Originară din America de Sud, Gloxinia (Sinningia speciosa) este una dintre plantele de apartament ale cărei splendide flori ne încântă privirile din mai până în septembrie. Cele aproximativ 20 de specii care cuprind acest gen sunt cunoscute în special prin sutele de hibrizi cu flori mari, proveniţi în marea lor majoritate din specia denumită Sinningia Speciosa.
Aspect
Plantă erbacee cu tulpini scurte şi rădăcina tuberoasă, gloxinia are frunze mari (15-25 cm), oval-lanceolate, cu marginile ondulate şi dinţate neregulat, ale căror nervuri sunt pronunţate, având o culoare verde, catifelată. Susţinute de pedunculi lungi, florile gloxiniei sunt mari, în formă de clopoţel vertical, în partea superioară petalele fiind în număr de cinci şi având forma unor lobi.
Tulpinile pot emite de la 3-4 flori la plantele tinere, până la 20 sau chiar mai multe la plantele cu tuberculi mai mari. Culorile obişnuite ale florilor gloxiniei sunt roşu, roz, mov sau violet în combinaţie cu alb imaculat sau galben pai. Rareori se întâlnesc gloxinii cu flori albastre sau bleu, cu aceleaşi combinaţii. De asemenea, soiurile monocolore sunt relativ rare. După trecerea florii în cupa formată din sepale, pot apărea seminţele minuscule, grupate într-o capsulă.
Înmulţire
Gloxinia se poate înmulţi prin seminţe, prin divizarea tuberculului sau prin butaşi obţinuţi din frunze. Înmulţirea prin seminţe dă cele mai bune rezultate numai primăvara. Se recomandă ca înmulţirea prin divizarea tuberculului să se facă chiar în momentul transplantării (primăvara), atunci când mugurii plantei sunt deja formaţi dar încă nedezvoltaţi. La acest tip de înmulţire trebuie avut grijă ca fiecare parte tăiată din tubercul să aibă un mugure de plantă. Pentru cicatrizarea rapidă a tuberculului, se presară praf de cărbune sau praf de scorţişoară pe părţile tăiate ale acestuia.
La înmulţirea prin frunze vom alege frunzele mature, luate de la plantele aflate aproape de înflorire (cam la sfârşitul lunii aprilie sau mai târziu, pe parcursul întregii veri). Frunzele destinate butăşitului se vor tăia cu un peţiol de un centimetru (nu mai mare deoarece putrezeste) şi se vor înfige în nisip, la o temperatură de aproximativ 24-25°C. După circa 20-25 de zile, la capătul lăstarului începe să se formeze un tubercul mic. În acel moment, vom transplanta frunzele într-un substrat uşor, către toamnă obţinând un tubercul mai mare.
Plantare
Cel mai potrivit substrat pentru înrădăcinarea frunzelor de gloxinia este un mix de pământ din frunze (pământ de pădure), turbă şi nisip. Semănarea se face în tăviţe alveolare primăvara devreme (sfârşit de februarie – început de martie), într-un substrat obţinut din amestecul de 20% turbă roşie, 50% pămant din frunze, 15% mraniţă (bine putrezită) şi 15% nisip.
Temperatura optimă pentru germinare este de circa 22°C. Se acoperă cu folie sau sticlă care, îndată ce seminţele răsar, se îndepartează. Când plantele au 1-2 frunzuliţe, cam la 1-1,5 luni de la semănat, se vor repica în ghivece de 7×7 cm, umplute cu un substrat format dintr-un amestec de 49% turbă roşie şi 49% pământ din frunze cu puţin adaos de nisip (2%).
Ulterior (2-2,5 luni), se va mai face un transfer al plantelor în ghivece cu diametrul de 14 cm. În cazul plantării tuberculului, se va ţine cont ca partea superioară a acestuia să fie la nivelul suprafeţei substratului din ghiveci.
Expunere şi fertilizare
Gloxinia are nevoie de multă lumină în perioada de vegetaţie dar aceasta trebuie filtrată. Expoziţiile estice sau chiar nordice, dar luminoase, sunt cele mai benefice. Razele directe ale soarelui vor afecta planta în sensul uscării frunzelor. Chiar dacă frunzele s-au uscat, dacă planta se va reaşeza în condiţii prielnice, vor apărea noi frunze care se vor dezvolta normal. Dacă planta nu va avea suficientă lumină, tulpinile se vor alungi.
Puţin mai mult decât celelalte plante, gloxiniile sunt pretenţioase în ceea ce priveşte îngrăşămintele necesare unei dezvoltări normale şi a florificării abundente. Din aprilie până în septembrie, din două în două săptămâni, poate fi folosit un îngrăşământ echilibrat, de genul celui destinat muşcatelor.
Irigare şi aerisire
În timpul înfloririi, plantele se vor uda consistent, dar nu în exces. Sub nici o formă nu se vor iriga prin pulverizare deoarece atât florile cât şi frunzele se vor căpăta pete inestetice din cauza stropilor de apă ce vor stagna pe suprafaţa lor. Irigarea se va realiza în aşa fel încât substratul să fie umed, însă fără să mustească de apă. Lipsa apei va duce la ofilirea gloxiniei. În schimb, udarea în exces va duce la putrezirea tuberculului. Gloxinia adoră umiditatea din aer, puteţi aşeza ghiveciul pe un pat de pietriş umed, fără a stropi planta.
Irigarea se face numai în perioada de vegetaţie a plantei, după înflorire (septembrie-octombrie) se va uda mai rar, pentru a induce starea de repaus. În perioada de repaus, tuberculii vor fi lăsaţi în substrat şi se vor păstra într-un loc întunecos şi răcoros. Dacă umiditatea nu este suficientă în acel loc, aproximativ o dată la o lună, substratul se va uda extrem de puţin, pentru a evita stafidirea lor. Gloxinia are nevoie de aerisiri dese, având grijă să o ferim de eventuali curenţi de aer.
Perioada de repaus vegetetiv
Gloxiniile sunt plante tuberoase, care vegetează numai primăvara şi vara. La sfarşitul lunii septembrie, frunzele şi lujerii se usucă, iar tuberculii se stratifică în nisip sau se introduc împreună cu ghivecele într-un loc întunecos şi răcoros. Temperatura ideală pentru perioada de hibernare este de 10-12°C.
Putem readuce plantele la lumină pe la jumătatea lunii februarie deoarece la începutul lunii martie gloxinia va reintra în vegetaţie. În prealabil, vom desprinde uşor pământul rămas, lipit de tuberculii pe care-i vom planta în ghivece cu diametrul de minim 14 cm. Acestea vor trebui să fie mai puţin înalte şi cât mai largi.
Boli şi dăunători
Dacă planta se udă excesiv, pot apărea boli fungice, ciuperci, putregaiuri sau tripşi ce pot fi înlăturaţi cu produsele fitosanitare corespunzătoare. În cazuri foarte rare, pot apărea viruşi în tubercul, caz în care planta nu mai poate fi recuperată.
Observaţii
Atenţie mare la transport şi la trasplantarea din timpul vegetaţiei. Fiind foarte fragile, părţile plantei se pot rupe foarte uşor. La temperaturi de caniculă, gloxiniile pierd bobocii. De asemenea, în caz de udare excesivă, primii care au de suferit sunt bobocii, apoi tuberculul putrezeşte.
Îngrijită aşa cum trebuie, gloxinia este o plantă care trăieşte mulţi ani. Dacă nu sunt divizaţi, tuberculii acesteia pot atinge dimensiuni remarcabile. Din acest punct de vedere, cu cât tuberculul este mai mare, cu atât florile sunt mai numeroase.
