Vă era mult mai uşor să păstraţi curăţenia în casă înainte de venirea pe lume a copiilor, nu-i aşa? Ei bine, acum, că prichindeii şi-au făcut apariţia, lupta pentru a nu mai vedea jucării, jocuri, cărți și haine împrăştiate peste tot devine din ce în ce mai grea. Totuşi, reţineţi că şi ei vă pot da o mână de ajutor! Păstrarea unei case ordonate împreună cu cei mici poate fi o adevărată provocare, dar nici pe departe imposibilă. Poate fi o provocare întrucât cei mici se vor plictisi repede şi vor fi hotărâţi să amâne sau să anuleze încă din start toate sarcinile mai dificile.
O atitudine de respingere la treburile casnice nu ar trebui să fie nici sancţionată – în fond, copilul nu ştie cu ce ar putea să vă fie de folos, cât despre spiritul de iniţiativă, nici nu poate fi vorba – însă, cu siguranţă, nici încurajată. În funcţie de puterile şi aptitudinile sale, copilaşul ar trebui deprins să-şi asume anumite sarcini încă de mic. De altfel, majoritatea experţilor consideră că implicarea în treburile casnice se va dovedi foarte benefică pentru prichindei, dezvoltându-le atât latura psihică cât şi pe cea emoţională. Argumentul este simplu: aşa cum fiecare dintre noi avem nevoie să simţim că suntem apreciaţi, iubiţi şi respectaţi, la fel avem nevoie să ştim că ne putem face utili. Şi, în afară de asta, îi veţi transforma în nişte adolescenţi sau chiar adulţi responsabili, organizaţi şi disciplinaţi.
Aşa că, decât să luptaţi contra curentului, de ce nu încercaţi ca unele treburi casnice să devină un prilej de joacă cu cel mic, care nu va refuza niciodată să-şi petreacă timpul amuzându-se, şi veţi avea, în acelaşi timp, o casă frumoasă, curată şi ordonată. Este o soluţie din care toată lumea are de câştigat.
Există o serie de pași-cheie, pe care dacă îi veţi urma nu aveţi cum să daţi greş:
- În primul rând, alegeţi sarcini adecvate vârstei copilului (2-3 ani, 4-5 ani, 6-7 ani etc.)
- În al doilea rând, faceţi copilului o demonstrație rapidă şi corectă a modului în care va trebui să îndeplinească sarcina respectivă
- Şi nu în ultimul rând, şi cel mai important, faceţi toate acestea într-un mod cât mai distractiv.
Alegerea sarcinilor adecvate vârstei lui
Dacă vreţi ca micuţul să vă ajute cu drag la curăţenie, nu-l puneţi să facă lucruri de care nu este capabil sau pe care încă nu le înţelege. Fiecare vârstă vine cu “pachetul” de responsabilităţi casnice adaptate nivelului ei de dezvoltare. Pentru a vă face o idee care sunt activităţile adecvate fiecărei vârste, iată câteva exemple:
|
2-3 ani |
|
|
4-5 ani |
|
|
6-7 ani |
|
|
8-9 ani |
|
|
Peste 10 ani |
|
Atenţie însă la anumite activităţi nepotrivite pentru copiii foarte mici: cele pentru care se utilizează obiecte ascuțite sau care impun necesitatea de a ajunge la înălțimi nepotrivite staturii acestora, curățarea bucătăriei și zonelor de toaletă (de multe ori în aceste cazuri este nevoie de detergenţi chimici, şi nu este recomandat ca micuţii să vină în contact cu ei), curățarea litierelor animalelor și a coşurilor de gunoi (prea multe bacterii), separarea sau reciclarea deșeurilor. Curăţenia casei împreună cu cei mici trebuie să fie, înainte de toate, sigură, astfel încât micuţii să fie feriţi de pericolele care pot apărea pe parcursul unor astfel de activităţi. Evitaţi produsele de curăţare cu substanţe toxice, iritante şi cu risc alergenic crescut şi produsele dezinfectante cu clor.
Transformaţi fiecare sarcină într-o joacă
Jocul este secretul prin care atragi atenţia copilului şi îl convingi să se implice în curăţenia casei. Dacă micuţul vede că spălarea vaselor este un prilej pentru a face balonaşe de săpun sau că strânsul jucăriilor sau ordinea în cameră se poate face în paşi de dans, s-ar putea să fie mai tentat să vă ajute şi chiar să dorească să repete aceste activităţi în viitor. Inventaţi jocuri pentru fiecare sarcină casnică pe care i-o atribuiţi (concursuri, curse contracronometru etc.), iar curăţenia împreună cu el va deveni o plăcere. Puteţi chiar să vă folosiţi de o modalitate foarte utilă în creşterea şi educaţia copilului, şi anume diagrame de recompensă, care, prin faptul că sunt vizuale şi interactive, încurajează angajamentul acestuia.
Concret, pe o tablă albă desenaţi un tabel cu fotografia copilului, iar de fiecare dată când acesta va finaliza o sarcină veţi aşeza în dreptul fotografiei o stea, o faţă zâmbitoare sau orice credeţi că îl va atrage pe cel mic. Puteţi oferi copilului un set diferit de sarcini în fiecare săptămână, puteţi scrie toate sarcinile pe bileţele separate de hârtie și să le extrageţi împreună cu acesta dintr-o pălărie sau puteţi să vă adresaţi direct micuţului pentru a alege chiar el treburile pentru săptămâna respectivă. Odată ce v-aţi decis asupra treburilor pe care doriţi să le facă cel mic, este timpul pentru a le transforma în distracţie şi aventuri incitante. 
Iată şi câteva sugestii concrete:
Spălatul rufelor
- Transformaţi pusul rufelor la spălat într-un meci de baschet cu şosete
- Întreceţi-vă la împăturirea tricourilor
- Jucaţi roluri de curieri care livrează hainele curate în camerele sau sertarele precise
- Învăţaţi-i cum să folosească butoanele de pe maşina de spălat, dar asiguraţi-vă că vor face acest lucru numai în prezenţa voastră
Curăţenia în cameră
- Jucaţi-vă de-a „magazinul”: comandaţi articolele de pe podea care trebuie puse pe raft sau în cutia cu jucării
- Puneţi muzică şi dansaţi în timp de faceţi curat
- Utilizaţi un cronometru şi oferiţi un premiu celui care face curat mai repede (în cazul în care aveţi mai mulţi copii)
- Lăsaţi-i să-şi practice abilităţile cu mingea, aruncând hainele murdare în coşul de rufe de la distanţă
Curăţenia în bucătărie
- Reveniţi la roluri – lăsaţi-l pe cel mic să pretindă că este ospătar sau ajutor de ospătar
- Faceţi-l să creadă că joacă într-un film de acţiune dându-i “misiuni”
- Cumpăraţi-i un echipament de curăţenie pentru copii sau o mătură de jucărie în culori vesele
- Pretindeţi că faceţi o reclamă TV pentru un produs de curăţare, în timp ce îl utilizați
Stabiliţi întotdeauna un bun exemplu. Organizarea este un aspect pe care copiii îl vor respecta și îl vor absorbi. Începeți prin a da lucrurilor sens, subliniind părţile bune sau pe cele mai puţin bune, pe înţelesul copilului. Învățaţi-i pe copii că toate lucrurile au şi ele o „casă” a lor. Vechea zicală „un loc pentru toate și toate la locul lor” ar trebui să fie principiul de bază, dar atenţie să nu cădeţi în extrema cealaltă, şi anume să deveniţi perfecţionişti. Când lucrurile au un „domiciliu” stabil, cel mic va ştii întotdeauna unde trebuie să le pună după utilizarea lor.
Folosiţi calendare cu file pe fiecare zi corespunzătoare vârstei, liste de priorităţi sau de verificare pe care să scrieţi sarcinile atribuite celui mic. Acestea nu numai că vă vor scuti de a le repeta într-una celor mici ce au de făcut şi de a deveni „lupul cel rău”, dar le vor şi spori angajamentele. Promovaţi conceptul de a avea obligaţii de urmat.
De multe ori se întâmplă ca cei mici să fie reţinuţi, mofturoşi la astfel de delegări de sarcini, dar nu vă pierdeţi răbdarea şi insistaţi în păstrarea şi consolidarea acestor obiceiuri. Reţineţi că nu este obligatoriu ca cel mic să realizeze toate sarcinile casnice propuse într-o singură zi, pentru că poate fi istovitor, ţinând seama că, în cazul şcolarilor, mai sunt şi teme de făcut. Deci, nu exageraţi cu îndatoririle. În situaţia în care nu duce la bun sfârşit o sarcină, nu îl certaţi întrucât veţi strica tot ce aţi realizat până atunci. Se va demobiliza, va ajunge la concluzia că v-a dezamăgit şi îi va dispărea orice bună dispoziţie sau chef de treabă.
Faceţi-l să se simtă mândru că aveţi încredere în el şi se va strădui mai mult. Nu terminaţi voi ce a început el. Chiar dacă iniţial pare tentant, nu trebuie să-l lăsaţi să înţeleagă că „termin eu, că tu oricum nu faci bine”, pentru că va fi foarte demoralizat. Micuţul va simţi că nu sunteţi mulţumit şi riscaţi să se închidă în sine şi să se descurajeze. Ba mai mult de atât, trebuie să-l încurajaţi şi să-l lăudaţi în permanenţă pentru simplul fapt că îşi dă silinţa. Copiii răspund foarte bine la laude şi aprecieri, şi dacă simt că au făcut treabă bună şi s-au şi distrat pe deasupra, mai mult ca sigur că vă va ajuta în mod repetat la treburile casnice. După o săptămână întreagă de făcut fapte bune merită chiar să fie recompensat cu felul de mâncare preferat, o excursie sau o jucărie de mult aşteptată.
