treziţi-vă la viaţă printre oameni, labirinturi şi lumină! Pentru că Marrakech este un oraş care se SIMTE şi se conştientizează, nu se vizitează pur şi simplu.
