Acest arbore decorativ de esență tare, originar din China – unde se cultivă de circa 2000 de ani pentru producția de lemn, este asociat în special cu fenomenul unei creșteri extrem de rapide, poate cea mai rapidă din lume. Original, denumirea sa a fost de Pavlovnia, în onoarea reginei Anna Pavlovna a Olandei, fiica țarului Paul I al Rusiei, motiv pentru care mai este numit și “Copacul Prințesei”. Paulownia nu este doar un alt copac exotic. Ar trebui să-i dedicăm pagini întregi pentru a prezenta toate domeniile în care sunt folosite părțile componente ale copacului – lemnul, frunzele, florile – fiecare având proprietăți care mai de care. Întreaga plantă, cu remarcabila sa creștere, este o comoară pentru cultivatori, lucru descoperit relativ recent și de câțiva întreprinzători din România, care l-au aclamatizat cu succes.
Scurtă descriere
Adus în Europa acum aproximativ 200 de ani, arborele foios Paulownia, supranumit, datorită rezistenței lui și „aluminiul lemnului”, este un copac cu coroana largă, lujeri groși frunze mari sub formă de inimă și flori liliachii și parfumate, care ajunge în primii ani la o înălţime de 2 – 3 metri pe an (uneori chiar şi la 6 metri), una dintre principalele sale calităţi fiind că în 2 ani ajunge să aibă masa lemnoasă a unui stejar vechi de 10-20 de ani. Ar fi inutil să mai menționăm ce efect de fotosinteză oferă frunzele aranjate în perechi opuse pe crengi, cu diametrul de 15-40 cm, și cât dioxid de carbon prelucrează acestea, proprietate care îl face aproape indispensabil în parcuri și grădini publice.
Inflorescențele se formează de toamna și înfloresc în lunile mai – iunie, iar fructele sunt capsule de 3-4 cm brune, foarte decorative, ce conțin mii de semințe miniaturale. Florile sunt foarte atrăgătoare pentru albine, fiind mai prolific decât salcâmul la producția de miere. Paulownia este un arbore cu frunze căzătoare, având un ritm de creștere foarte ridicat în condiții favorabile și un ciclu de rotație scurt.Din cele aproximativ 20 – 23 specii, varietatea Tomentosa x Fortunei este cea mai rezistentă la temperaturi scăzute de până la -30 grade dar și la temperaturi ridicate de +45 grade, fiind singura specie de Paulownia care suportă diferențe atât de mari de temperatură de la un sezon la altul.
Este extrem de potrivit în împădurirea zonelor cu risc de eroziune, în reîmpădurirea pădurilor arse și ca arbore ornamental, având puterea de a fertiliza solul prin exfolierea frunzelor și o capacitate uimitoare de regenerare din rădăcinile deja existente după ce au fost recoltați, fapt ce le conferă un alt titlu – cel de ”copac Phoenix”. Poate fi crescut pe o mare varietate de tipuri de sol, ideale fiind terenurile umede, bine drenate și mediu argiloase, necesită multă lumină și nu îi plac apele freatice ridicate. Recent, paulownia a primit o mare atenție pentru proprietățile sale benefice pentru mediu și a fost prezentat ca o posibilă soluție la problema defrișărilor la nivel mondial, îndeplinind totodată cerințele secolului XXI de rezolvare a problemelor ecologice. De asemenea, speciile de paulownia s-a dovedit că permit creșterea producției de alimente atunci când sunt utilizate pentru culturi diferite în proximitate și pentru a preveni eroziunea solului.
Plantarea
Un arbore Paulownia sănătos poate rezista timp de 80 până la 100 de ani, fiind foarte rezistent la secetă. Plantațiile trebuie să fie bine drenate, deoarece paulownia nu ”înghite” solurile inundate. Arborii se defoliază și pot chiar să moară dacă terenul a fost inundat pentru o perioadă scurtă, de doar 3-5 zile. Și solul sărat poate da de furcă paulowniei, afectându-i creșterea. Înghețurile aspre de primăvară pot distruge lăstarii aflați în creștere sau pot deteriora ramurile arborilor, afectând creșterea și forma acestora.
Paulownia necesită un loc adăpostit deoarece vânturile persistente, însoțite de îngheț sau grindină, pot cauza îndoirea permanentă a trunchiurilor copacilor, făcându-le inutilizabile, sau chiar pot rupe arborii crescuți. Răspândirea variază de la clima tropicală până la cea temperată, în locuri cu media precipitațiilor variate, arborele Paulownia putând tolera o gamă largă de condiții de mediu. Pentru a-i asigura creșterea maximă, în condiții optime, irigarea poate fi necesară pe întreaga durată a ciclului de dezvoltare.
Paulownia nu tolerează iarba abundentă când este necesară creșterea foarte rapidă, de aceea se impune un control ferm în primii ani de creștere. Paulownia crește foarte bine din subarboret. În cazul în care plantele originale sunt slabe ori au tulpina principală deformată, tăierea până la nivelul solului poate permite unei singure tulpini drepte să ajungă un butaș în toată regula.
Arborii Paulownia trebuie plantați în sol fin, steril, unde vor crește în următoarele 2-3 luni, ”vârstă” la care vor putea fi mutați în pepiniere sau în solul din grădină. Transplantarea în grădină se face primăvara. În primul an de viață, când ritmul de creștere este foarte mare și poate să ajungă chiar și la 4-6 metri înălțime, trebuie protejat de îngheț. Paulownia crește foarte repede, dar numai în primii ani de viață, când poate avea un ritm de 6 metri pe an, în înălțime. Dacă alegeți un Paulownia pentru grădină, plantați-l într-un loc izolat, cu mult soare, luând în calcul creșterea rapidă și dimensiunile plantei, ce poate atinge chiar și 20 de metri înălțime, cu un diametru al coroanei de 8-10 metri.
La vârsta de 25 de ani planta atinge dimensiunile și forma maxime. Forma coroanei este de cele mai multe ori neregulată, aducând mai degrabă cu o cupolă largă și profil sinuos. Trunchiul principal își menține continuitatea și verticalitatea pâna unde începe coroana, de aici, ramurile principale putând fi deformate, în direcții diferite și cu traiectorii de creștere curbate, care dau impresia unui arbore din stampele orientale.
Ramurile secundare nu sunt numeroase, dar faptul că frunzele sunt de dimensiuni mari crează impresia unei coroane continue. Are nevoie de apă în mod constant, trebuie udat vara și protejat iarna. În plus solul trebuie fertilizat în primii ani de creștere, de mai multe pe an, iar apoi an de an, toată viața. Paulownia suportă cu greu tunderile și tăierile, acțiuni ce îi pot afecta înflorirea de primăvară și punctul forte al plantei. Plantele tunse au întotdeauna o creștere mai slabă și mai puțin decorativă față de cele lăsate să crească liber. Eventualele tăieri se fac întotdeauna după înflorire, acestea stimulând creșterea frunzelor.
Caracteristici
Lemnul
Cheresteaua de paulownia este un lemn pal albicios cu fibră dreaptă, dar poate fi și gri argintiu, brun deschis sau roșiatic. Caracteristicile sale de rezistență la putrezire și un punct de aprindere foarte ridicat asigură popularitatea acestui lemn pe piața mondială. Lemnul de paulownia este foarte ușor, cu granulație specială, rezistent la încovoiere, ceea ce îl face ideal în producția de lăzi, ambalaje, instrumente muzicale, plăci de surf, chitare low-cost, bărci și schiuri turistice ușoare, jucării, mobilă, construcții navale, aeronave, hârtie, îmbinări și cornișe sau finisaje decorative, parchet, uși și ferestre. Lemnul poate fi, de asemenea, ars pentru a face cărbune, coaja este folosită la producerea vopselelor, iar frunzele sunt utilizate în preparatele vermicide. Prețul mic al lemnului de paulownia reprezintă și el un stimul în achiziționarea și prelucrarea acestuia.
Lemnul proprietăți excelente de izolare termică și electrică și este ușor de uscat la aer. Poate fi utilizat și la construcții deoarece este ușor de netezit, de tăiat cu fierăstrăul sau de sculptat. Materialul lemnos se usucă destul de repede, nu se deformează, nu crapă și nu își schimbă forma cu ușurință, după uscare, devenind foarte stabil. Este foarte durabil și nu-și modifică proprietățile în condițiile lipsei de contact cu solul, fiind și extrem de rezistent la insecte.
În urma unor teste, s-a dovedit că Paulownia este cel mai rezistent dintre toate tipurile de copaci din lume, raportat la greutate – are o treime din greutatea stejarului și jumătate din cea a pinului. Paulownia oferă beneficii și în ceea ce privește economia de spațiu, putând fi tăiat la jumătate din grosime.
Paulownia este un foarte bun izolator. Locuințele realizate din bușteni de Paulownia sunt considerate a fi de două ori mai călduroase decât cele realizate din bușteni de pin sau stejar. Această rezistență la temperatură conferă lemnului o mai mare putere ignifugă. Temperatura de aprindere este de aproximativ 400°C, care este aproape dublă față de mulți copaci convenționali de esență tare și moale. Conținutul de apă din lemnul de paulownia este undeva între 10 și 12%, acest fapt datorându-se structurii sale fibroase.
Putem afirma cu mâna pe inimă că nu există un loc în lumea aceasta unde lemnul de paulownia să nu fie dorit. În special pentru iubitorii de artă, lemnul de paulownia este un material remarcabil în sculptură. Printre calitățile lemnului trebuie să amintim și netezimea și lipsa nodurilor. Interesant este faptul ca acest lemn poate sa reziste la suruburi fără a se crăpa. Un alt avantaj al lemnului de paulownia este acela că are o textură frumoasă, delicată şi luminoasă.
Frunzele
Masa frunzei este folosită în prepararea furajelor, întrucât conține aprox. 20% proteine, proprietățile sale fiind foarte apropiate de cele ale lucernei. Acesta nu este însă singurul motiv pentru care este apreciată frunza de paulownia. Este cunoscut faptul că acestea conțin substanțe care influențează pozitiv activitatea ficatului, rinichilor, vezicii biliare, ajutând în lupta cu bolile de plămâni. Chiar și industria farmaceutică produce medicamente având la bază frunzele de paulownia, ca să numai vorbim de industria cosmeticii care le-a preluat în producerea de parfumuri sau diferite creme. Și florile pot fi folosite în același scop, aroma acestora fiind una asemănătoare vaniliei sau migdalelor, lucru datorat conținutului de heliotropină.
Florile
Exceptând frumusețea, florile se caracterizează și prin faptul că atrag albinele, care produc o miere cu un gust remarcabil. Mierea din paulownia este ușoară, limpede, foarte luminoasă și aromată, prin culoare și consistență comparându-se cu cea de salcâm. Mierea are și ea calități medicinale, fiind folosită în rezolvarea problemelor legate de ficat, vezică biliară, bronșite și alte boli respiratorii. Pe lângă toate aceste proprietăți, trebuie să amintim și utilizarea florilor în preparea unui desert exotic foarte des întâlnit în meniurile restaurantelor din Europa.
Biomasa din paulownia
Creşterea rapidă a copacului îl face extrem de potrivit pentru obţinerea de cantități mari de biomasă într-o perioadă relativ scurtă de timp. Întreaga plantă este folosită în acest scop, biomasa de paulownia fiind potrivită pentru siloz (prin urmare, ca hrană pentru animale), şi, de asemenea, pentru multe alte scopuri ca material pentru surse alternative de energie regenerabilă. Una dintre aplicaţiile cele mai promițătoare este de bioetanol, din celuloză. Cu excepţia cazului în multe domenii, atunci când este utilizat în prezent, unii oameni de știință îl consideră ca un posibil combustibil al viitorului – uşor de produs și de folosit, fără risc pentru mediul înconjurător.
Biomasa de Paulownia este un material adecvat pentru producţia de bioetanol, dar aceasta nu este singura. La prelucrarea şi producerea de lemn Paulownia, există, desigur, ramuri şi alte părţi rămase, care sunt numite în mod oficial deșeuri, dar de fapt ele sunt o altă sursă de celuloză pentru producerea de bioetanol. Așadar, prin plantarea și prelucrarea paulowniei este inclusă în mod natural această substanță în natură, ceea ce ajută la menținerea echilibrului ecologic și conservarea naturii. Nimic nu se pierde din acest arbore, nimic nu poluează sau schimbă mediul înconjurător.
Plantaţie de paulownia
