12 plante de interior care vă pot încânta cu florile lor tot timpul iernii

În mijlocul unei ierni geroase şi întunecate, nu este nimic mai benefic pentru locuinţa şi sufletul dvs. decât câteva ghivece cu plante de interior înflorite. Aducerea unui strop de culoare din splendoarea naturii în interiorul locuinţei vă poate stimula starea de spirit şi vă poate transforma casa într-un adăpost mai mult decât confortabil, atunci când afară suflă vânturile reci de iarnă. Nu trebuie decât să încercaţi unele dintre aceste plante interioare, pentru a oferi decorului dvs. interior un aspect cât mai deconectant.

Iasomia pitică (Jasminum sp.)

Această plantă cu creştere lentă, iasomia pitică este foarte asemănătoare cu sora ei mai mare, dar are frunzele puţin mai mari. Coloristic vorbind, ele încep ca verde strălucitor când sunt tinere, apoi devin tot mai întunecate odată cu creşterea plantei. Florile sunt pure, albe, cu un miros dulceag, parfumat. Creează un contrast intens cu frunzele sale verzi. Iasomia pitică poate fi cultivată în formă de bonsai sau ca un mic specimen într-un container distinct. Planta necesită o tăiere minimă. Dacă este lăsată netunsă, îi poate creşte ramificaţii mai lungi, dar chiar şi în acest caz ea poate fi considerată de cultivatori ca fiind pitică şi va avea nevoie doar de un spaţiu restrâns pentru a se dezvolta.

Iasomia înfloreşte de obicei la sfârşitul primăverii dar, de asemenea, poate să înflorească în timpul iernii şi este adesea vândută în magazinele de profil în timpul lunilor de iarnă, gata înflorită. Dacă vreţi să aveţi flori pe timp de iarnă în casa dvs., va trebui să-i daţi iasomiei o perioadă de odihnă încă din toamnă. Nopţile ar trebui să fie întunecate, deoarece orice fel de lumină, cum ar fi iluminatul stradală sau cel de interior poate afecta repausul vegetativ al plantei. Iasomia are cea mai bună performanţă de creştere în lumină puternică şi intensă. Se poate cultiva într-un container sau într-un ghiveci suspendat, lângă orice fereastră. Odată cu sfârşitul înfloririi, planta trebuie tunsă drastic, pentru o regenerare cât mai consistentă.

Floarea Flamingo (Anthurium sp.)

Denumită şi Floarea Flamingo, planta Anthurium este originară din America de Sud (Columbia, Ecuador). În primul rând, este o specie care se dezvoltă în condiţii jilave şi umede în habitatul său natural. Inflorescenţa sa creşte pe un vârf care iese din ceea ce unii ar lua în considerare ca fiind floarea.

Această inflorescenţă este în formă de inimă – adesea în nuanţa roşie şi roz, dar le puteţi găsi şi în alb, portocaliu sau verde. Ideal ar fi să o avem în casă în jurul Zilei Sfântului Valentin, pentru că inflorescenţele sale roşii şi chiar frunzele ei au forma de inimă. Se dezvoltă cel mai bine în lumină medie până la lumină puternică şi poate atinge o înălţime de 90 cm. Iarna, planta are nevoie de apă doar la câteva săptămâni, în timp ce vara poate fi udată la câteva zile.

Begonia (Begonia sp.)

Begoniile se găsesc într-o mare varietate de specii şi, deşi majoritatea au flori roz care înfloresc în timpul iernii, mulţi oameni cumpără Begonia pentru frunzele sale care pot fi în diverse forme şi culori diferite. Begonia poate fi aşezată în dreptul ferestrei oriunde în casă. Este o plantă prietenoasă, aşa că se va simţi bine în compania altor plante de interior din alte specii.

Nu este indicat să se afle într-o zonă prea călduroasă, dar nici prea rece, mai ales că iarna, dacă rămâne în dreptul ferestrei, poate suferi din cauza frigului. În timpul iernii, are nevoie de cel puţin 12°C, iar vara trebuie ţinută în locuri mai umbroase, ca să nu o ardă razele directe ale soarelui.

Trandafirul Deşertului (Adenium sp.)

Trandafirul Deşertului este o plantă originară regiunii Sahel, din sudul deşertului Sahara. Cunoscută şi sub denumirea de Floarea Prosperităţii, această plantă poate fi crescută uşor în ghiveci, nu are nevoie de necesităţi speciale când vine vorba de căldura şi umiditate, poate fi tunsă pentru a fi folosită drept bonsai şi are nişte flori foarte atractive. Poate creşte în mod natural până la trei metri înălţime, deşi în ghiveci majoritatea exemplarelor nu depăşesc 90 de cm. Tulpina este suculentă şi are o sevă toxică. Frunzele sunt aranjate în spirală, mai ales către vârf. Florile sunt mari şi au o combinaţie fascinantă de culori: alb, roz şi roşu.

Planta nu numai că tolerează, ba chiar se simte bine atunci când este neglijată. Planta este mare iubitoare de lumină puternică, adorând  bătaia directă a razelor solare. Obişnuit fiind cu vremea extremă, Trandafirul Deşertului suportă temperaturile foarte ridicate din timpul verilor toride. Pe timp de iarnă, planta trebuie mutată într-un loc luminos, în care temperatura să nu scadă sub 16°C. În această perioadă, udarea se face cu moderaţie, lăsând pământul să se usuce bine între udări. Excesul de apă va distruge planta, care îşi va pierde treptat frunzele, iar rădăcinile îi vor putrezi.

Planta Ruj (Aeschynanthus radicans)

Originară din Peninsula Malay (la sud de Java), Planta Ruj (Lipstick plant) este recunoscută pentru excelenţa sa ca şi plantă de interior, fiind perfectă pentru ghivecele suspendate. Are nevoie de o lumină foarte puternică, dar nu de razele directe ale soarelui. Umiditatea este, de asemenea, remarcată ca având un efect pozitiv important. Tunderea plantei o face mai plină, mai bogată.

Această plantă deosebită este, de asemenea, distinctivă datorită mirosului său înţepător. În general, aceasta necesită umiditate ridicată şi căldură în timpul lunilor de vară, urmată de o scurtă perioadă de temperaturi scăzute (dar nu negative) în timpul iernii pentru a stimula înflorirea. După ce înfloreşte, se sugerează tăierea tulpinilor la o lungime de de aproximativ 15 cm, pentru a stimula creşterea de noi ramificaţii.

Kalanchoe (Kalanchoe blossfeldiana sp.)

Denumită şi Planta Zâmbetului, Kalanchoe este planta de interior preferată a iubitorilor de plante florifere, fiind vândută consistent în magazinele de profil pe timp de iarnă. O puteţi găsi plină cu flori de diferite nuanţe – roşu, galben, roz şi portocaliu. Originară din Madagascar şi Africa de Est, acestea sunt, probabil, unele dintre cele mai accesibile şi uşor de întreţinut plante cu flori.

În mod natural, plantele Kalanchoe înfloresc primavăra dar pot fi forţate pentru a înflori în perioada Crăciunului, fiind o plantă folosită adesea în decoraţiunile sărbătorilor de iarnă sau oferită în dar cu această ocazie. Aceste plante de interior se adaptează foarte bine la cultivarea în apartament şi sunt apreciate atât pentru frunzele lor captivante, cât şi pentru florile de diferite culori: roz, roşu, portocaliu sau galben. Excesul de apă produce putrezirea frunzelor şi a rădăcinilor (în schimb, lipsa apei este mult mai bine tolerată).

Violeta de Alpi (Cyclamen sp.)

Cunoscută la noi mai mult sub numele de Cyclamen, această plantă este originară din zona limitrofă Mării Mediterane şi de obicei înfloreşte din decembrie până în aprilie. Farmecul plantelor Cyclamen este evident, deoarece ele oferă multe flori superbe, multicolore, care sunt rezistente la frig şi înfloresc abundent pe tot parcursul sezonului rece, având în plus şi frunze decorative cu desene argintii sau verzi.

Majoritatea oamenilor aruncă în mod eronat planta după ce înfloreşte, deoarece are tendinţa de a-şi pierde toate frunzele. Planta este însă doar în stare de repaus vegetativ. În primul rând, pentru a iniţia înflorirea este important ca planta să surprindă scurte perioade de timp cu temperaturi cuprinse între 10-15°C. În general, înflorirea porneşte undeva la începutul lunii noiembrie şi durează până la începutul lunii aprilie. Un alt aspect important pentru înflorire este lumina, Cyclamenul preferând o amplasare luminoasă, dar ferită de razele directe ale soarelui de vară.

Crinul de cameră (Amaryllis sp.)

Originar din Africa de Sud, acest crin este o plantă bulboasă de ghiveci care se îngrijeşte foarte uşor şi care ne bucură cu florile ei minunate, în formă de trompetă, de culori diferite, de la alb la roşu închis. Această plantă ne atrage privirile datorită faptului că are doar o tijă cu boboc sau cu floare, şi nici o altă frunză. Uneori nici tija nu i se observă foarte bine, ci doar mugurul florii care parcă iese direct din substratul ghiveciului. O putem ţine într-o cameră încălzită (la temperaturi de 19-26°C) până îşi deschide toate florile.

Uneori, florile se deschid doar în câteva ore. Poate avea pe o tijă între două şi cinci flori mari, simple sau flori duble. Doar cei mai maturi bulbi pot face două sau chiar trei tije, astfel încât vă puteţi bucura de flori timp de până la zece săptămâni. Menţinerea florilor, din acest moment, va depinde de temperatura din cameră. Odată deschise toate florile, puteţi să o mutaţi într-o încăpere mai răcoroasă, unde superbele flori vor sta deschise mai mult timp.

Violeta de Parma (Saintpaulia ionantha)

Cunoscută şi sub numele de Violeta Africană datorită originii sale, aceasta este una dintre cele mai uşor de îngrijit plante de interior, mai ales pentru că se adaptează foarte bine la aerul uscat care se găseşte de obicei în fiecare locuinţă. Îi plac locurile mai însorite, dar o fereastră orientată spre sud ar putea fi prea caldă pentru ea.

Nu este recomandat să transplantaţi Violeta de Parma, deoarece nu este pretenţioasă în ceea ce priveşte volumul de substrat. Cu toate acestea, va trebui să-i administraţi periodic un îngrăşământ lichid special pentru plante delicate, pe care îl veţi amesteca în apa de irigare. Îngrăşământul va determina ca frunzele noi să aibă dimensiunea optimă şi vor induce o înflorire continuă şi prelungită.

Crăciunelul (Schlumbergera truncata)

Originar din Brazilia, Crăciunelul mai este cunoscut şi sub denumirea populară de Nu-Mă-Deranja sau Cactus de Crăciun deoarece, de obicei, înfloreşte în perioada Crăciunului. Florile sale sînt superbe, delicate şi graţioase, de culoare roşie, violetă, roz sau albă. Nu este o plantă pretenţioasă. Necesită udare în tot timpul anului, mai abundent în timpul înfloririi şi mai puţin în perioada de repaus (august – octombrie). Între udări veţi lăsa pămîntul să se usuce. Periodic, puteţi stropi şi frunzele, dar nu bobocii şi florile.

Cu aproximativ două luni înainte de Crăciun, acoperiţi Crăciunelul cu o cutie de carton începând cu ora 16 seara până a doua zi la ora 9. Astfel, timp de o lună sau două, îl ajutaţi să-şi formeze bobocii florali care se vor desface anume atunci când vă doriţi cel mai mult. În perioada de iarnă, pentru ca înflorirea să fie de durată şi coloritul florilor mai viu, aceste plante de interior se menţin  la temperaturi de 12-14 °C pe timpul zilei, şi 10-12 °C noaptea. Crăciunelul stă foarte bine vara şi afară, dar nu direct sub razele puternice ale soarelui, ci în locuri mai umbrite.

Gloxinia (Sinningia speciosa)

Originară din America de Sud (munţii Anzi), Gloxinia este o rudă de talie superioară a violetelor de Parma. Considerată o excelentă plantă de ghiveci, aceasta este admirată pentru florile ei mari şi graţioase, dar şi pentru că emite destul de puţine pretenţii. Înfloreşte până toamna târziu, ba chiar şi iarna dacă îi lăsaţi un răgaz de trei luni de repaus vegetativ în cursul anului. Are nevoie de compost amestecat cu turbă, bine drenat, care să lase apa să se scurgă uşor, ferind bulbii de apariţia mucegaiului.

În momentul când dispar şi ultimele flori, reduceţi udarea treptat până când se ofilesc frunzele. Până în martie, bulbii nu mai trebuie udaţi deloc. La începutul acestei luni, schimbaţi-le substratul şi aşteptaţi până apar primele frunzuliţe. Abia de atunci este bine să îi udaţi din nou. Aveţi grijă să nu expuneţi planta în plin soare şi nici să nu ajungă apă pe frunze sau pe flori.

Crăciuniţa (Euphorbia pulcherrima)

Cunoscută şi sub numele de Steaua Crăciunului şi Poinsettia, se spune că asocierea acestei plante cu Crăciunul provine dintr-o legendă mexicană. Povestea spune că un copil, fără mijloace pentru o ofrandă mai mare, a strâns buruieni comune de pe marginea drumului, pentru a le aşeza pe altarul bisericii din localitatea unde trăia, în ajunul Crăciunului. În timp ce congregaţia a fost martor la un miracol de Crăciun, buruienile s-au transformat în flori strălucitoare roşii şi verzi. Florile acestei plante de interior sunt de fapt nişte muguri mici, aproape imperceptibili, de culoare galbenă, care sunt acoperiţi de bracteele roşii, albe sau roz.

Aceste plante sunt adesea aruncate după sărbători, dar puteţi continua să vă bucuraţi de frumuseţea Crăciuniţei chiar şi după ce-i cad frunzele.  Dacă aveţi grijă de ea, se poate chiar transforma într-un arbust. Cheia pentru a avea grijă de această plantă este menţinerea la o temperatură pozitivă, constantă. Şi trebuie să fie într-o zonă luminoasă, dar ferită de razele directe ale soarelui.

În concluzie, aceste plante de interior pline de viaţă vă vor lumina perspectivele sezonului rece şi vă vor face să apreciaţi că vă puteţi adăposti într-o locuinţă nu numai confortabilă, dar şi plină de culoare, pe tot timpul iernii.