Cum să realizezi un gard viu

Doriți să vă creați în grădină mica oază de verdeață care să vă ferească de privirile trecătorilor și ale vecinilor, unde să vă bucurați de ciripitul păsărilor în loc de zgomotul traficului și să vă puteți cufunda în “liniștea” naturii? Atunci vă propunem să plantați un gard viu.

Gardurile vii sunt realizate printr-o aliniere de arbuști și specii de arbori mici, plantaţi și îngrijiţi  pentru a forma o barieră, un gard natural. Funcțional, gardurile vii pot îndeplini doar rolul de delimitare a unei zone, dar estetica lor le plasează în opțiunile preferate de multă lume pentru amenajarea unei grădini.

Gardurile vii sunt și o soluție pentru “lucrări” artistice ale arhitecţilor, designerilor şi peisagiştilor, deoarece permit materializarea fanteziilor creatorilor prin formele diverse pe care le pot lua. Cel mai adesea, cu ajutorul gardurilor vii se construiesc labirinturi,  sau ornamente de grădină, statui verzi în forme de păsări, de animale sau alte figuri geometrice, cu o frumusețe deosebită.

Citeşte şi Topiaria sau grădinile care prind viață

Iscusinţa şi talentul grădinarului sunt puse în valoare şi prin alegerea plantelor potrivite, existând o gamă foarte largă de opțiuni cu diferite nuanţe, texturi şi forme. Ele dau o notă de eleganţă grădinilor în care sunt întâlnite.

Gardurile vii au o istorie îndelungată. În urmă cu mii de ani, ele erau realizate pentru formarea de bariere în calea intemperiilor cu scopul protejării culturilor. Apoi au avut şi rol de apărare în perioada Imperiului Roman, fiind utilizate specii cu ghimpi pentru a îngreuna atacurile armatelor inamice. În zilele noastre, gardurile vii sunt apreciate pentru utilitate, culoare, flori, parfum şi le întâlnim în grădini și parcuri publice, precum şi în grădini particulare.

Citește și Cum amenajați o grădină cu flori anuale?

Avantajele gardurilor vii

În funcţie de plantele alese şi de motivul pentru care dorim să realizăm un gard viu avem avantaje diverse. Enumerăm  mai jos câteva dintre ele:

• Pot înlocui gardurile tradiţionale pentru a delimita o proprietate fiind mai rezistente în timp. Gardurile vii pot rezista zeci, chiar sute de ani, în funcţie de plantele alese.

• Preţul realizării şi întreţinerii unui gard viu este mai mic în comparație cu un gard clasic din scânduri, beton sau alte materiale, nefiind necesară înlocuirea șipcilor sau acoperirea cu tot felul de lacuri și vopsele care de multe ori pot fi nocive mediului şi omului.

• Creează o barieră naturală în faţa curioşilor, protejându-ne de privirile indiscrete ale acestora, asta în cazul în care optăm pentru garduri înalte şi dese. Pot fi proiectate și ca barieră împotriva hoţilor.

• Au un rol important în fixarea solului având rădăcini puternice. Pot împiedica alunecările de teren survenite în urma înfiltrărilor de apă.

• Creează un habitat, un colţ de natură care susţine diversitatea ecologică din grădina noastră, oferind un mediu bun pentru insecte şi alte vietăţi care la rândul lor atrag păsările.

• Contribuie la menţinerea umidităţii solului.

• Un alt avantaj important este protecţia pe care o oferă împotriva poluării toxice şi fonice în special în zonele urbane, formând o barieră împotriva acestora.

• Barierele formate cu ajutorul gardurilor vii pot fi exploatate pentru crearea unui mediu prietenos, favorabil atât pentru plantele mai sensibile cât şi pentru noi oamenii. Acestea pot împiedica vântul, intemperiile şi astfel climatul devine mai plăcut.

• Unii grădinari plantează garduri vii pentru producerea de alimente şi medicamente. Acestea pot servi şi ca materie primă pentru biocombustibil sau nutreţ pentru animale.

• Gardurile vii contribuie la acumularea de humus în sol, nu numai prin descompunerea frunzişului, ci şi prin firele crengilor tăiate odată cu tunderea lor.

• Nu în ultimul rând, un gard viu contribuie la frumuseţea unică a peisajului, prin contrastul de culoare oferit de frunziş, de flori sau fructe. Această frumuseţe este completată uneori şi cu parfumul oferit de flori. Plantat în locul potrivit, ca simplă tufă sau întruchipând personaje mai simple sau mai complexe, gardurile vii oferă o bucurie plăcută privirii contribuind la buna noastră dispoziție.

Pentru a vă forma o imagine cât mai clară despre gardurile vii, trebuie să punem în discuţie şi dezavantajele acestora:

Dezavantajele gardurilor vii

Pentru a evita surprizele neplăcute, am selectat cele mai importante dezavantaje ale gardurilor vii, de care este bine să țineți seama:

• Realizarea unui gard viu necesită o muncă intensă, fiind necesar un număr mare de seminţe sau butaşi.

• Formarea gardului necesită multă răbdare, fiind necesar ca să treacă o perioadă de timp de doi – trei ani pentru creșterea acestuia Din acest motiv se recomandă achiziţionarea plantelor cât mai mult crescute.

• Locul în care alegem să îl realizăm trebuie ales cu multa grijă, ţinând cont de scopul pentru care dorim creăm gardul şi de plantele alese.

• Trebuie protejat cu atenţie de buruieni sau alte plante concurente, în special în prima perioadă de la plantare.

• Trebuie tuns periodic pentru a da gardului viu forma dorită şi pentru păstrarea sănătăţii şi dezvoltării armonioase a lui.

Acum cunoaşteţi avantajele şi dezavantajele gardurilor vii. Dacă sunteţi totuşi hotărâţi să îl realizaţi, trebuie să ştiţi că există mai multe plante cu ajutorul cărora puteţi realiza gardul viu dorit.

Tipuri de garduri vii

În România, cel mai întâlnit gard viu care se găseşte frecvent în jurul blocului, de-a lungul aleilor, prin intersecţii şi  parcuri, este realizat din specia Spiraea Vanhouttei sau Floarea miresei.

În funcţie de înălţimea gardului viu, care este dată de dimensiunea arbuştilor sau arborilor maturi, avem plante:

• pitice – cu o talie de până la 40 de cm, care au un rol ornamental; acestea sunt specii decorative cu lăstari subţiri, frunziş abundent şi flori frumos colorate

• mici – care ating o înălţime de 100 cm

• mijlocii – care ajung până la 200 cm

• înalte sau foarte înalte – care pot depăşi şi 400 de cm înălţime.

În funcţie de perioada necesară pentru atingerea maturitaţii şi atingerii înălţimii dorite, există garduri cu creştere rapidă sau mai lentă.

În funcţie de alte caracteristici există garduri vii:

• Veşnic verzi: Lemn Câinesc (Ligustrum vulgare) este planta perfectă pentru realizarea de garduri vii foarte dense şi foarte rezistente. Lemnul Câinesc va rămâne verde şi în toiul iernii.

  

  Lemn Câinesc (Ligustrum vulgare)

• Conifere: speciile de Tuia – dintre care puteţi alege cu încredere Tuia Smaragd – sunt în general foarte rezistente şi vor forma un gard compact şi dens, cu o prospeţime de invidiat indiferent de anotimp.

  

  Thuja Smaragd

• Foioase: Carpinus betulus, cunoscut şi sub denumirea de Carpen Gard Viu, este un arbore ornamental deosebit care face parte din familia Betulaceae, uimind atât prin capacitatea sa extinsă de lăstărire, cât şi prin drajonare (creşterea din rădăcină de noi lăstari care, prin separare, pot dezvolta o nouă plantă) şi prin aspectul său luxuriant.

  

  Carpinus betulus

• Cu flori: Viburnum opulus Roseum este o specie de arbust ornamental, cunoscută şi sub denumirea de Calin Roseum. Face parte din familia Adoxaceae şi este pretutindeni apreciată datorită frumuseţii aparte a florilor de culoare albă. Frunzişul deosebit de culoare verde crud evidenţiază gingăşia florilor.

  

  Calin Roseum

• Cu fructe: Merişor de miere (Amelanchier lamarckii)

  

  Amelanchier lamarckii

Pentru realizarea de forme deosebite se pot utiliza diferite plante în funcţie şi de înălţimea modelului pe care ni-l propunem.

Este bine de ştiut că există o gamă foarte variată de arbuşti şi arbori mici utilizaţi pentru realizarea de garduri vii. Când alegeţi soiurile trebuie să ţineti cont şi de condiţiile climatice, spaţiul disponibil, ritmul de creştere, înălţimea atinsă la maturitate şi densitatea pe care doriţi să o ofere gardul viu.

Plantarea gardurilor vii

Odată ce aţi decis ce plante doriţi să folosiţi pentru gardul viu, va trebui să calculaţi exact de câte plante aveţi nevoie.

Ca să aproximaţi corect, va trebui să măsuraţi lungimea viitorului gard viu şi să înmulţiţi cifra obţinută cu numărul de plante necesar pentru fiecare metru liniar. În funcţie de plantele alese, numărul acestora variază între 2-6 plante/ml. Acest calcul este valabil pentru realizarea unui gard viu subţire.

Pentru realizarea unui gard viu bogat se recomandă plantarea pe două sau trei rânduri şi atunci va trebui să dublaţi sau să triplaţi numărul plantelor necesare.

Cea mai întâlnită metodă de plantare este în formă de triunghi.

Plantarea se face toamna şi primăvara, mai rar în “ferestrele” iernii. Terenul se pregăteşte cu 30 de zile înainte şi trebuie îmbunătăţit cu îngrăşăminte. Se execută şanţuri de cu dimensiuni şi adâncimi adaptate în funcţie de tipul plantei şi de talia gardului: de la 20 x 20 pentru gardul viu mic, progresiv până la 80 x 60 cm, pentru gardurile înalte. Pentru plantele foarte înalte este de preferat plantarea în gropi individuale.

După săparea şanţului se mărunţeşte pământul de pe fundul şanţului pentru o bună aranjare şi pornire în vegetaţie a rădăcinilor.

Împărţiţi plantele uniform pe toată lungimea sanţului pentru o uniformitate şi începeţi plantarea dintr-un capăt către celălalt. Aşezaţi cu grijă pământul peste rădăcini şi presaţi-l pentru compactare.

Pentru o bună prindere se recomandă mocirlirea la rădăcini şi adăugarea unui substrat de mulci aproape de suprafață. Astfel preveniți creșterea buruienilor şi păstrarea umidității solului imediat după plantare.

Îngrijirea şi tăierea gardurilor vii

Cea mai importantă lucrare este tunderea, mai ales în primi ani. Dacă sunt tăiate regulat, gardurile vii vor ajunge la înălţimea dorită mai târziu, dar se vor îndesi şi vor avea o creştere frumoasă și sănătoasă, fără goluri în coroană. Aceste goluri sunt dificil de corectat ulterior. Speciile care au o coroană mică se taie de trei ori pe an, iar cele care au o coroană mare se taie de două ori pe an.

Arbuştii care au creştere rapidă şi în timpul verii sunt foarte stufoși, se pot tunde de două ori pe an, în lunile iunie şi august. Mulţi dintre aceştia au flori și atunci toaletarea se va face după căderea florilor pentru a vă bucura de frumuseţea lor.

Gardul viu realizat din foioase se va tunde în repausul vegetativ, adică de toamna până primăvara.

Coniferele, având o siluetă naturală frumoasă, se pot lăsa să crească natural fără tăieri. În cazul în care se doreşte tăierea acestora şi obţinerea de diferite forme geometrice este recomandat să se tundă de la începutul verii până la sfârşitul acesteia. Important la tăierea coniferelor este ca, în urma tăierii, să rămână creşteri anuale. Evităm astfel rărirea plantei. Coniferele care se pretează bine la tunderi sunt tisa, tuia, bradul, etc.

Forma gardului viu trebuie să fie trapezoidală, cu baza lată jos. Gardurile vii care se lăţesc spre vârf umbresc baza şi gardul viu se va rări în partea de jos. Vor apărea astfel goluri din cauza lipsei de lumină.

În primii 3-4 ani tăierea se face aproximativ cu 5-10 cm mai înaltă şi cu 1-2 cm mai lată decât tăierea anterioară.

Udarea gardurilor vii trebuie făcută o perioadă după plantarea acestora pentru o bună prindere. Gardurile vii se udă în perioadele secetoase, în rest acestea nu necesită udarea.

Plivitul este recomandat să fie efectuat până la prinderea plantelor și apoi periodic, pentru eliminarea plantelor nedorite care îşi pot face apariţia şi ar împiedică buna dezvoltare a gardului viu.