Grădinile verticale – varianta bio a aerului condiţionat

Brevetată încă din 1938 de către americanul Stanley Hart White, profesor de arhitectură peisagistică la Universitatea din Illinois, ideea grădinilor verticale a fost dezvoltată şi mediatizată abia către sfârşitul secolului trecut, datorită eforturilor biologului francez Patrick Blanc. După ce a construit una din cele mai faimoase grădini verticale, la „Musee du Quai Branly” din Paris, Blanc a fost denumit „naşul” grădinilor verticale. De atunci, acestea au cunoscut o creştere exponenţială a popularităţii, ţinând cont de faptul că mai bine de 80% din totalul grădinilor verticale au fost create după anul 2007.

„Muѕее du Quаі Brаnlу” dіn Pаrіѕ

Cunoscute şi sub alte denumiri, precum pereţi verzi, pereţi vii sau ecopereţi, grădinile verticale au devenit foarte la modă în ultimul deceniu, dovedindu-se o inovaţie pe cât de captivantă, pe atât de benefică pentru sănătatea oamenilor, în contextul tot mai vitreg al unui mediu înconjurător afectat consistent de fenomenele poluării atmosferice şi încălzirii globale. Pe lângă aspectul artistic grandios, grădinile verticale sunt adevărate aspiratoare de dioxid de carbon şi alte gaze nocive, purificând aerul din proximitatea lor.

Citeşte şi Construcţiile cu acoperişuri verzi

Iniţial, grădinile verticale au fost construite mai mult în cadrul unor clădiri publice reprezentând instituţii sau corporaţii, impactul lor vizual sugerând vizitatorilor sau clienţilor prosperitatea. Dintre aceste grădini verticale, se cuvine să amintim construcţiile de la aeroporturile internaţionale Changi din Singapore, Edmonton din Canada, Chhatrapati Shivaji din India sau de la „Los Cabos International Convention Center” din Mexic, aceasta fiind grădina verticală cu cea mai mare suprafaţă construită, nu mai puţin de 2700 metri pătraţi.

Aeroportul Internaţional Changi din Singapore

Ce sunt grădinile verticale?

Aceşti pereţi verzi sunt nişte panouri cuprinzând plante inserate într-un mediu de creştere, cultivate vertical (majoritatea în sistem hidroponic), pe structuri sau module ce pot fi atât ataşate de pereţi, cât şi de sine stătătoare. Aceste panouri pot fi asamblate astfel încât plantele să poată fi udate manual sau în mod automat (prin intermediul unor conducte ascunse), în funcţie de mai mulţi factori: pretenţiile plantelor ce vor fi integrate în grădina verticală respectivă, amplasamentul şi materialul din care este construit peretele respectiv, posibilităţile arhitecturale concrete şi, nu în ultimul rând, posibilităţile financiare. Pentru persoanele cărora li se par prea scumpe panourile din comerţ, există varianta confecţionării acestora în regim casnic, mediul virtual fiind plin de tutoriale DIY (do-it-yourself) de acest gen.

Aeroportul Internaţional Edmonton din Canada

Conceptul de grădină verticală propune trei categorii de structuri verzi:

• Peretele verde este realizat din diverse module sau panouri preplantate cu vegetaţie, ataşate de pereţi sau structuri independente. Aceste module pot fi confecţionate din diferite materiale: PVC, ceramică, polistiren expandat sau beton. În aceste incinte se pot planta o mare varietate de plante, la o densitate remarcabilă. Plantele perene, ferigile sau plantele aromatice sunt numai câteva opţiuni din mulţimea speciilor ce pot creşte pe acest fel de suport.

• Faţada verde reprezintă o structură  în care diverse specii de plante căţărătoare sunt ghidate cu ajutorul unor suporturi, montate astfel încât să poată acoperi un perete, un gard, să poată urca pe acoperiş, să poată umbri un balcon, un foişor sau o terasă. De asemenea, acestea pot fi cuplate la o construcţie existentă sau pot constitui un sistem independent, aşezat în mijocul unei grădini sau în orice loc dorim. Plantele se înrădăcinează în solul existent sau, dacă sunt montate la înălţime, în diverse recipiente umplute cu substrat de creştere (turbă, pământ de flori). În funcţie de plantă, de climă şi de fertilizare, faţada verde va ajunge la maturitate după câţiva, sau mai mulţi ani.

• Zidurile verzi de sprijin constituie structuri destinate stabilizării pantelor abrupte, cu unghiuri cuprinse între 45° şi 88°. În timp ce structura solidă a unei asemenea construcţii are rolul de stopa alunecarea terenului, vegetaţia contribuie la prevenirea eroziunii prin fixarea solului. În general, aceste ziduri sunt clădite din diverse tipuri de dale, umplute cu substrat de creştere ce va fi ulterior semănat sau plantat. La maturitate, vegetaţia va acoperi întreaga structură, îndeplinindu-şi astfel şi rolul estetic.

Grădinile verticale în interior

Pereţii verzi sunt utilizaţi în interior atât de companii, cât şi de proprietarii de imobile ce doresc să creeze un spaţiu decorativ unic. De obicei, grădinile verticale interioare adaugă culoare şi distincţie celor mai frecventate spaţii, cum ar fi zonele de primire, holurile sau chiar sălile de şedinţe sau incintele destinate activităţii de lobby. Impactul vizual remarcabil are o influenţă pozitivă asupra tuturor privitorilor, indiferent că aceştia sunt clienţi, angajaţi, locatari sau simpli musafiri.

Aeroportul Internaţional Chhatrapati Shivaji din Mumbai (India)

Grădinile verticale cresc calitatea mediului din spaţiile interioare în acelaşi mod în care plantele fac acelaşi lucru, adică ajută la purificarea aerului. Mai mult, acestea ajută şi la reducerea poluării fonice (cu până la 10 decibeli), deoarece au capabilităţi de diminuare a zgomotului. Ele reduc cantitatea de emisii de carbon din aer şi filtrează poluanţii prin respiraţie (procesul de fotosinteză), schimbându-i ulterior cu oxigen proaspăt şi curat. De asemenea, scad temperatura încăperii în timpul verii cu minim 5°C.

Beneficiile grădinilor verticale

Încă de la revoluţia industrială, progresele tehnologiei moderne au dus la creşterea poluării aerului. În marile aglomeraţii urbane, gazele poluante şi particulele de praf ne transformă aerul curat într-unul toxic. Din fericire, putem folosi natura, pentru a inversa daunele provocate tot de noi. Un studiu recent privind eficienţa infrastructurii verzi pentru îmbunătăţirea calităţii aerului în lacunele urbane stradale (golurile dintre clădirile mari), amplasarea grădinilor verticale poate avea un impact major. Deşi aceste lacune urbane sunt puncte unde se concentrează poluanţii nocivi (cum ar fi dioxidul de azot şi particulele de praf), pereţii verzi s-au dovedit extrem de eficienţi, reducând nivelurile acestora cu 40%, respectiv 60%.

Din păcate, nu numai poluanţii externi sunt un motiv de îngrijorare pentru noi, deoarece există numeroase alte toxine aflate în spaţiile interioare,  substanţe ce pot afecta negativ sănătatea noastră. Sindromul construcţiilor bolnave reprezintă o problemă majoră a timpurilor moderne. Clădirile şi birourile sunt invadate de vapori toxici invizibili, emanaţi de la mobilă sau elemente de decor, vapori care ne otrăvesc în tăcere. Acest lucru este deosebit de grav, ţinând cont de numărul tot mai mare de persoane care lucrează în interior; un raport recent estimează că 80-90% din populaţia ţărilor civilizate petrec o perioadă considerabilă din viaţă în interiorul clădirilor.

Citeşte şi Tipuri de plante care purifică aerul din casă

„Lоѕ Cаbоѕ International Cоnvеntіоn Cеntеr” dіn Mexic

Dintre toxinele întâlnite în spaţiile noastre interioare, cele mai obişnuite sunt aldehida formică, tricloroetilena, monoxidul de carbon şi benzenul. Aşa cum bine ştiţi, adăugarea câtorva ghivece cu plante de interior în spaţiile unde locuim sau lucrăm, poate îmbunătăţi calitatea aerului. În consecinţă, grădinile verticale vor face acelaşi lucru, dar pe o scară mult mai mare. Precizând, în final, că o grădină verticală de 6 metri pătraţi poate filtra anual până la 4 tone de gaze toxice şi aproape un kilogram de praf, sper că v-am atras atenţia cu acest subiect şi veţi purcede la construirea unei grădini verticale.