În acest an atât de special pentru România, în care sunt omagiați cei care, acum 100 de ani, au reușit să realizeze un vis aparent imposibil: Unirea tuturor românilor, se impune ca acest motiv de sărbătoare să (re)aducă la lumină tot ceea ce este reprezentativ pentru țara noastră. Pe lângă multe alte domenii în care România are unele dintre cele mai surprinzătoare contribuții (medicină, știință, cercetare, inventică, aviație, artă, sculptură, literatură, sport, ș.a.), arhitectura românească, atât cea de exterior cât și cea de interior, este impresionantă prin bogăția și varietatea tehnicilor, a motivelor și elementelor care o compun.
Vă propunem, așadar, pe parcursul câtorva articole, să facem o incursiune în arta tradițională românească, elementele de arhitectură românească unice în lume, arta amenajării locuințelor tradiționale românești, a obiectelor tradiţionale româneşti pentru decorarea spațiului interior – textile, ceramică, icoane, obiecte din lemn, dar și a decorațiunilor tradiționale românești de Crăciun – tradiții în împodobirea casei și a bradului.
Tradiția, așa cum am moștenit-o din latină cu sensul de a înmâna sau a da mai departe, înseamnă chiar transmiterea continuă a unui conținut cultural de-a lungul istoriei de la un eveniment generator sau un trecut imemorabil. Acest patrimoniu intangibil reprezintă, de fapt, identitatea unei comunități umane. Nimeni nu ar putea vreodată să schimbe tradiția, ea va rămâne mereu aceeași. În mod absolut, tradiția este memoria și conștiința unui popor, dar și datoria fiecăruia dintre noi de a o transmite mai departe și de a îmbogăți generațiile viitoare. Fără tradiție nu există viitor!
Și ce moment ar fi mai bun de a ne întoarce la origini, dacă nu de CENTENAR!
Deși trăim într-o lume din ce în ce mai modernizată și mai tehnologizată, nu putem trece cu vederea nevoia de exprimare a patriotismului sub toate formele sale. Folclorul românesc, această totalitate a creațiilor artistice, literare, muzicale, plastice, a obiceiurilor și a tradițiilor populare, reprezintă o sursă inepuizabilă de inspirație, tocmai pentru că este extrem de bogat și diversificat în motive și simboluri. Împătimiții motivelor naționale știu despre ce vorbim!
Stilul tradițional românesc, aparte prin autencitate și valorile pe care le promovează, descrie, în esență, relația omului cu naturalul și supranaturalul, fiind presărat cu elemente și motive decorative încărcate de simboluri și semnificații precreștine. Este parcă o invitație la a descoperi poveștile și tainele personajelor care au animat spațiile caselor țărănești de odinioară.
Casele în stil tradițional românesc reprezintă un loc sacru, stilul de amenajare fiind până în ziua de azi unul misterios și plin de farmec, chiar și în prezentul (sau mai ales în prezentul) sufocat de tehnologie, minimalism și modernism. De altfel, un spațiu în care tradiționalul și contemporanul se împletesc într-o simetrie absolută ar trebui să îngăduie atât revitalizarea tradiției cât și adaptarea acesteia la confortul și nevoile vieții actuale.
Ca și în cazul designului vestimentar, amenajările interioare mizează pe niște surse de inspirație folclorică extrem de ofertante și mereu viabile: motivele tradiționale. Reinterpretate şi amplasate în contexte inedite, uneori surprinzătoare, acestea au ajuns adevărate „vedete”, apreciate datorită aerului pe cât de vechi pe atât de pur, curat și neîntinat pe care-l emană. Elementele inspirate din folclor, fie că este vorba despre mobilier, accesorii sau decoraţiuni, au un efect incredibil asupra spaţiilor în care sunt integrate: le scot din anonimat, le oferă personalitate și autenticitate şi le aduc un plus de culoare.
Fără îndoială, de la mobilier, pereți, podea și până la obiectele și decorațiunile ce compun acest stil de amenajare, folclorul autohton pune la dispoziţie o moştenire foarte bogată de tradiţii, motive şi simboluri străvechi. Însă, ideea de bază nu este să creaţi o amenajare sută la sută tradiţională, demnă de un muzeu al satului, ci să aduceţi laolaltă, într-un mod armonios, elemente tradiţionale şi moderne, care să se pună reciproc în valoare şi să compună un ambient unitar. Obiectele originale, precum covoare, ștergare, sobe, plăci de teracotă sau piese de mobilier, devin astfel adevărate bijuterii.
Mobilerul
Mobilierul în stil tradiţional (scăunele cu trei picioare – în vechime, scaunul sau masa pe trei picioare reprezenta structura care susține Universul -, lăzi de zestre sculptate, blidare etc.), cuverturile şi preşurile ţesute la război în combinaţii de culori încântătoare, ştergarele albe cu lucrătură frumoasă, pernele decorative, vasele din lut, coşurile din răchită şi măştile sunt doar o mică parte din această zestre extraordinară transmisă din moşi stămoşi, care se pretează atât în interioarele amenajate în stil tradițional, cât şi în cele cu o atmosferă modernistă.
Dacă nu v-ați propus o renovare totală, în care să placați pereții și tavanul cu lemn (conform caracteristicilor stilului), puteți utiliza piese de mobilier masiv sau brut, sculptate, având simboluri tradiționale ca motive, pe care le puteți cumpăra de la târguri cu produse autentice sau pe care le puteți obține prin restaurarea unora mai vechi, ca de exemplu, un bufet sau un cufăr, găsit în casa bunicii de la țară.
Pentru tapițarea mobilierului se pot folosi textile cu imprimeuri și ornamente tradiționale, însă trebuie să țineți cont că aceste elemente sunt destul de puternice și este de preferat să vă limitați doar la câteva din ele. Textilele utilizate sunt din materiale naturale (bumbac, tricot, in) regăsite în prosoape, pături, cuverturi sau draperii. Fețele de pernă, lenjeria de pat sau fețele de masă sunt croșetate pe margini și brodate cu motive tradiționale.
Mobila tradițional românească este doar din lemn masiv, fiind caracterizată prin simplitate în design și decorațiuni sculptate sau gravate cu fierul înroșit. Motivele tradiționale urmăresc în general motivele țesăturilor din zona respectivă, cum ar fi forme geometrice, frunze, flori și, mai rar, siluete umane sau animale. Orientați-vă spre mobilier cu linii nefinisate sau vintage pentru un aspect cât mai autentic.
În amenajarea dormitoarelor în stil tradițional românesc un obiect foarte important îl reprezintă lada de zestre, aceasta având un dublu scop – cel de păstrare a zestrei femeii/fetei din casă, costume populare, ștergare, ii, cămăși și cel de bancă pentru șezut. O veți găsi întotdeauna acoperită cu covoare din lână țesute în casă și decorată cu motive tradiționale pictate sau sculptate.
Materiale și culori
Arhitectura tradițională, indiferent de țară, presupune folosirea materialelor naturale din zona respectivă, a resurselor locale (lemn, piatră, lut etc.). Aceasta este principala formă prin care ne putem arăta respectul pentru natură, optând pentru o abordare sustenabilă. Cum este și firesc, lemnul este predominant într-o locuință amenajată în stil rustic. Culorile naturale se vor împăca foarte bine cu elementele specifice folclorului românesc, acestea fiind încărcate și complexe. Lemnul, inul, cânepa, sfoara fac diferența atunci când pășiți într-o încăpere în care astfel de materiale se împletesc frumos cu porțelanul, fierul și broderiile. Materialele folosite pentru țesături sunt lâna, inul, cânepa, iuta și bumbacul. Regula cea mai importantă în alegerea decorațiunilor este cea a autenticității dar și cea a respectării tradiției unei zone.
Pentru placarea pereţilor şi a tavanului cu lemn – pardoseli din lemn brut, parchet cu finisaje mate, este de preferat să folosiţi culori de lemn deschis. Pardoselile sunt de obicei acoperite cu ţoluri sau covoare cu flori sau alte elemente abstracte stilizate. Eventualele imperfecțiuni ale lemnului (brad, pin, stejar) vor adăuga mereu un plus de autenticitate. Alternativ, parchetul din lemn masiv sau cel stratificat reprezintă o opțiune viabilă. Grinzile vizibile în plafon reprezintă un element caracteristic interioarelor tradiționale și totodată o consecință a sistemului constructiv al planșeului pe structura de lemn. Dacă aveți oportunitatea de a amenaja un spațiu autentic, grinzile, bârnele și scândurile merită să fie puse în valoare. În orice caz, optați întotdeauna pentru un aspect cât mai natural, nu folosiți vopsele sau lacuri cu aspect lucios!
Când luați în vedere amenajarea locuinței cu elemente de stil tradițional, zugrăviți pereții în nuanțe de alb sau în culori deschise, naturale. Prin aceasta modalitate se va echilibra atmosfera și vor fi scoase în evidență elementele bogate, specifice stilului de inspirație folclorică. Puteți opta și pentru bej, crem, maro deschis, galben și cărămiziu.
Țesăturile și textilele au o mare însemnătate în locuința tradițională.
Din fericire, meșteșugul realizării lor este unul dintre puținele care încă dăinuie, astfel că se pot găsi cu ușurință nenumărate opțiuni de influențe variate. Chiar dacă vor lipsi dușumelele din lemn sau mobilierul specific stilului tradițional, țesăturile și textilele vor reuși să încălzească vizual atmosfera spațiului interior și să confere un plus de personalitate prin motive și culoare. Datorită multitudinii de motive și modele veți fi tentați să folosiți tot ceea ce se poate folosi, însă, atenție, pentru o atmosferă primitoare și aerisită, evitați combinarea excesivă a acestora! Suprapopularea cu piese tradiționale, combinarea haotică între tradițional și modern, aglomerarea de motive și culori, dar și finisajele sau materialele – sunt aspecte pe care trebuie să le evitați pentru a nu vă îndrepta către un eșec sigur chiar și într-un spațiu cu potențial.
Obiecte decorative
Obiectele populare vor arăta foarte bine într-un astfel de interior. Un ulcior mare de lut, farfurii pictate sau câteva suveniruri sculptate din lemn sunt suficiente pentru a decora o bibliotecă sau o comodă. Covoarele țesute manual reprezintă un accesoriu indispensabil și vor conferi originalitate încăperii. Un covor tradiţional, ţesut manual, reprezintă o alegere inspirată atât pentru un spaţiu amenajat în stil rustic, cât şi pentru un ambient contemporan. Este un obiect foarte frumos, care în mod sigur va câştiga statutul de piesă de rezistenţă a amenajării. Obiectele populare vor arăta excelent într-un decor cu tentă tradițională. Alegeți un ulcior mare din ceramică, un coș din răchită, o ladă pictată manual sau diferite statuete din lemn ori porțelan.
Întrucât acest stil, poate mai mult decât oricare altul, se dă în vânt după natură și flori, mesele și pervazurile geamurilor vor fi înțesate cu ghivece din lut pictate și pline cu mușcate, ficuși sau plante de aloe. Nu uitați nici de florile naturale (cele mai reprezentative sunt florile de câmp) când vine vorba de amenajarea unui spațiu în stil tradițional.
Un alt element reprezentativ ar fi să adăugați o sobă tradițională românească, dar cum amplasarea unui şemineu sau a unei sobe într-un apartament este destul de complicată și costisitoare, mai ales pentru că este masiv şi va ocupa mult spaţiu, soluţia cea mai la îndemână ar fi să construiți un şemineu stilizat, mai mult pentru decor. Pentru o încăpere unică și originală, acesta va fi placat cu faianţă sau plăci ceramice cu motive tradiţionale pictate manual.
Pentru dormitor se potrivesc cuverturile cu motive naționale, de preferință roșii, pentru a atrage atenția și însoțite de perne decorative în același registru. Stilul tradițional românesc, destul de încărcat și stufos, nu prea lasă spațiul să respire, astfel că nici pereții nu sunt scăpați din vedere. De obicei, aceștia sunt ”împovărați” cu carpete albe cu modele florale, frumos îmbinate în nuanțe de roșu și negru.
Bucătăria poate fi decorată cu o față de masă brodată manual, șervețele rustice sau ștergare și veselă din lut.
De asemenea, vor predomina accesoriile din lemn și răchită. Scaunele, atât pentru bucătărie, cât și pentru restul încăperilor vor fi din lemn cu spătar sculptat. Printre accesoriile de decor nelipsite dintr-un astfel de spațiu, se numără icoanele pictate pe sticlă, măștile tradiționale românești și sculpturile realizate din lemn sau piele. În afara mesei cu scaune, un alt element important și autentic este blidarul – un fel de dulap minimalist, deschis sau semideschis, de regulă suspendat pe perete, având rolul de a depozita vasele din ceramică, cănile și farfuriile.
Spațiul interior tradițional se remarcă întotdeauna prin simplitate. Pereții sunt de regulă văruiți în alb și decorați cu păretare (covor mic, bucată de pânză brodată, hârtie cu desene etc. care se pune pe perete, în casele țărănești, în scop decorativ) sau vase ceramice, iar ferestrele cu țesături cusute manual cu motive tradiționale. Pereții albi reprezintă suportul ideal pentru reinterpretări și manifestări artistice dintre cele mai variate.
Interiorul nu trebuie să fie sufocat de mobilier, regula de bază fiind să folosiți strictul necesar. Și aici pot apărea reinterpretări ingenioase prin schimbarea sau dublarea funcționalității unor obiecte (un cufăr vechi sau o ladă de zestre va arăta excelent în locul măsuței de cafea). Elementele decorative în stilul tradițional românesc sunt diverse și specifice fiecărei zone etnografice, dar toate reprezintă adevărate coduri de identificare ale famililor care locuiau într-un anumit spațiu. Folosiți mobilă și decorațiuni dintr-o singură zonă. Ca sursă principală de inspirație vă recomandăm muzeele etnografice regionale.
Textilele ocupă un loc important în decorarea casei tradiționale românești, ele fiind obținute din materiale naturale, țesute în casă și vopsite cu pigmenți naturali obținuți din diferite rădăcini, tulpini, flori sau insecte. În zilele noastre, simbolurile în stilul tradițional românesc, fie ele cusute, pictate sau cioplite în lemn, sunt preluate doar cu rol estetic. Chiar și fără încărcătură simbolică, elementele tradiționale se pot împleti cu cele moderne într-un rezultat de excepție, astfel că modelul de pe ștergarul bunicii își poate găsi locul ca fundal pe peretele unei bucătării moderne.
Covoarele și accesoriile din lemn, sticlă colorată, ceramică sau fier forjat pot aduce un plus de valoare locuinței. În camera de zi, de exemplu, piesa centrală este întotdeauna masa. De aceea, pentru a obține un aspect rustic puteți folosi o masă cu scaune din lemn masiv, sculptate sau pictate cu diferite motive tradiționale.
De asemenea, în locul locul canapelei puteți aduce un divan din lemn, pe care puteți pune o cuvertură țesută sau câteva perne brodate tradițional. Decorațiunile sunt cele care fac diferența, în special cele textile.
Decorațiunile din lemn sunt, de asemenea, un element important în amenajarea în stil tradițional românesc. De asemenea, obiectele religioase, precum icoanele sau candelele, sunt poziționate la vedere și asta pentru că, stilul tradițional românesc este legat de modul în care trăiau străbunii noștri, adică cu credință în Dumnezeu.
Dacă preferaţi aspectul mai simplu şi nu doriţi să etalaţi prosoapele ornate manual de artizani, le puteţi depozita în dulapuri şi puteţi aşeza printre ele fire de levănţică. Pe o etajeră din bucătărie puteţi etala colecţia de ulcele colecţionate din expediţiile prin ţară sau achiziţionate de la târgul meşteşugarilor. Printre acestea sau chiar în ele, puteţi aşeza buchete mici de busuioc uscat sau de flori nemuritoare, fără a uita de borcanele cu condimente etichetate. Toate acestea pot fi asortate cu ghivece cu muşeţel, busuioc, margarete sau cu nalbe, farfurii decorative şi ouă încondeiate.
Printre decoraţiuni trebuie incluse şi obiectele vintage – poate un fier de călcat, o cană din tablă sau un fluier lucrat manual, cumpărate sau transmise din generaţie în generaţie. De exemplu, pentru pardoseală puteți opta pentru un covoraș tradițional foarte vesel, lucrat manual sau, pe timp de iarnă, pentru o blană artificială. Dintr-o casă țărănească nu pot lipsi patul cu picioare înalte, lada de zestre, rafturile, scaunele netapițate ori lavițele, toate din lemn și decorate în mod specific.
Majoritatea decorațiunilor tradiționale sunt confecționate din lemn, acesta fiind elementul cheie al stilului. Însă nici obiectele din ceramică nu trebuie să lipsească. Pentru a nu sufoca cadrul de decor cu un exces de inspirație folclorică, ideal ar fi să contrabalansați cu obiecte de uz casnic capabile să ofere spațiului un sentiment de confort și un aer de concordanță cromatică, sau cu obiecte utile și funcționale, care țin de zona tehnică sau industrială. În ansamblul care reunește fotografii de familie cu obiectele casnice prezente în orice locuință și cu piesele de inspirație tradițională locală, cuvântul-cheie este cumpătarea.
Semnificații ale motivelor tradiționale românești
Rombul, cunoscut mai ales din arta lui Constantin Brâncuși – Coloana Infinitului, reprezentând uniunea dintre cer și pâmânt, se găsește cu precădere atât în portul tradițional cât și în sclupturi, vase, picturi bicericești.
Soarele simbolizează căldură și viață, început și sfârșit și unul dintre simbolurile arhetipale care se răgăsește în toate culturile lumii. Soarele dă viața și o ia, întreține viața și o distruge.Tot din el izvorăște semnificația horei românești, ea însemnand bucurie, entuziasm caldură și viață. Un motiv des brodat pe țesăturile românești este motivul solar, evidențiat fie sub forma soarelui sau a florii-soarelui, cât și stilizat, sub forma unui cerc. Este un simbol ancestral, care vorbește despre divinitate, despre căldura soarelui, dătătoare de viață și generatoare de belșug, dar și despre ciclul vieții.
Unghiul este folosit ca simbol pentru zeități, și are rolul de a da sensul, și rolul semnului vieții indestulate, sensul de spre mai bine, sensul vieții. Segmentele ca liniile pe un răboj, simbolizează mulțimea, numărul, astfel cele două linii gemene simbolizează puterea perechii, 3 linii paralele amintesc de cele 3 etape ale vieții: nașterea, cunoașterea de sine și moartea. Patru linii paralele poartă simbolul abundenței și un semn al Zeiței Fertilității și a Pământului. Folosite alternat liniile mari și mici vorbesc despre vechi și nou, despre mamă și fiică. Spirala înseamnă energie, mișcare universală care se regăsește și în om. Una dintre culturile în care s-a regăsit acesta este Cucuteni.
Hașurile sunt un simbol pentru apă, abundență, spor. Așezările de pe malul lacurilor sau ale apelor liniștite au avut liniile lor, paralele, drepte, în timp ce așezărilor de lângă râuri învolburate le corespund liniile ondulate, chiar agitate. Atunci când alternau situațiile, alternau și liniile: drepte și ondulate. Prezența liniilor amintește că viața nu era posibilă decât în prezența apei sau în apropierea ei. Pentru primii agricultori, liniile orizontale au fost intersectate cu linii oblice, pentru a desena o plasă, exprimând astfel un mediu foarte fertile, abundent.
Cercul este simbolul regenerării, al mișcării fără de început și sfârșit. S-a descoperit faptul că oamenii culturii Cucuteni își abandonau așezările, ardeau tot în urma lor și își reconstruiau o nouă așezare, de la zero. Acest ritual era repetat la aproximativ 100 de ani. Cercul, împreună cu spirala și alte linii curbe, au fost considerate semne cerești, reprezentand puterea Cerului asupra vieții.
Foarte des întâlnite pe țesăturile românești sunt motivele inspirate de natură.
Copacul sau ramurile sale, stilizate, simbolizează trăinicia, înțelepciunea, reînvierea sau viața. Frunza de viță de vie și ciorchinii de struguri, brodați cu fir verde, mov sau albastru, vorbesc despre îndeletnicirea oamenilor din zonă (sate situate în preajma podgoriilor, în care activitatea principală era legată de negoțul cu vinuri), dar și despre belșug și abundență. Frunzele verzi sau florile colorate sunt simbol al prosperității si al prospețimii și sunt purtate cu drag atât de fetele din sat, cât și de femeile mature, mame sau bunici. Trifoiul cu patru foi este un model rar, ce simbolizează și atrage norocul în viață, iar trandafirul, laleaua, floarea de crin sau de cireș se numără printre motivele florale preferate de cusătorese.
Nu puține sunt broderiile inspirate din viața de zi cu zi a satului românesc, cum ar fi roata sau monedele – în satele de meșteșugari sau peștii – în satele de pescari. Motivele geometrizate sau stilizate îmbogățesc și ele iile tradiționale românești, cum ar fi romburile, pătratele sau cercurile. Liniile drepte simbolizează calea dreaptă în viață, ascensiunea socială și mărirea. Cercurile vorbesc despre ciclicitatea vieții sau despre divinitate.
Alte simboluri des întâlnite sunt așa numitele „cârligele” – care atrag bunăstarea și o „prind” în loc, „melcișorii” – spirale stilizate, un model foarte vechi, cu mare încărcătură spirituală, cruciulițele – simbol legat de spiritualitate și evoluție, „ochișorii” – model ovoidal, de forma ochiului, sau modelul „sfoară” – care simbolizează firul vieții. Cromatica specifică anumitor zone românești, folosită la țesăturile populare, este de roșu și negru, galben și albastru de Voroneț, culori care dau energie.
Stilul tradițional se definește, înainte de toate, prin simplitate, rafinament și bun gust, fiind caracterizat de căldura familiei și legătura cu trecutul, cu originile, oferind locuinței un ambient prin care se creează legătura cu natura. Mai mult decât atât, stilul tradițional inspiră, pe lângă naturalețe și simplitate, rezistență, întregul aspect fiind unul extrem de plăcut și relaxant.
