Dacă e februarie, e Carnaval! După Veneția, mai există un oraș celebru pentru carnavalul său. Cel mai faimos carnaval din Franța și unul dintre cele mai spectaculoase din lume este cel de pe Coasta de Azur, din Nisa, atrăgând anual peste un milion de turiști.
Desfășurat încă din Evul Mediu în cel mai vechi cartier al orașului, Promenade des Anglais, și suspendat în timpul Revoluției franceze și al Primului Imperiu Napoleonian, evenimentul a fost reluat în anul 1830, regulile fiindu-i stabilite definitiv în 1873. Festivitățile au loc înaintea Postului Mare al Paștelui, iar încununarea acestuia este Bătaia cu flori. Aruncate din carele alegorice de personajele îmbrăcate în cele mai fanteziste costume, florile, crescute în serele orașului, umplu cerul și pământul de mireasmă și culoare.
Prima ediție a Carnavalului de la Nisa, dezlănțuire a exceselor și celebrare a libertății, s-a desfășurat în anul 1294. Era pe vremea unui suveran care accepta acel „joie de vivre“ popular, contele Carol al II-lea, stăpânitorul regiunii provensale. De la epocă la epocă, spectacolul a luat chipuri diferite: bal mascat în Evul Mediu, petrecere venețiană în Epoca Luminilor. Abia în 1830, fastul s-a mutat în stradă, pe Corso Saleya, cu calești împodobite în onoarea suveranilor. Atunci, carnavalul a fost organizat ca un omagiu adus de cetățeni suveranului Carol-Felix, rege al Sardiniei și stăpânitor, în epocă, al viitoarei Riviere franceze.
De atunci și până în zilele noastre, carnavalul este onorat de prezența majorității familiilor princiare europene, ducii de Anjou și, apoi, cei de Savoia participând la carnaval încă din primele sale secole de existență, deloc deranjați de suspendarea reglementărilor juridice de bază sau de exagerările de tot soiul, permise în această perioadă. Fastul de la Nisa l-a inspirat pe însuși împăratul Pedro al II-lea al Braziliei, să organizeze în 1888 un carnaval la Rio.
Cea mai acceptată definiție pentru “Carnaval” pornește, după cum am mai spus și cu alte ocazii, de la latinescul “carnem levare” (adică ”renunțare la carne”), și a început să fie folosită înainte de Evul Mediu, când locuitorii din Nisa, înainte de a începe să postească cele 40 de zile dinainte de Paște, se bucurau de preparatele bogate specifice acestei regiuni. În Franța medievală, locuitorii orașului sărbătoreau viața și excesele printr-un fel de “sărbătoare a îndestulării”, în decursul căreia toate abuzurile erau permise și acceptate. În curând toate aceste excese au ajuns să fie controlate de “Abbés des Fous” (Călugării Nebunilor), numiți de cler pentru a supraveghea populația.
Comportamentul participanților la carnaval era unul licențios și extrem de provocator, bărbații se travesteau în femei, iar femeile erau dezlegate de jurămintele de fidelitate. Degeaba a condamnat catolicismul, în repetate rânduri, caracterul libertin al sărbătorii, încercând să amendeze indecența și trivialitatea: suveranii au considerat că ea reprezintă o supapă necesară, prin care energiile, mai ales cele sociale, erau eliberate în mod benefic, în caz contrar, existând riscul să fie canalizate spre revolte. De aici probabil și marea diversitate de artiști care luau parte la carnaval, asigurând voia bună a poporului: mimi, jongleuri, dansatori, acrobați, artificieri, truveri și chiar ghicitori.
Până în 1872, sărbătorirea Carnavalului era restricționată numai la străzile din Nisa, dar în 1873 Andriot Saëtone de Nice a fondat “Comitetul Festivalului”, responsabil cu organizarea și dezvoltarea evenimentului sub patronatul municipalității. Astfel, pe 23 februarie 1873, Maiestatea Sa Regele I al Carnavalului a intrat în orașul său dând naștere carnavalului modern. Istoria așa-zisă modernă a Carnavalului de la Nisa, cu irevocabila sa internaționalizare, începe în anul 1889, când semnalul de deschidere este dat de prințul de Wales, viitorul rege britanic Eduard al VII-lea.
Imnul manifestării a fost compus în 1905, an în care a fost prezentat și cel mai mare car alegoric – Babaou, un monstru din lemn care trebuia împins de 18 oameni. Lung de 34 metri, acesta a ajuns să fie concurat abia în 1971, de alt car – King Kong. Un moment important l-a constituit, în 1921, introducerea iluminatului electric, fapt ce a permis prelungirea serbărilor pe tot parcursul nopții.
În prima zi a Carnavalului, Regele ales sosește cu mare pompă în Place Masséna, însoțit de petrecăreții care urlă asurzitor. Spectatorii nu se pot abține de la a fi atrași în marea comunitate de o voioșie contagioasă. Conform tradițiilor Carnavalului, în timpul domniei efemere a Regelui, nebunia, originalitatea și exuberanța nu vor cunoaște limite. În prima duminică a Carnavalului, la parade iau parte cel puțin 20 de care alegorice și peste 500 de saltimbanci, pentru ca în ultima zi, pe străzile orașului, să se desfășoare o paradă de lumini colorate și focuri imense de artificii.
Prima Bătălie a Florilor a fost organizată la malul mării, pe Promenade des Anglais, în 1876. Rapid, sfioasele schimburi de flori între echipajele decorate ale bogaților veniți în vacanța de iarnă au devenit un spectacol cu prestigiu, parte a Carnavalului. Astăzi, Bătaia cu flori este o adevărată paradă în timpul căreia din carele alegorice, de 7 m lungime și 2 m lățime, fiecare împodobite de sărbătoare cu peste 4000-5000 de plante, țâșnesc o sumedenie de flori proaspete. Realizarea lor este o adevărată artă, fiecare floare fiind special aleasă pentru a concepe un mozaic îmbătător unic.
Mimoza, simbolul orașului Nisa, ocupă un loc special în cadrul acestor “bătălii”. Bătăile cu flori și carele alegorice, ce parcurg cea mai frumoasă promenadă marină din lume, au reînviat cultul carnavalului, în orașul-port mediteranean, ca expresie a exuberanței și a libertății. Pe lângă Bătaia cu flori, cele mai așteptate și apreciate momente sunt ploaia de confetti, alegerea Regelui și Reginei și imensul foc de artificii de la final.
În 1892, au fost introduse ploile de confetti, iar din anul imediat următor începe să fie aleasă Regina Carnavalului. În zilele noastre, Bătăile cu flori, ce simbolizează luptele în care au fost angrenați, în decursul istoriei, locuitorii zonei, sunt serios concurate în popularitate de defilările carelor alegorice și de enormele figurine caricaturale, personaje grotești care au rolul de a evoca, în mod plastic, momente memorabile din viața comunității locale, dar și ale scenei politice internaționale. Stilul în care sunt realizați monștrii amuzanți a fost impus, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de Gustave-Adolphe Mossa. Azi, principalul artizan este Alex Mignone, cel care a configurat bazele moderne ale acestei arte străvechi, cu accent pe figurile mitologiei populare.
Carnavalul de la Nisa, sursă de inspirație pentru feeriile stradale de la New Orleans sau Viareggio, se ține, de regulă, în cea de-a doua jumătate a lunii februarie, anul acesta, în 2019, între 16 februarie și 2 martie, fiind o sărbătoare hibernală derivată din Mardi Gras (Marțea Grasă).
Ultimul week-end al Carnavalul include populara întrecere a barmanilor, arderea în mare a regelui Carnavalului, și un spectacol fantastic de focuri de artificii. Traseul paradei se modifică ușor în fiecare an, dar, de obicei, urmează o mare parte din Promenada Englezilor. Biletele pentru tribune sunt mai scumpe, drept pentru care, cel mai convenabil ar fi să urmăriți paradele de-a lungul drumului. Biletele pentru Carnaval se pot cumpăra de la Oficiul de Turism din Nisa, dacă doriți să le achiziționați din timp, sau de la tarabele de pe Promenadă.
Vizitaţi site-ul oficial al carnavalului!
