Originară din America de Sud, petunia este una dintre cele 35 de plante aparţinând familiei Solanaceae, din care mai fac parte tutunul, tomatele sau cartofii. Denumirea de petunie derivă dintr-un epitet al limbii franceze ce a preluat cuvântul ”petun” din limba Tupi-Guarani (un dialect foarte răspândit în America de Sud), a cărui traducere înseamnă ”tutun”. Poposind pe bătrânul continent relativ recent (la începutul secolului al XIX-lea), lipicioasele petunii mai sunt numite şi ”florile verii”, acestea înflorind continuu din luna mai până în octombrie, într-o explozie de culori, alb, roz, galben, roşu, violet, albastru, precum şi în numeroase combinaţii ale acestora.
Petuniile, aşa cum le vedem noi în magazinele sau pieţele unde acestea se comercializează, nu sunt nişte plante ce se găsesc în flora spontană, ci sunt obţinute graţie unei munci de hibridare şi ameliorare începută încă de acum vreo cinci decenii. Specialişti în horticultură din mai multe zone de pe mapamond (în special din SUA, Olanda, Germania, Franţa sau Marea Britanie) au încrucişat diverse specii de petunii, obţinând numeroase variante coloristice sau florale. Imediat ce au fost brevetate ca sortiment comercial (plante erbacee florifere), noile petunii hibride au fost introduse în comerţ devenind în scurt timp preferatele pasionaţilor de grădinărit.
Indiscutabil, petunia este una dintre cele mai des utilizate flori pentru alcătuirea diverselor amenajări peisagistice în parcuri sau grădini, fiind frecvent întâlnită şi în grădinile individuale. Petunia este folosită pentru înfrumuseţarea decorului teraselor ori balcoanelor, fiind plantată în diverse vase decorative, jardiniere şi ghivece (de cele mai multe ori suspendate). Petunia este o plantă cu calităţi decorative excepţionale, fiind adorată de majoritatea celor care iubesc florile.
Petunia nu rezistă la ger, suportând însă bine perioadele mai secetoase, pe durata cărora ar putea o vreme să nu mai îmbobocească. Imediat ce temperaturile se situează în limite cât de cât normale perioadei respective din an, petunia îşi reia ciclul de înflorire. De obicei, temperaturile lunii mai sunt primele ce permit scoaterea petuniilor la aer, în spaţii exterioare. În funcţie de specie, florile pot fi în formă de pâlnie simplă ori dublă, cu margini drepte, buclate sau flori bătute. De asemenea, mărimea taliei petuniei poate varia de la 15 cm la cele pitice, până la peste 100 de cm la cele curgătoare.
Citește și Ce flori alegeți pentru grădină: anuale sau perene?
Cele mai frecvente soiuri de petunii întâlnite sunt grandiflora (petunii cu flori uriaşe şi margini drepte), multiflora (cu flori mai mici dar cu înflorire abundentă) şi surfinia (plante târâtoare, folosite îndeosebi pentru ghivece suspendate. Alături de muşcata curgătoare, surfinia este regina ghivecelor suspendate, fiind acea plantă clasică pentru orice balcon sau terasă care se respectă, fiind extrem de atrăgătoare datorită florilor numeroase cu un colorit tot mai divers. Este foarte uşor de recunoscut datorită portului curgător plin de flori semănând cu o cascadă de culori.
Surfinia, aşa cum o cumpărăm noi din magazinele de bricolaj sau de la producătorii autohtoni (direct la ghiveci suspendat, ori în ghivece mai mici după care o transplantăm noi în jardiniera noastră sau în alte ghivece suspendate), ne este oferită spre cumpărare cu nutriţia ”la zi”. Atunci când cultivă această specie, majoritatea producătorilor îi asigură îngrăşăminte speciale cu eliberare lentă, pentru o nutriţie optimă şi pentru o înflorire abundentă. Această nutriţie nu este asigurată însă pe toată durata verii, de cele mai multe ori din luna august planta deja suferă de carenţe nutriţionale pentru că au terminat substanţele de rezervă, petunia fiind o plantă a cărei înflorire este direct proporţională cu hrana oferită.
Lipsa de hrană se manifestă prin îngălbenirea frunzelor, scăderea numărului de flori, alungirea lăstarilor în mod inestetic, uneori chiar pierderea frunzelor sau frunzele noi apărute sunt de mărime mai mică, florile nemaiavând aceeaşi vigurozitate şi căzând foarte repede. În consecinţă, chiar dacă spuneam că petuniile nu au pretenţii de îngrijire exagerate, trebuie să ţinem cont de câteva lucruri, pentru a ne bucura de splendidele cascade de culori şi parfum (majoritatea hibrizilor sunt parfumaţi) până târziu, când apar primele brume din octombrie.
Soare
Petuniile adoră spaţiile deschise, în plin soare (minim 6 ore pe zi) şi pe cât posibil la adăpost de umbră (planta va genera mai degrabă frunze decât flori), vânt şi ploi (i se pot rupe tulpinile ce sunt destul de fragile). Soarele este esenţial pentru procesul de fotosinteză, prin care planta se dezvoltă şi asigură înflorirea necesară.
Sol
Petuniilor le plac solul nisipos, bine drenat, cu un pH neutru care poate varia între 5,5-5,8, bogat în substanţe nutritive. De obicei, acesta poate avea caracteristici asemănătoare celui preferat de muşcate. În cazul în care nu se găseşte substrat special pentru petunii, se poate folosi la fel de bine cel pentru muşcate.
Apă
În condiţii meteo normale, petuniile pot fi udate în fiecare zi sau chiar o dată la două zile. La jumătatea verii, când vremea este de-a dreptul caniculară, este recomandat să fie udate atât dimineaţa cât şi seara, fiind mari iubitoare de apă. Dacă nu primesc o cantitate suficientă de lichid, există riscul ca frunzele să se usuce iar florile să-şi piardă din intensitatea coloritului. În ghivecele suspendate, apa nu va râmâne în ghiveci datorită efectului gravitaţiei. De aceea, e bine ca pâmântul să fie udat din abundenţă. Nu la fel se procedează pentru petuniile care sunt în ghivece obişnuite sau plantate direct în grădină deoarece apa nu trebuie să stagneze la rădăcina plantei.
Fertilizare
Această operaţiune se aplică o dată la două săptămâni pe toată perioada verii, pentru stimularea producţiei de flori. Se diluează fertilizantul special (achiziţionat din magazinele de profil) exact cum este specificat pe ambalajul produsului, aplicându-se o cantitate suficentă în raport cu mărimea ghiveciului. Atenţie, dacă solul este uscat, acesta trebuie udat bine înainte de aplicarea fertilizantului. În acest fel se previne arderea rădăcinilor şi se permite o absorbţie mai bună a nutrienţilor din îngrăşământ.
Curăţare
O altă operaţie ce trebuie executată săptămânal este înlăturarea florilor uscate, curăţarea regulată, ce va favoriza o nouă înflorire. Aceasta va oferi un aspect general îngrijit al plantei. În acelaşi fel se va proceda şi cu eventualele buruieni crescute în apropierea plantei, acestea absorbindu-i din substanţele nutritive necesare dezvoltării.
Ciupit
Vârfurile lăstarilor vor trebui ciupite pentru o viitoare înflorire abundentă şi o ramificare bogată a acestora. Ciupitul se aplică în special surfiniilor dar şi unor petunii de grădină, în scopul de a îmbogăţi coroana şi de a da un aspect mai uniform plantei. Chiar dacă ciupitul poate implica întârzierea înfloririi, este de dorit o plantă mult mai bogată, înflorită tardiv, decât una firavă cu câţiva lăstari, dar înflorită mai timpuriu.
Rotire
Este recomandat să răsuceşti ghiveciul suspendat cu 180 de grade cel puţin o dată pe săptămână, astfel încât planta să primească soarele în mod egal pe toată suprafaţa. În acest fel vei evita creşterea unilaterală a petuniei, ajutând la dezvoltarea ei uniformă.
Probleme
Dacă frunzele se îngălbenesc, ţesutul foliar este galben şi nervurile rămân verzi, atunci cu siguranţă este vorba de cloroză ferică, adică lipsa fierului din nutriţia plantei. Pentru a remedia problema căutaţi la magazinele de profil, ori cele agricole, îngrăşăminte bogate în fier, sau sulfat de fier, ori fier chelatat. Diluaţi în apa de udat şi verificaţi să nu stagneze apa după ce udaţi.
Dacă frunzele sunt palide, firave, înseamnă că vă confruntaţi cu absenţa azotului. Frunzele cresc lent, cu o coloratură mai clară faţă de verdele închis specific unei nutriţii corecte. În cazurile mai grave planta se îngălbeneşte uniform şi produce un număr mic de flori, de dimensiuni reduse. Aceste simptome se mai manifestă şi în cazul unor substraturi sărace în substanţe nutritive. Pentru a remedia problema cumpăraţi fertilizant şi diluaţi conform instrucţiunilor producătorului, udând apoi regulat. Abia după două săptămâni ar trebui să se vadă modificări pozitive.
Dacă a stagnat creşterea, planta este foarte lungă şi inestetică, vărfurile încep să fie subţiri şi neatrăgătoare, atunci se recomandă o tundere de întinerire. După această tundere, ce poate fi efectuată cu un foarfece clasic, udaţi regulat cu fertilizant diluat în apa de udat. Dacă aveţi posibilitatea, este indicat să folosiţi numai apă de ploaie o perioadă. Puteţi efectuaţi şi o stropire a frunzelor cu fertilizant foliar amestecat cu fungicid sistemic şi un insecticid, pentru a preîntâmpina boli fungice sau atacul dăunătorilor. În ceea ce priveşte dăunătorii, petuniile sunt atacate de păduchi verzi, omizi, păienjeni, musculiţe albe şi alte asemenea vietăţi care pot fi uşor înlăturate cu ajutorul unor insecticide corespunzătoare.
Citeşte şi Cele mai frumoase plante curgătoare cu flori pentru un decor exterior spectaculos
O problemă majoră apare atunci când plecăm în concediu. Pe timpul verii petunia are nevoie de apă în fiecare zi iar de cele mai multe ori lăsăm ori un vecin să le ude, ori o rudă, iar dacă se nimereşte şi o caniculă în această perioadă, ori uită balconul închis şi se supraîncălzeşte creând un disconfort termic prelungit, ori uită să le verifice zilnic sau o face o dată la 3 zile. În această situaţie (având în vedere că deja planta se apropie de sfârşitul perioadei de vegetaţie şi substratul şi-a epuizat substanţele nutritive), ne putem aştepta la o îmbătrânire prematură sau chiar la o îngălbenire inestetică. În acest caz nedorit, este recomandat să procedaţi la o tundere de întinerire pentru a relua procesul de creştere, asociată cu o fertilizare moderată.
În final, îmi exprim speranţa că informaţiile sus-menţionate vă vor ajuta pe viitor, nu-mi rămâne decât să vă doresc să vă bucuraţi cât mai mult de splendoarea acestor petunii minunate, izvor de relaxare şi de combatere a stress-ului cotidian.
