Numele ştiinţific: Saintpaulia
Denumirea populară: Violeta africană sau Violeta de Parma
Originea plantei: Africa de Est
Specii: aproximativ 10 specii şi 800 de soiuri, care diferă prin forma şi mărimea frunzelor, prin culoarea şi forma florilor.
Tip plantă: de apartament.
Dimensiuni: specie pitică, 8-20 cm, ideală pentru pervazul geamului.
Întreţinere: semi-pretenţioasă. Condiţii constante de temperatură, lumină şi umiditate.
Frunze: Rotunde sau ovale, cărnoase, cu peţiolul lung, amplasate în formă de rozetă, acoperite cu perişori
Flori: Flori viu colorate, cu unul sau două rânduri de petale. Unele specii au flori creţe.
Culori: albe, roz, roşii, mov, violet, pestriţe sau pătate în combinaţii de culori
Perioada de înflorire: tot timpul anului
Temperatură: 17-25ºC este temperatura optimă. Nu este rezistentă la temperaturi extreme.
Lumină: Multă lumină, dar ferită de razele directe ale soarelui. Dacă nu înfloreşte, este foarte posibil să fie din lipsa luminii. Lumina naturală poate fi suplinită de lumina artificială: tuburi fluorescente sau neon, amplasate la 25-30 cm de plantă.
Umiditate: 70-75% optimă. 50-60% umiditatea recomandată. Evitaţi fluctuaţiile de umiditate. Nu amplasaţi florile în bucătării sau alte încăperi cu surse de încălzire fluctuante (sobe, şeminee).
Planta se poate uda direct pe pământ, dar mare atenţie ca apa să nu atingă frunzele. O variantă mai simplă este udarea indirectă, prin farfuria colectoare. În ambele cazuri, excesul de apă trebuie aruncat după 30 de minute.
Pământul trebuie să fie uşor umed, astfel că udarea se face când acesta se usucă uşor superficial, la 3-4 zile, în funcţie de condiţiile mediului.
Apa trebuie să fie stătută, la temperatura camerei.
Sol: Pamânt pentru flori, pe bază de turbă, nisip, perlit şi vermiculit. Aerat pentru asigurarea unui bun drenaj. Se recomandă schimbarea a 1/3 din pământ cel puţin o dată pe an.
Ghiveci: Ghiveciul trebuie să fie mai degrabă mic, astfel ca înrădăcinarea să fie rapidă şi planta să se dezvolte optim. Diametrul recomandat este 10-12 cm. Este recomandat ghiveciul de plastic, obligatoriu cu găuri de scurgere şi farfurie.
Înmulţire:
- Despărţirea tufelor – se scoate planta din ghiveci şi se separă fiecare rozetă de frunze care va fi plantată separat, în ghiveci individual. Această operaţiune este recomandată primăvara şi toamna, înaintea perioadei de înflorire
- Butaşi de frunze – se păstrează în pahare transparente cu apă până apar „mustăţile” rădăcinii sau se plantează direct în pământ; formarea noilor plante durează 2-3 luni; se recomandă folosirea frunzelor medii (nu cele mai vechi, de la baza plantei). În perioada înrădăcinării, expunerea la lumină trebuie să fie mai redusă.
- Seminţe
Fertilizare: Îngrăşământul de flori lichid nu le face prea bine. Trebuie căutat fertilizator special şi trebuie utilizat cu mare grijă. Se recomandă îngrăşăminte bogate în fosfor (P) care pot fi adăugate, în doze reduse, la fiecare udare. Nu este obligatorie fertilizarea.
Probleme: „Făinarea” este o boală fungică, ca un praf apărut pe frunze. Nu se poate şterge şi, dacă sunt afectate doar câteva frunze sau flori, rupeţi-le repede pentru a evita extinderea. Se tratează cu produse specifice. De regulă nu atrag dăunători, dar este posibil să apară în prezenţa altor plante vecine. Atenţie la dăunătorii apăruţi din cauza excesului de apă. Este suficient să nu mai udăm planta o perioadă.
Udarea excesivă duce la mucegăirea frunzelor şi a pământului. Udarea cu apă rece poate fi periculoasă.
Igienă: Tunderea periodică a frunzelor pentru a face loc bobocilor, altfel riscăm să nu mai înflorească. Frunzele şi florile uscate se îndepărtează periodic. Solul poate fi afânat la 2-3 săptămâni cu un beţişor lung, pentru o aerare mai bună.
Sfaturi: Rotirea periodică a ghiveciului pentru a favoriza o dezvoltare simetrică a plantei. Este recomandată amplasarea pe pervaz, cu orientare către est sau vest.
Link-uri utile:
Separarea puilor de violete
Înmulţirea violetelor
