Deşi durata de viaţă a florii de lalea nu depăşeşte o săptămână, această minunată creaţie a naturii se situează undeva între primele locuri ale unui top al celor mai îndrăgite flori de pe întreg mapamondul. Forma de cupă, culorile aprinse şi eleganţa sunt doar câteva dintre trăsăturile speciale ale florii de lalea, plantă cultivată într-o Asie dominată de Imperiul Otoman încă de la jumătatea mileniului trecut.
În secolul XVI, un ambasador european a vizitat Turcia unde a primit drept cadou câţiva bulbi de lalea. La rândul sau, ambasadorul a dăruit câţiva bulbi împăratului Ferdinand I şi botanistului Carolus Clusius. Lalelele au fost introduse in Olanda atunci cand Carolus a fost trimis ca profesor de botanică la Universitatea Leiden. De atunci, Olanda a creat o adevărată industrie, dominând autoritar piaţa mondială a lalelelor.
Laleaua , “lale” în limba persană, a fost cultivată în ţări precum Iran si Turcia, dar şi în unele părţi ale Asiei, Africii şi Europei. Laleaua mai este denumită şi “tulipă”, nume provenind tot din Turcia, de la cuvântul „turban” (fâşia de material pe care o poarta pe cap bărbaţii din Orient).
La ora actuală, există peste 150 de specii de lalea şi peste 3000 de varietăţi sub diferite culori, forme sau combinaţii de culori. Lalele sunt cunoscute pentru florile lor în culori aprinse sau suave, roşu, galben, portocaliu, mov, roz şi multe altele.
Fără lalele, orice grădină de primavară este tristă, neîmplinită şi lipsită de culoare. Majoritatea grădinarilor amatori nu ştiu dacă să planteze sau nu lalele, fiindu-le teamă că ar greşi cu ceva şi ar putea rămâne fără minunatele lalele. Cultivarea lalelelor nu este complicată, urmând cu atenţie paşii corecţi ai plantării acestora, ne vom bucura primăveri la rând de gingăşia şi vraja culorilor inegalabile ale acestora.
Sfaturi utile
-
Înainte de orice, materialul săditor trebuie să fie de cea mai bună calitate. Bulbii de lalea nu trebuie să fie vătămaţi, bolnavi sau putreziţi.
-
Laleaua iubeşte soarele, lumina, locurile deschise, călduroase. Cu toate acestea, chiar daca plantăm bulbii de lalele la poalele copacilor, acest lucru nu le va deranja prea tare, deoarece, la vremea înfloririi lor, umbra copacilor încă este rară.
-
Laleaua va suferi în locurile umbroase, şi, an după an, bulbii se vor dezvolta prost, micşorându-se până la dispariţie. Tijele florale se vor lungi peste măsură iar florile vor rămâne mici, decolorate, fără vlagă.
-
Substratul/pământul în care vor fi plantate lalelele trebuie să fie uşor, bogat în elemente nutritive, bine afânat, permeabil la apă şi aer. Pământul argilos, greu, va fi amestecat cu turbă, perlit sau nisip, pentru a deveni mai afânat, mai permeabil.
-
Laleaua nu suportă excesul de apă deoarece rădăcinile, neprimind suficient oxigen, vor începe să putrezească, se îmbolnăvesc şi mor. În consecinţă, în locurile unde avem lalele (bulboase în general), nu vom permite ca apa să băltească în urma ploilor sau a topirii zăpezii.
-
Nivelul pH-ului substratului trebuie să fie 6,5-7 chiar 7,5. Un pământ acid (5,0-5,5) va trebui ameliorat cu făină de oase, dolomită, var sau cenuşă. Într-un pământ acid, lalelele nu se dezvoltă, se îmbolnăvesc şi, în timp, dispar.
Plantare şi îngrijire
Pregătirea locului
Locul destinat lalelelor se pregăteşte cu 2-3 luni înainte, dar nu este rău nici cu 3-4 zile înainte de plantare. Pământul se afânează, se eliberează de buruieni, se ameliorează (dacă este nevoie) şi se udă bine.
Se adaugă îngrăşăminte organice : mraniţă bine maturată, compost şi cenuşă, aceasta conţinând toate elementele necesare unei dezvoltari armonioase (cu excepţia azotului), având în plus şi o acţiune antibacteriană şi antimicotică, îndepărtând daunatorii.
Perioada de plantare
Bulbii de lalele plantaţi prea devreme riscă să pornească în vegetaţie, şi, odată cu venirea frigului, pot îngheţa şi muri. De aceea, perioada ideală pentru plantarea bulbilor de lalea, a bulboaselor în general, este intervalul dintre a doua decadă a lunii septembrie până în luna noiembrie, ba chiar şi decembrie dacă nu s-au instalat gerurile.
În acest fel, bulbii de lalea au suficient timp pentru a dezvolta un sistem radicular sănătos, ca să intre fără grijă în perioada de iernare, atât de necesară dezvoltării lor ulterioare.
Plantare
Regula pentru bulboase este ca adâncimea de plantare să fie egală cu de trei ori înălţimea bulbului (exemplu: bulbul de 5 cm x 3 = 15 cm adâncime). Distanţa dintre bulbi variază între 5-8 cm.
Pe fundul gropilor/lăcaşurilor /brazdelor de plantare vom pune un strat subţire de nisip care va avea rol drenant. Astfel, va fi împiedicată mucegăirea bulbilor, respectiv îmbolnăvirea acestora. Atenţie, substratul trebuie sa fie umed înainte de plantare, deoarece după plantare este interzis udatul bulbilor.
Îngrijire
-
Udare doar în perioadele de secetă. În perioada de înflorire, planta are nevoie de un aport de apă mai consistent, aşal că vom uda lalelele cam de 2 ori la 10 zile. Vom înceta să le udăm din momentul încetării înfloririi. Mare atenţie când udăm deoarece apa, care accidental cade pe flori, poate duce la pătarea şi degradarea lor, chiar la instalarea unor boli fungice.
-
Hrănire cu substante organice: cenuşă, macerat de urzici, compost. Dacă se foloseţte gunoi de grajd, mraniţă sau/şi gunoi de pasăre, acesta se va încorpora în cantităţi mici, primăvara devreme, chiar pe zăpada netopită, înainte de răsărirea lalelelor.
-
Afânare sistematică (mai ales dupa ploaie), pentru preîntâmpinarea formării crustei de pământ. Dacă oxigenul nu ajunge la rădăcini, bulbii de lalea se vor sufoca, existând pericolul mucegăirii şi, fireşte, îmbolnăvirii bulbilor.
-
Îndepărtarea buruienilor şi mulcirea cu material organic (iarba veştedă, paie, scoarţă de copac, keramzit, etc.)
-
Îndepărtarea florilor de lalele după terminarea înfloririi, lăsând frunzele până la veştejirea lor. Acest lucru este valabil la toate bulboasele. Frunzele vor hrăni planta până în momentul veştejirii lor. Abia atunci le vom putea îndepărta.
Citeşte şi Martie în grădină
-
Există un mic truc, folosit din bătrâni: pe fundul gropii/lăcaşului/brazdei de plantare pentru lalele se pun 1-4 hamsii proaspete sau orice peşte mic (nu din conservă sau sărat), coadă sau cap de peşte proaspăt. Potasiul eliberat în urma descompunerii peştelui va hrăni bulbii şi va face ca florile să fie mai frumoase, mai viu colorate. Totodată, mirosul înţepător va alunga dăunătorii (coropişniţele, şoriceii de câmp, etc.), implicit cârtiţele.
Se spune că bulbii de lalea, an de an, trebuie scoşi, uscaţi şi replantaţi în alte locuri. Numai că, replantarea pe locul iniţial se poate face doar o dată la 2-4 ani iar dacă este vorba despre o grădină de mici dimensiuni, acest lucru este foarte complicat. În acest caz există două soluţii: vom planta bulbii în recipiente şi vom risca să nu scoatem bulbii de lalele câţiva ani la rand.
Totuşi, dacă ne hotărâm să-i scoatem, acest lucru trebuie facut cu grijă: bulbii de lalea se scot când frunzele sunt veştede şi îngălbenite. Scoatem cu grijă, fără să-i vătămăm, îi curăţăm de resturi şi de pământ şi-i punem la uscat într-un loc ferit de soare şi curenţi de aer, cu o temperatură constantă (22-25 grade).
Dupa ce s-au uscat, bulbii de lalele vor fi depozitaţi în locuri întunecate, răcoroase şi uscate (de preferat 10-12 °C), în cutii cu perforaţii, pungi de hârtie ori săculeţe de pânză, fiecare soi cu eticheta sa. Bulbii de lalele se vor verifica sistematic, pentru a nu avea surpriza să se strice până la plantarea din toamnă.
Boli
Cele mai întâlnite cauze ale bolilor sunt:
-
materialul săditor de provenienţa dubioasa;
-
plantarea în substrat acid, greu, argilos sau cu umiditate foarte mare (bălteşte apa);
-
aplicare de îngrăşământ natural nematurat;
-
plantarea bulbilor de lalele pe locurile în care s-au cultivat alte bulboase (inclusiv carofi);
-
bulbii nu au fost trataţi după scoaterea lor din pământ, sau/şi păstrarea/uscarea necorespunzătoare înainte de plantare;
-
plantarea prea aglomerată (deasă).
Bolile lalelelor sunt provocate de: viruşi, bacterii, ciuperci, etc. Viroza este o boala transmisă în mod direct prin insectele sugătoare cum sunt păduchii de frunză, păianjenii dar şi prin bulbii deja infectaţi.
Lalelele afectate se vor scoate şi se vor arde. Locul respectiv se va dezinfecta cu var şi nu se va mai planta pe acest loc nici un fel de altă bulboasă timp de 5-6 ani. Locul va fi folosit pentru flori anuale, mai ales crăiţe şi gălbenele, cunoscute ca plante de tip sanitar.
Dăunători
Pentru combaterea insectelor dăunătoare vom folosi agenţi repelanţi naturali (putem stropi cu macerate de usturoi, de ace de conifere, gălbenele, crăiţe, pelin, rostopască sau coji de citrice) sau produse chimice speciale (insecticide). Putrezirea coletelor şi căderea lalelelor sunt provocate de ciuperca Pythium de barynum.
Păduchii de frunze (Aphidae) sunt printre cei mai periculoşi duşmani ai lalelelor deoarece atacă în colonii. Apar pe lalele din seră, când umiditatea atmosferică este prea scăzută sugând, de obicei, părţile tinere şi moi ale plantelor.
Păianjenul de rădăcină (Ryzoglyphus echinopus) este un alt inamic al lalelelor. Atacul acestuia asupra lalelelor este lesne de recunoscut după frunzele care se îngălbenesc brusc, în urma distrugerii rădăcinilor şi bulbilor.
Şoarecii, şobolanii şi cârtiţele. Şoarecii atacă părţile aeriene iar şobolanii preferă dulceaţa bulbilor de lalele, astfel încât ele vor fi distruse în totalitate. Cârtiţa distruge sau vătămează bulbii întâlniţi pe traseul galeriilor subpământene pe care le sapă.
Plantate în pâlcuri, ca borduri florale, în diverse desene florale, în combinaţii cu narcise, zambile, muscari, crocuşi sau alte plante ce înfloresc primăvara, lalelele au capacitatea de a îmbogăţi vizual orice decor în care a fost plantată.
