Muşcata – minunea ce ne încântă privirea şi ne păzeşte de boli

Originară din Africa de Sud, muşcata face parte din familia Geraniaceae, cuprinzând aproximativ 200 de specii. Denumirea ştiinţifică a muşcatei este Pelargonium. Tocmai datorită acestor denumiri ştiinţifice, muşcata se mai poate întâlni sub numele de Pelargonium sau Geranium în magazinele unde aceasta se comercializează.

În ţara noastră, muşcata se cultivă încă din secolul al XVI-lea, putând fi admirată atât la ferestrele caselor sau apartamentelor, cât şi la balcoane, pe terase, scări sau în grădină. Atmosfera benefică creată de muşcate este garantată, indiferent din ce loc superbele flori ale acestora ne încântă privirile şi ne învăluie cu parfumul lor inconfundabil.

Ambianţa minunată oferită de muşcată se datorează contrastului dintre verdele crud, sănătos, al frunzelor şi florile divers colorate care înfloresc continuu aproape tot anul. Frunzele sunt dispuse opus sau altern, având limbul rotund sau oval, cu un peţiol relativ lung, prevăzut la bază cu stipele (două formaţiuni foliare la punctul de fixare al frunzei pe tulpină).

Unele specii de muşcată au frunzele acoperite cu numeroşi peri glandulari care, prin atingere, emană în jur un parfum caracteristic. Florile sunt grupate în inflorescenţe sub formă de umbreluţe, pe un peduncul lung, la subsuoara frunzelor superioare sau în partea opusă altor frunze.

Extrem de variat, coloritul diferă în funcţie de specie, de la alb la roşu, într-o gamă largă de nuanţe. Mărimea florilor, precum şi forma lor, diferă la fel de mult. Alcătuite din cinci valve, fructele sunt alungite, în fiecare fiind câte o sămânţă.

Citeşte şi Cele mai frumoase plante curgătoare cu flori pentru un decor exterior spectaculos

În general, cele mai frumoase muşcate nu fac seminţe. Acestea sunt hibrizi care de obicei nu fructifică sau nu au seminţe viabile şi care nu se pot înmulţi decât vegetativ.

Îngrijire

Muşcata este o plantă perenă, cu vegetaţie şi înflorire continuă. Iarna pot fi supuse unei perioade de repaos (când plantele îşi menţin sau îşi pierd frunzele parţial sau total, în funcţie de condiţiile ce trebuie să le suporte).

Păstrate într-o încăpere răcoroasă şi întunecoasă, ele îşi pierd frunzele, rămânând până primăvara numai tulpinile golaşe. Păstrate în încăperi luminoase şi calde, plantele vegetează toată iarna, deseori înflorind la fereastră în timp ce afară zăpada a acoperit întreaga grădină.

Muşcata este o plantă cu creştere rapidă, de aceea are nevoie de multă apă. Atenţie însă, nu suportă excesul de apă. Udatul se va face moderat, fără ca apa sa stagneze în tăviţele unde sunt aşezate ghivecele.

Substratul de cultură trebuie să fie uşor şi cu un bun drenaj. Dacă oferta de substrat special pentru muşcate din magazinele de profil ni se pare prea scumpă, putem prepara chiar noi un asemenea substrat.

Un amestec de pământ care dă bune rezultate în cultura muşcatelor este următorul: pământ de grădină sau de ţelină – două părţi, mraniţă – o parte, turbă – o parte, nisip – o parte. Se recomandă şi un amestec mai simplu: pământ de frunze sau de pădure – două părţi, compost – două părţi, nisip – o parte.

Înmulţire

Muşcata este una din plantele care se înmulţeşte foarte uşor pe cale vegetativă, prin butaşi. Aceasta se poate face în tot timpul anului.

Există însă două perioade optime: începutul toamnei, pentru a se obţine plante cu înflorire de iarnă, şi primăvara timpuriu, când se obţin plante ce vor înflori din abundenţă toată vara. Butaşii se obţin din vârfurile lăstarilor şi din fragmente de lăstari cu 3-4 noduri.

Butaşii de muşcată aleşi pentru înrădăcinare se plantează într-un substrat format din nisip sau nisip cu turbă, în încăperi calde, luminate.

Butaşii se plantează adânc (3-4 cm), se pulverizează cu apă pe frunze (de preferat apă de ploaie sau de fântână deoarece apa de la chiuvetă conţine clor, acesta reducând şansele de înrădăcinare), se umbresc câteva zile dar temperatura trebuie să fie undeva între 18-20 °C.

Durata creşterii rădăcinilor este de 15-20 de zile. Butaşii din vârfurile lăstarilor se pot înrădăcina bine şi într-un vas cu apă (de ploaie sau de fântână), în care se scufundă primele două noduri bazale.

După formarea rădăcinilor, butaşii se plantează în ghivece, iniţial cu diametru mic, apoi se mută planta într-un ghiveci mai mare, ori de câte ori este nevoie. Pentru a stimula ramificarea, vârfurile lăstarilor care au 3-5 noduri se ciupesc o dată sau de două ori pe an.

Deoarece majoritatea muşcatelor nu produc seminţe, acestea se pot procura de la magazinele de profil. Muşcata este o plantă rezistentă la boli şi dăunători, neavând nevoie de lucrări speciale în acest sens.

Eventualii dăunatori se combat prin tratarea cu insecticide obişnuite, iar bolile (putregaiul) prin administrarea fungicidelor corespunzătoare, ce se pot procura, de asemenea, de la magazinele de specialitate.

Proprietăţi terapeutice

Muşcata este una din plantele ornamentale cele mai cunoscute. Pe lângă farmec, parfum şi energie, muşcatele au şi proprietăţi terapeutice: îmbunătăţesc metabolismul, împiedică creşterea tumorilor, dizolvă pietrele şi opresc hemoragiile.

Muşcata are o aromă divină şi relaxantă în acelaşi timp, efectul său aromatic ajutându-ne să ne eliberăm de energiile negative, acumulate îndeosebi datorită stress-ului cotidian.

Medicina tradiţională folosea frunzele muşcatei în cazuri de diaree, dizenterie, abcese sau cangrene ale plămânilor dar şi contra durerilor de gură sau reumatismale.

De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă au arătat că toate părţile muşcatei au proprietăţi terapeutice. Frunzele, florile şi rădăcinile au un conţinut bogat de amidon, acizi graşi, săruri, taninuri, vitamina C, saponine, ulei eteric, alcaloizi şi flavonoide.

Acestea conţin elemente benefice pentru sănătatea fiinţei umane. Flavonoidele fac din muşcată o plantă excelentă pentru prevenirea şi tratamentul cancerului datorită proprietăţilor puternic antioxidante ale acestora. Mai mult decât atât, frunzele sale sunt şi un bun medicament contra bătăturilor sau pentru îngrijirea pielii.

Produse terapeutice

Exact ca şi alte plante medicinale, frunzele de muşcată şi florile se usucă la loc uscat, umbrit şi cu căldură constantă. Rădăcinile se spală bine şi apoi se usucă şi ele, după uscare păstrarea lor fiind făcută în pungi de hârtie.

Recomandat este să cultivăm muşcata în ghivece, astfel încât vom avea oricând părţi proaspete din această minunată plantă. Cu ajutorul acestora, se pot produce diverse preparate, extrem de utile pentru numeroase afecţiuni.

Pentru prepararea uleiului de muşcată se foloseşte plantă proaspătă: frunze, tulpini şi rădăcini care se transformă într-un terci ce se pune într-un borcan de 800 ml peste care se toarnă alcool de 70-80 grade. Se ţine borcanul la soare două săptămâni apoi borcanul se umple cu ulei nerafinat de măsline şi se mai lasă două săptămâni, închis ermetic, la soare.

Când timpul necesar macerării a expirat, se strecoară şi se storc bine plantele într-un tifon. Uleiul se păstrează în sticle închise la culoare iar plantele macerate pot fi păstrate congelate pentru comprese sau cataplasme. Utilizarea uleiului de muşcată intern, se face numai la recomandarea unui medic specialist în domeniu.

Un alt produs vindecător al muşcatei este unguentul preparat din untură de gâscă şi frunze verzi de muşcată. Untura de gâscă se topeşte într-un vas iar din frunze se face un terci.

Se amestecă în părţi egale cele două ingrediente şi se păstrează la frigider o săptămână. Este utilizat pentru ulcere varicoase şi dureri ale articulaţiilor. Se prepară numai cantitatea ce poate fi folosită în cursul unei singure săptămâni.

Aromoterapie cu ulei de muşcată

Uleiul de muşcată se utilizează în mai multe moduri:  introdus în aparatul special de aromaterapie sau câteva picături amestecate cu sare fină, păstrate într-un flacon închis. În caz de insomnie, epuizare psihică sau astenie se inhalează direct din flacon.

Uleiul volatil are efecte benefice şi în cazul hipertensiunii, arterosclerozei vaselor sanguine din creier, nevrozei sau imunităţii reduse. În mod tradiţional, uleiul volatil de muşcată era folosit pentru a ajuta sistemul respirator, sistemul de reproducere şi sistemul nervos.

În plus, uleiul de muşcată ajută pancreasul pentru o funcţionare optimă, fiind benefic şi pentru sistemul circulator, ficat, piele şi nervi. Acesta poate fi utilizat şi în cada cu apă pentru baie, cremele de masaj sau uleiurile pentru masaj.

Dacă este inhalat înainte de masă, uleiul volatil de muşcată micşorează apetitul. Astfel este de un real ajutor în curele de slăbire, înlocuind numeroasele medicamente scumpe ce au inundat farmaciile în ultima vreme.

Atenţie! Înainte de folosirea uleiului volatil, se recomandă efectuarea unui test pentru hipersensibilitate sau alergie. Se aplică o picătură de ulei pe încheietura mâinii cu 12 ore înainte de utilizare. Contraindicaţii: în cazurile de astm bronşic, epilepsie sau atac de cord.

Citeşte şi Vrei să te bucuri de splendoarea petuniilor până la prima brumă?