Toată lumea iubeşte mâncarea bună. Consumul unor legume proaspete, gustoase, hrănitoare, este un drept al nostru din naştere. Cunoscută mai mult sub numele de roşie, tomata este cea mai consumată legumă. Şi ce modalitate mai bună există pentru obţinerea unor tomate naturale, decât să le cultivi şi să le creşti chiar tu? Nu trebuie să fii fermier să faci acest lucru.
Grădinăritul, ca hobby, este o activitate pe cât de relaxantă, pe atât de satisfăcătoare, nu numai din punctul de vedere al papilelor gustative ci şi al portofelului deoarece nu vei mai fi nevoit să cumperi. Toată lumea ştie să deosebească gustul divin al unei tomate poate ceva mai diforme, de la bunici, de la ţară, faţă de tomatele perfecte, dar fără gust, aşezate frumos pe rafturile supermarket-urilor.
Citește și De ce este grădinăritul bun pentru sănătate?
Aşa că, putem avea şi noi tomate gustoase în propria grădină sau chiar pe balcon. Tomatele determinate nu cresc mai înalte de un metru, putând fi cultivate în containere cu volumul de câţiva litri. Mai mult, unele specii ale delicioaselor tomate de tip cherry se pot cultiva în ghivece de dimensiuni normale, de tipul celor în care admirăm superbele muşcate sau petunii.
Istoria tomatelor
Având originile în America Centrală şi de Sud (după unii autori, primele culturi au apărut probabil în Peru – aşa zisele „mere peruviene”, sau după alţi autori – în Mexic), tomatele au fost aduse în Europa de către conchistadori, în secolul al XVI-lea. Iniţial, europenii le-au tratat cu precauţie, considerându-le toxice şi cultivându-le doar cu rol strict ornamental. Astăzi, aceste legume sunt cultivate la scară largă pe întreg mapamondul, fiind un ingredient de bază în gastronomia multor popoare. Mici cât o cireaşă sau mai mari decât o portocală, tomatele îşi pot face apariţia în mai multe culori: roşii, galbene, verzi, mov şi chiar negre, în funcţie de soi.
Cultura tomatelor
De la tomate se consumă atât fructele ajunse la maturitate fiziologică, cât şi cele care nu ajung în această fază. Denumite gogonele, acestea sunt folosite pentru prepararea murăturilor. Tomatele se pot consuma într-o gamă variată de moduri: în stare proaspătă, ca salată simplă sau în amestec cu alte legume, sau preparate în ciorbe, ghiveci, sosuri, roşii umplute, prelucrate industrial sub forma de pastă, conserve, bulion, ketchup, sucuri obişnuite sau picante.
Tomatele au valoare alimentară ridicată datorită conţinutului fructelor în vitamine, substanţe minerale, zaharuri, acizi organici şi aminoacizi. În ţara noastră tomatele sunt plante anuale, deşi în zonele de origine se comportă ca plante perene. În condiţii de seră pot să vegeteze mulţi ani. Tomatele cresc şi fructifică normal în condiţii de mediu asemănător cu cele în care s-au format. Din punct de vedere al cerintelor faţă de căldură, tomatele sunt considerate plante termofile, cu cerinţe diferite în funcţie de fenofază.
Temperatura minimă de germinare este de 10 grade Celsius, în funcţie de soi. Temperatura optimă este de 24 grade grade Celsius, la temperatura minimă germinaţia are loc în 10-15 zile iar la cea optimă în 5-6 zile. Temperaturile sub 10 grade Celsius sunt dăunatoare plantelor, la temperaturi de -1 la 3 grade Celsius chiar şi o perioadă scurtă de timp, provoacă îngheţul plantei. La peste 30 de grade Celsius, plantele nu fructifică, deoarece polenul nu mai germinează. La temperaturi de peste 35 grade Celsius, plantele îşi opresc creşterea iar la peste 40 grade Celsius mor.
Citeşte şi Compatibilitatea legumelor din grădină
Temperatura optimă pentru germinarea polenului este de 21-26 grade Celsius iar pentru dezvoltarea fructelor, temperatura ideală este de 18-24 grade Celsius. Lumina are un rol esenţial în creşterea şi fructificarea tomatelor. Tomatele au cerinţe mari faţă de intensitatea luminii. Perioada când plantele necesită o iluminare mai puternică începe în a 8-10-a zi de la răsărire. Insuficienţa luminii în această fază duce la alungirea tinerelor plante şi la obţinerea unor răsaduri firave.
Umiditatea solului şi a atmosferei prezintă o deosebită importanţă pentru creşterea şi dezvoltarea culturilor de tomate. Tomatele au pretenţii moderate faţă de umiditate, deoarece coeficientul de transpiraţie este redus. La tomatele semănate direct grădină, sistemul radicular pătrunde mai adânc în sol şi plantele se pot aproviziona cu apă din straturile profunde, motiv pentru care se precizează că tomatele rezistă destul de bine la secetă.
Citește și Soluții pentru înmagazinarea apei de ploaie
În cazul tomatelor cultivate prin răsad, sistemul radicular este mai superficial, plantele nu se pot aproviziona cu apă din straturile profunde ale solului, ceea ce presupune asigurarea apei prin irigare. În primele faze de creştere, nivelul umidităţii din sol este de 68-70 % din capacitatea de câmp, iar în perioada de fructificare, începând cu creşterea intensivă a fructelor din prima inflorescenţă, este de 78-81%.
Consumul zilnic prin evapotranspiraţie este de 0,5 l în zilele noroase şi de 2 l în zilele cu cer senin. Aceste date sunt utile pentru aplicarea irigării culturilor. Umiditatea în exces este dăunătoare răsadurilor, în mod deosebit în primele faze de creştere. În faza de coacere a fructelor nu trebuie să oscileze perioadele de secetă cu cele cu umiditate abundentă deoarece acestea crapă, iar conţinutul în substanţă uscată este mai mic.
Solurile recomandate pentru cultura de tomate sunt cele mijlocii. Terenurile nisipoase (uşoare) sunt recomandate pentru culturile timpurii, cu condiţia asigurării elementelor minerale şi a apei. Tomatele cresc şi rodesc bine pe sol bine lucrat, afânat, bogat în substanţe fertilizante, cu conţinut ridicat de humus, permeabil pentru apă şi aer şi care se încălzeşte uşor.
Avantajele consumului de tomate
-
sunt bogate în antioxidanţi (betacaroten şi licopen, vitaminele C si E), potasiu şi fosfor, protejând sistemul cardiovascular (ajută la micşorarea vâscozităţii sângelui şi scăderea tensiunii arteriale), îmbunătăţind vederea şi favorizând imunitatea; cea mai mare concentraţie de vitamina C se află în substanţa gelatinoasă care înconjoară seminţele; cantitatea de licopen creşte în urma gătirii pe foc
-
sunt o excelentă sursă de vitamine din complexul B
-
sunt utile în hipoaciditate, stimulează secreţia gastrică precum şi pancreasul; îmbunătăţesc digestia (fiind utile în caz de indigestie, lipsa poftei de mâncare în special la copii, anorexie, constipaţie)
Citește și Cum să alegeți stilul grădinii de legume
-
împiedică retenţia de fluide (sunt uşor laxative şi diuretice)
-
conţin în seminţe tomatina, o substanţă cu acţiune antibiotică
-
curăţă ficatul şi sângele, ajută la detoxifierea corpului
-
au gust, culoare şi textură foarte plăcute, fiind versatile în bucătărie – deseori o singură felie de tomată schimbă total gustul unei tartine iar puţin suc adăugat într-o supă o face mult mai apetisantă
-
pot fi folosite în preparate cosmetice (curăţarea tenului, catifelarea pielii etc.), ajută la vindecarea rănilor şi menţin pielea şi mucoasele în stare excelentă
Atenţie!
Tomatele fac parte din familia Solanaceae (împreună cu vinetele, cartofii, ardeii) şi conţin solanină, aceasta afectând considerabil absorbţia calciului (din păcate, gătirea la foc nu ne scapă total de solanină). Specialiştii recomandă ca persoanele cu artrită, osteoporoză şi ulcer să evite pe cât se poate tomatele (şi restul legumelor din aceeaşi familie) iar consumul uzual să nu depăşească 1-2 tomate, de maxim 2 ori pe zi.
De departe, tomatele sunt printre cele mai stropite legume în agricultura convenţională. Ele sunt tratate de mai multe ori în sezon cu stimulatori de creştere, fungicide (de frica „manei”) şi insecticide iar perioada de pauză înainte de recoltare nu este respectată întotdeauna. Cumpără tomate cât mai naturale, coapte pe vrej, certificate bio sau de la persoane de încredere. În cazul în care nu cunoşti bine sursa, scufundă tomatele într-o soluţie de o parte oţet alimentar şi cinci părţi apă pentru zece minute, pentru a elimina o mare parte a reziduurilor chimice de pe coajă. Clăteşte bine.
Sunt cazuri în care copiii refuză tomatele, nu-i obliga să le consume – pot avea motive întemeiate, nu numai „mofturi” sau momente generalizate de refuz. Încearcă să le oferi pulpă de tomate (fără pieliţă şi seminţe), mai uşor de digerat sau tomate cherry ori sălbatice (le poţi cultiva şi la noi) care sunt mai dulci şi au un aspect atrăgător şi jucăuş pentru cei mici.
Citește și Grădinăritul – un hobby tot mai popular
Concluzionând, tomatele pot face parte din hrana noastră sănatoasă numai atunci când le consumăm corect şi cu măsură. Sosurile nu trebuie niciodată gătite în cratiţe din aluminiu iar pentru cei sensibili (inclusiv copiii mici), eliminarea seminţelor şi cojilor face ca tomatele să fie mult mai digerabile. Poate că e comodă şi gustoasă combinaţia cu brânză de mai multe ori pe zi vara, însă acesta este anotimpul cu cele mai multe legume disponibile şi putem mânca mult mai diversificat, nedepăşind patru tomate medii pe zi.
1 comentariu
[…] Tomata – regina legumelor […]