Spectaculoasele case underground. Povestea unor case altfel

     Nu, nu ne referim la clădiri dintr-o anumită mişcare avangardistă sau realizate în afara circuitului obişnuit al comercializării, sau şi mai rău, la ceva ilegal sau ilicit, ci chiar la ceea ce desemnează de fapt acest termen, case subpământene, mai exact îngropate în pământ. Pentru că sunt neconvenţionale, clădirile subterane pot părea nişte creaţii excentrice, la care ar apela doar un segment extravagant al societăţii. N-o să vă vină să credeţi, dar astăzi, în SUA de exemplu, 675 de instituţii publice şi comerciale şi mai mult de 5000 de case particulare se află sub pământ, iar alte 20 de astfel de structuri sunt în construcţie sau în proces de planificare. Chiar dacă vi se pare mai puțin obişnuit, unii oameni preferă să trăiască literalmente, în subteran, iar în funcţie de deciziile bazate pe stil sau de preferinţele personale, să-şi creeze o imagine parcă ruptă dintr-un film. Şi aceste case unice în felul lor chiar reuşesc să ne facă legătura cu fantasticul şi irealul.

     Dincolo de aspectul lor inspirat din scrierile lui J.R.R. Tolkien (“Hobbitul” şi “Stăpânul inelelor”), aceste spaţii de locuit sunt o alternativă interesantă şi economică la casele clasice. Veți fi surprinși să vedeţi cât de asemănătoare sunt aceste case în comparaţie cu cele normale. De ce am spus că reprezintă o alternativă economică? Pentru că reducerea costurilor întreţinerii şi a încălzirii/răcirii acestor case este fără îndoială considerabilă. Vara, casele subterane menţin răcoare fără să fie nevoie de montarea vreunui aparat de aer condiţionat, iar iarna păstrează o temperatură mult mai ridicată decât cea de afară, ajutând la reducerea consumului energetic şi implicit la economisirea banilor. Nu avem nevoie de multe cunoştinţe de geografie pentru a şti că solul nu este un bun izolator dar este un bun condensator, care păstrează şi emană căldură, astfel, că iarna, când temperatura de afară este sub zero grade, pământul rămâne cald.

     Arhitectul care a proiectat aceste locuinţe, elveţianul Peter Vetsch, care, din 1978, când şi-a înfiinţat propriul birou de arhitectură, a conceput peste 40 de astfel de clădiri organice,  spune despre ele că nu sunt case de pâmânt sau sub pământ, ci în armonie cu acesta. El s-a bazat pe tehnologia de pulverizare a betonului, procedură folosită prima dată în 1911 de omul de ştiinţă Carl Akeley. Tehnica de pulverizare a betonului a fost folosită preponderent în construcţii industriale cum ar fi tuneluri sau poduri, arhitectul austriac Friedrich Kiesler fiind cel care a experimentat-o în premieră pentru clădiri. Peter Vetsch a fost, în schimb, primul arhitect care a îmbunătăţit tehnica şi şi-a bazat proiectele exclusiv pe această metodă, concepând un număr din ce în ce mai mare de construcţii rezidenţiale şi publice, fiind considerat, fără drept de apel, un expert în această privinţă. Vetsch declara la un moment dat că a fost inspirat de catastrofe şi dezastre realizând că o casă nu înseamnă doar să pui deasupra solului o cutie, ci să încerci să integrezi construcţiile în ansamblul contextului, văzând în acest gen de case nu doar o armonizare cu mediul înconjurător, ci şi o soluţie cu adevărat eficientă ecologic. Pornind de la o structură în arcuri realizată din metal, peste care este pulverizat betonul, sunt aplicate membranele hidroizolante, iar peste acestea stratul de pământ, care, la rândul lui, are rol termoizolant şi conferă suportul perfect pentru vegetaţia ce îmbracă structurile. Iluminatul natural se face nu doar prin goluri de ferestre dispuse frontal, ci şi prin iluminatoare de tip dom, astfel ca ambientul de interior să fie confortabil şi din acest punct de vedere. Paradoxal, arhitectul elveţian a captat atenţia opiniei publice doar după ce pe marile ecrane oamenii au văzut casele “hobbit” din “Stăpânul inelelor”, dar multe proiecte materializate şi semnate de Peter Vetsch au fost realizate cu mult  înainte de lansarea filmului, care, fără doar şi poate, a stârnit imaginaţia unor generaţii întregi de ingineri şi arhitecţi.

     Casele subterane se pot grupa în trei mari categorii în funcţie de formă şi de locul în care sunt construite. Distingem modelul îngropat, aproape invizibil din exterior, care este construit, cu precădere, pe terenuri plane cu pânză freatică la adâncime mare. Lumina pătrunde printr-o cavitate de curte deschisă către cer, cu camere construite ca într-un tunel.

     Un alt tip de locuinţă subterană este modelul în pantă, casa fiind construită prin retezarea unei părţi dintr-un deal. Interiorul arată ca într-o casă normală, cu ferestre şi uşi pe o singură parte. Principalul avantaj îl constituie eficienţa încălzirii, iar ca dezavantaje trebuie menţionate presiunea mare exercitată de pământ, dar şi problemele cauzate de condens şi drenaj.

     Şi în sfârşit un al treilea model de locuinţă subterană este reprezentat de tipul de case acoperite de pământ. Acest tip de locuinţe se construiesc la sol şi apoi sunt acoperite de pământ. Unul din avantaje în acest caz este posibilitatea de a instala un sistem de ventilaţie, dar dezavantajul este că aceste locuinţe sunt mai vizibile la suprafaţă decat celelalte modele. Alte calităţi ale acestor locuinţe sunt gradul ridicat de stabilitate în caz de cutremur şi protecţia împotriva poluării fonice.

     Am prezentat un mic istoric al acestor locuinţe, am categorisit aceste locuinţe, am enumerat cele mai importante avantaje, şi totuşi ne obsedează o întrebare. În ce scop sunt ele create? Ce anume le face unice, numai varianta aceasta inedită de îngropare în pământ? De ce să alegem o astfel de locuinţă (în afară de costurile reduse la întreţinere)? Iată aici o numărătoare inversă a răspunsurilor care, poate, vă va potoli curiozitatea.

10. Vă feresc de privirile indiscrete ale vecinilor. Cu siguranţă că de priviri indiscrete nu veţi scăpa dată fiind apariţia năstruşnică a locuinţei, dar construirea unei clădiri noi sau a unei extensii dintr-o structură deja existentă prin îngropare sau semi-îngropare minimizează impactul “examinărilor” neplăcute.

9. Chiar dacă temperaturile de afară cresc peste măsură, jos acolo e destul de rece. În funcție de climă și de utilizarea spațiului, costurile pentru sistemele subterane de încălzire/răcire pot fi cu până la 80% mai mici decât într-o clădire supraterană.

8. Nu e frumos s-o păcălim pe Mama Natură, dar e sănătos, aş adăuga eu. Comparativ cu clădirile supraterane care acoperă pământul cu un strat impermeabil, clădirile subterane sunt acoperite cu vegetație care reduce scurgerea apei de ploaie și ajută la umplerea cu apă a resurselor subpământene. Acoperişurile din plante îmbunătățesc calitatea aerului prin conversia dioxidului de carbon în oxigen.

7. Dacă nu vă puteţi supune regulilor, băgaţi-vă “sub” ele. Unele reguli de repartizare, de împărţire a teritoriului suprateran, cum ar fi în privinţa locurilor de parcare, de amenajare (a garajului, de exemplu) sau a panoramei, sunt mai ușor de satisfăcut când acoperișul clădirii poate fi folosit pentru a le cuprinde sau adăposti. Alte reguli de suprafață, cum ar fi încălcarea dreptului de proprietate, sunt mult mai puțin aplicabile clădirilor subterane.

6. Nu aveţi parte de zguduieli. Încercaţi numai să vă imaginaţi cum ar fi să trăiţi în apropierea unui aeroport sau a unei autostrăzi? Izolați-vă construcția și ancoraţi-o în pământ.

5. Faceţi-vă un conac dintr-un munte. Investiţi într-un deal abrupt, săpaţi de-a lungul şi de-a latul lui şi bucuraţi-vă de privelişte!

4. Fără mâzgălituri pe pereţi. Din cauza punctelor limitate de acces și numărul redus de pereți sau ferestre expuse, clădirile subterane pot fi mai protejate de vandali, hoți, și chiar teroriști.

3. Puteţi uita de probleme… ca vânt, foc, inundaţii şi cutremure, întrucât clădirile subterane rezistă mult mai bine acestor intemperii.

2. Curăţenia este floare la ureche. Lipsa expunerii la vânt, soare, precipitații şi/sau temperaturi extreme elimină practic nevoia de a vă repara acoperișul, de a vă revopsi pereții exteriori, şi orice ar mai presupune renovarea unei locuinţe.

1. Dacă nu puteţi vedea toți copacii din pădure, cum credeţi că veţi vedea vreodată casa? Parcurile și grădinile construite în partea de sus a clădirilor subterane sunt moduri excelente de a crea sau de a păstra un spațiu deschis în zonele din centrul oraşului.

Dacă până acum nu ați fost impresionați de avantajele unor astfel de construcţii, stați să vedeți cele mai spectaculoase clădiri underground din lume:

Bolton eco house, Anglia. O casă eco subterană realizată de echipa Make Architects. Proiectată pentru starul fotbalului britanic, Gary Neville, această structură reuşeşte să îmbine frumuseţea cu funcţionalitatea într-un mod nou și unic.

Reședința acoperă aproape 750 de mp, dar nu în modul în care v-aţi aștepta. Unul dintre principalele obiective ale proiectării acestei reședințe a fost de a păstra consumul de energie la un nivel minim și de a fi o versiune eco-prietenoasă a unei case standard. Construită cu materiale de provenienţă locală şi prin metode tradiționale de construcții, locuinţa dispune de o pompă de căldură geotermală, panouri fotovoltaice și turbine eoliene care generează energie din surse regenerabile.

Casa este construită aproape în întregime în deal, acest lucru permiţându-i să se integreze perfect în mediul înconjurător. Are un aspect ce seamănă cu o floare, cu camere în loc de petale, toate organizate în jurul bucătăriei centrale. Comparația nu este întâmplătoare deoarece casa are, de asemenea, o formă de floare luminoasă când este aprinsă pe timp de noapte. Cele 6 aripi ale locuinţei, construite sub formă de petale, sunt tematice: “mâncare”, “relaxare”, “distracţie”, “muncă”, “somn” şi “joacă”.  Numai designul construcţiei ecologice a durat mai bine de 3 ani.

Hillside Home, Elvetia. Casa subterană cu formă eliptică și privelişti alpine. Această casă este construită tot într-un deal însă design-ul este complet diferit, fiind rezultatul colaborării unor arhitecţi din Olanda. Situată în satul elvețian Vals, locuinţa este de fapt o structură de piatră cu două intrări, una principală, care dezvăluie zone întregi de petrecere a timpului liber, şi o a doua, cea de la hambarul din apropiere, care duce pe un drum subteran. Deschiderea circulară conține o mulțime de ferestre, fiind o modalitate de a lăsa lumina naturală să pătrundă în casă şi, în acelaşi timp, de a oferi mai multe privelişti uimitoare spre exterior, dar fără să atenteze la intimitatea locatarilor.

Este o opțiune foarte interesantă pentru o casă din piatră și, chiar dacă poate trece uşor neobservată, este o încântare pentru privitori.

Woodlyn Park, Noua Zeelandă, acasă la primul motel hobbit din lume. Când ne gândim la case subterane este imposibil să nu ne imaginăm un sat cu căsuţe de “hobbiţi”. Inspiraţi de filmele omonime (sau “Stăpânul Inelelor”), fanii au încercat să reproducă aceste case mici construite în deal, unii reușind chiar să creeze structuri unice și remarcabile. Una dintre ele este primul motel hobbit din lume, situat în Parcul Woodlyn, pe insula de nord a Noii Zeelande. A fost construit pe bază de blocuri de polistiren, acest lucru permiţând fiecărei camere să rămână rece în timpul verii și caldă iarna. Este o metodă de izolaţie interesantă și eficientă, având în vedere unicitatea proiectului. Surprinzător, camerele sunt destul de spațioase, foarte frumos mobilate și dotate cu detalii de înaltă calitate.

Fiecare structură are bucătărie proprie și duș și fiecare unitate poate găzdui până la 6 persoane. Motelul oferă, de asemenea, un bar și un restaurant, iar oaspeții săi se pot bucura, de o mulțime de aventuri în timpul șederii lor aici. Dacă doriți să vedeți casele reale din filme și nu replici ale acestora, puteţi da o fugă în oraşul neo-zeelandez, Matamata, mai degrabă o comună de vreo 7500 de locuitori. Acesta este chiar locul unde au fost filmate scenele din “Hobbitul”, după ce filmul a fost terminat, casele fiind păstrate și folosite ca atracții turistice. Desigur, nu vă așteptaţi ca acestea să arate exact ca în film, întrucât scenele de interior au fost turnate într-un studio.

Hotelul ecologic şi subteran Bella Vista din Italia. În ultima vreme a existat o explozie de idei atunci când a venit vorba de creaţii eco-prietenoase. Foarte mulţi oameni au optat pentru modele durabile de case particulare şi chiar de moteluri şi hoteluri, unele proiecte fiind duse la bun sfârşit. Bella Vista Hotel este doar unul dintre ele. Acesta se află în localitatea Bolzano şi este primul hotel ecologic înregistrat sub marca KlimaHotel. Construcţia a fost proiectată de Matteo Thun, a început în anul 2009 şi a inclus crearea a 11 pensiuni individuale concentrate pe un deal. Toate aceste structuri sunt dotate cu încălzire, răcire și au fost concepute exclusiv pe baza unor metode ecologice și durabile. În ceea ce privește arhitectura și designul acestor pensiuni, acestea au puternice influențe din cultura locală.

Accentul a fost pus pe crearea unei legături puternice cu natura, în încercarea de a combina elemente naturale și artificiale și de a crea o imagine armonioasă. Este un proiect ambițios, care a atras numai laude.

O casă construită într-o peșteră din Missouri. Cele mai multe case sau structuri subterane sunt construite pe dealuri, după modelul din “Stăpânul inelelor”. Dar există și alte posibilități. De exemplu, o peșteră ar fi o soluție foarte logică și simplă. Este, cel mai probabil, punctul de plecare al multor case moderne prin care arhitecţii şi designerii doresc să transforme conceptul în ceva unic.

Această minunată locuinţă se găseşte în Festus, Missouri (SUA) și a fost construită în interiorul unei peșteri de aproximativ 1400 de mp. Interiorul este unul foarte modern şi dispune de texturi unice, cum ar fi pereţii neterminaţi ai grotei care dau un farmec general aparte. Are consum foarte mic de energie, dispunând de încălzire geotermală, și un design inteligent care elimină nevoia de aer condiționat. Casa-peşteră dispune de trei camere, toate cu pereți nefinisaţi.

Casele organice ale lui Peter Vetsch. Situate în Dietikon, Elveția, aceste structuri subterane neobișnuite introduc un concept nou şi original cu privire la eco-prietenie, şi anume arhitectura progresivă. Această zonă se numește Estate Lättenstrasse (Estate Earth) şi a fost proiectată de Peter Vetsch. Complexul este compus din nouă case, cu 3 până la 7 dormitoare, iar ca suprafeţe variază de la 60 la 200 mp.

Zonele de zi au fost orientate spre sud, iar dormitoarele, spre nord. Băile sunt plasate în centru şi sunt iluminate cu lucarne. Casele sunt construite în “faldurile” unui teren, sunt aproape în întregime acoperite cu pământ și iarbă şi se bucură de spaţii comune şi facilităţi similare cu ale caselor obişnuite. Locuinţele sunt înconjurate de un spaţiu verde comun, în centrul căruia se află un lac artificial.

Intrarea principală, integrată în peisaj, este completată de o cale de acces secundară şi o parcare subterană. Construite din beton şi izolate cu sticlă reciclată, zonele deschise cu forme sinuoase sunt finisate în alb, completând astfel designul aerisit. Aceste zone beneficiază de suficientă lumină naturală oferind vederi largi către exterior. Forma organică le permite să se integreze în mod natural împrejurimilor şi să devină o parte a peisajului, de parcă au fost acolo dintotdeauna. Bineînţeles că astfel de locuinţe nu trebuie neapărat îngropate, putând fi plasate la fel de bine şi la suprafaţă, deși efectul nu ar fi nici pe departe acelaşi.

Casa Malator de pe coasta Ţării Galilor. În anul 1996, pe o suprafaţă de 150 mp din dealurile coastei de vest, a fost construită casa ecologică Malator care protejează mediul datorită tehnicilor moderne de exploatare a bioclimatului cu care este dotată. “Malator House”, proiectată de arhitecţii de la Future Systems, poate deveni viitorul model arhitectonic abordat de galezi şi este un tribut adus ecologiei. Casa cu design modern a fost construită în Druidstone, pe coasta de vest a comitatului Pembrokeshire.

Chiar dacă a trecut mai mult de un deceniu de atunci, construcţia în stil contemporan ultramodern rămâne un tezaur arhitectonic al galezilor. Acoperişul placat cu gazon, hornul de oţel şi geamurile care seamnănă cu nişte vizoare i-au adus porecla locală de “casa Teletubby”. Integrarea în peisajul de la Druidstone Bay, uimitor de frumos datorită falezelor abrupte care parcă închid spaţiile vaste, a fost obiectivul principal al proiectanţilor. Formele organice ale construcţiei nu se disting, fiind îngropate adânc sub linia dealului acoperit cu iarbă înaltă. De aceea, nu se pot vedea decât pereţii din geamuri transparente încadraţi de rama din inox, construcţia semănând cu un ochi care priveşte marea. Peisajul a rămas neatins, fără marcarea unei linii clare a proprietăţii. Planul a fost simplu, constând într-un salon mare aranjat în jurul unui şemineu deschis. Un perete continuu de susţinere şi inelele de oţel sprijină perfect acoperişul, eliminând astfel coloanele interioare. Acoperişul este din placaj aerofoil acoperit cu gazon. Fiind curbat, creează un aspect lin interiorului, completat de structura cu forme organice a întregului ansamblu.

Casa Aloni din Insulele Ciclade (Grecia). Această casă impresionantă proiectată de Deca Architecture foloseşte materiale naturale care îi permit să rămână aproape invizibilă, dar în acelaşi timp reuşeşte să pună în valoare peisajul mediteranean care o înconjoară.

Amplasată într-o mică vale cu deschidere către coastă, casa Aloni este compusă din doi pereţi de piatră, uniţi de un acoperiş-grădină care se răsfrânge către pământ prin două suprafeţe înclinate. Casa Aloni îşi găseşte sursa de inspiraţie în peisajul Insulelor Ciclade, care au fost create în trecut prin umplerea cu pământ a teraselor obţinute prin construirea pereţilor de piatră, în vederea obţinerii unor suprafeţe bune pentru cultivat. Echipa de la Deca Architecture a decis să încorporeze această tipologie tradiţională în construcţia casei obţinându-se o structură care să rezoneze cu topografia zonei.

Locuinţa are un singur nivel de 240mp, pereţii din piatră şi pământ care o flanchează, împreună cu acoperişul-grădină, asigurându-i la interior o temperatură optimă. Planul casei este organizat în cinci zone funcţionale, împrejmuite de patru curţi săpate în relief. Deşi este o casă îngropată între două dealuri, multe suprafeţe sunt vitrate lucru care-i asigură iluminatul natural al interioarelor. Acestea au fost dotate cu obloane pentru a micşora efectul climei toride specific zonei dar şi pentru a proteja în caz de furtună. Prin folosirea materialelor și metodelor de construcție tradiționale s-a realizat o casă modernă, eficientă, dar care reușește să păstreze legătura cu istoricul locului.

N-o fi făcând ea parte din această enumerare, dar şi noi avem o casă-hobbit a noastră, la Iaşi, realizată după un proiect unic în lume, întrucât se poate autosusţine energetic. Asistentul universitar George Ţăranu, de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, a proiectat o locuinţă pe care şi-o va construi singur (dacă nu cumva a și terminat-o), pe jumătate îngropată în pământ, inspirată din filmul „Stăpânul inelelor“. Pe coasta unui deal din comuna Bârnova, localitate situată la 10 kilometri de municipiul Iaşi, se află în construcţie o locuinţă realizată după un proiect unic. Este vorba despre o casă semi-îngropată şi acoperită cu pământ aproape în totalitate, după modelul locuinţelor hobbiţilor. Conceptul arhitectonic nu este nou, dar proiectul de la Iaşi este unicat prin faptul că a fost realizat, după câţiva ani de studiu şi cercetări în teren, pe principiul „protecţie termică maximă, prin izolarea temeinică a anvelopei construcţiei“. „Opera“ aparţine unei echipe de specialişti de la Facultatea de Arhitectură şi de la cea de Construcţii şi Instalaţii din cadrul Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi“ (UTI) Iaşi. Schiţa sistemului termic al casei-hobbit „Casa-hobbit“ este independentă energetic în proporţie de 90%. Practic, pe timpul verii, în pământul din jurul casei se stochează o cantitate uriaşă de căldură, care va fi folosită iarna la încălzire prin transfer termic natural. Casa nu este de dimensiuni reduse, ca pentru hobbiţi. Are o suprafaţă utilă de 180 de mp şi poate fi locuită de o familie de 4-5 persoane. Tânărul a început să lucreze la casă din 2012, estimând ca, până la final, casa să coste cu 20-30% mai mult decât o locuinţă obişnuită, însă economia pe termen lung va face investiţia extrem de profitabilă.

Confortabile şi atrăgătoare, casele realizate din pământ şi cele îngropate se numără printre cele mai interesante construcţii ecologice. Casele din pământ au o mai mică răspândire, din cauza faptului că lipsesc codurile de proiectare şi legislaţia necesară, care îngrădesc dezvoltarea acestui sistem. Indiferent de materialele cu care se construiesc locuinţele ecologice, acestea reprezintă o soluţie viabilă, de viitor, prin care protejăm mediul înconjurător. Putem alege ca, în confortul propriului nostru cămin, să fim mai aproape de natură.