Ce nu trebuie să vă lipsească dintr-o grădină ”aurită”
Plantele și florile sunt esența grădinilor, viața și frumusețea acestora. De fapt, fără ele grădinile nu ar mai exista! De la cele mai simple și mai neînsemnate flori și până la cei mai impresionanți arbuști, fiecare plantă are frumusețea și rolul ei, care contribuie în mod decisiv la înfrumusețarea spațiului verde. „Florile sunt cele mai frumoase lucruri făcute de Dumnezeu, în care El a uitat să așeze și un suflet”, spunea cândva cu convingere clericul american, Henry Beecher (1813 – 1887), renumit pentru susținerea sa în favoarea abolirii sclaviei. Într-adevăr, cu toate că au o viață scurtă, dar extrem de importantă, florile pot fi considerate, pe drept cuvânt, cele mai frumoase creații ale divinității. De-a lungul timpului, acest minunat dar al naturii ne-a fost un real sprijin în exprimarea emoțiilor și sentimentelor, frumusețea, parfumul și culorile lor vii fiind suficiente pentru a face orice persoană să zâmbească.
Crizantema
Crizantemele, numite și tufănele, dumitrițe sau margarete de toamnă, sunt un gen de flori, format din aproximativ 30 de specii de plante perene, aparținând familiei Asteraceae, native din Asia și Europa de nord-est. Crizantemele reprezintă cea mai potrivită alegere într-o grădină veselă, nu numai pentru că florile au mai multe nuanţe de galben, dar mai ales pentru faptul că înfloresc din luna august şi până în septembrie. Întrucât crizantemele au fost cultivate în China încă din secolul al XV-lea î.Hr., un antic oraş chinez a fost denumit Ju-Xian, adică „oraşul crizantemă”.
Adevărata expansiune a crizantemei ca floare a început în secolul al VIII-lea, în Japonia, unde, în timp, a devenit floare națională. A fost apoi adusă în Europa în 1608, de către olandezi, sub numele de Matricaria japonica. Dintre speciile anuale, cel mai frecvent întâlnite sunt Chrysanthemum carinatum și Chrysanthemum segetum. Acestea înfloresc vara și toamna, dar dispar la sosirea frigului. Florile, colorate variat, sunt reunite în calatidii de forme, mărimi și tipuri diferite: margarete, anemone, spider (păianjen), pompon, globuloase. Crizantema este o floare foarte îndrăgită, folosită în decorul grădinilor rustice, la amenajarea petelor florale, bordurilor, rondurilor, fie în grup, fie solitar. Majoritatea speciilor se utilizează și ca flori tăiate, ele având o durată lungă de viață într-un vas cu apă.
Narcisele
Ne plac mai ales cele simple, albe și galbene, pentru că sunt printre primele flori ce ne bucură privirea în grădină, chiar și când afară încă este zăpadă, iar galbenul lor izbitor înveselește grădina, indiferent de vreme. Pe scurt? Iubim narcisele! Narcisele pot fi plantate în pământ toamna sau primăvara, dar și în restul anului, fiind plante care cresc din bulbi. Există o varietate de narcise, de diverse forme si culori, de la alb și galben până la roz. Atunci când cumpărați bulbi de narcisă, alegeți cei mai mari bulbi. Bulbii nu trebuie să fie ofiliți, putreziți sau cu găuri și trebuie să arate și să miroasă proaspăt. De asemenea, bulbii trebuie să fie mai grei decât par. Astfel, veți fi siguri că plantele dvs. vor crește sănătoase și vor înflori frumos. Bulbii se cumpără toamna, chiar înainte de a-i planta.
Narcisele preferă locurile însorite și solul umed, bine afânat. Aceste flori de grădină trebuie plantate toamna, înainte ca pământul să înghețe. Astfel, planta va avea timp să se înrădăcineze și să se pregătească de iarnă. Fertilizarea este indicată pentru a oferi astfel energie rădăcinilor tinerei plante. După plantare, acoperiți bulbii cu un strat de plante uscate sau mușchi din plante, pentru a menține astfel o temperatură constantă pe timpul iernii și pentru a preveni înghețul bulbilor. După ce înfloresc, fertilizați solul pentru a garanta înmulțirea bulbilor și creșterea florilor în următorul sezon, și eliminați florile ofilite. Nu îndepărtați însă fruzele, decât după ce au îngălbenit. Acest lucru va permite bulbilor de narcisă să atragă toți nutrienții din plantă pentru mai multă energie în primăvara următoare. Narcisele sunt plante rezistente care vor supraviețui pe timpul verii secetoase. De asemenea, sunt foarte rezistente la dăunători.
Forsythia
Acesta este un arbust care face flori galbene, fiind supranumit şi „ploaia de aur“, graţie florilor sale vesele care înfloresc din martie şi până în aprilie. Forsythia sau Forsiția este un arbust ornamental din familia Oleaceae, destul de uşor de întreţinut, care poate fi plantat atât solitar, cât şi inclus în formarea unui gard viu. Dacă vreți să aduceți o pată de culoare în grădina dvs, mai exact una de galben intens, atunci această plantă nu trebuie să lipsească din peisaj. Coloritul senzațional face din Forsythia un arbust de o frumusețe rară. În lume există în jur de 11 specii de Forsythia, cele mai multe originare din Asia de Est.
Denumirea plantei provine de la numele unui celebru botanist scoțian, William Forsyth. Forsythia crește foarte repede și într-un an se poate înălța cu aproximativ 60 de cm. Nu este un arbust pretențios, însă la fel ca toate celelelate plante, are nevoie de atenție din partea ”stăpânului”. Forsythia are frunze căzătoare și înflorește de obicei la sfârșitul iernii. Florile prezintă 4 petale dispuse în forma de stea. Dacă intenționați să creșteți Forsythia în grădină, trebuie să știți că această plantă este mare amatoare de soare, deci trebuie să-i alegeți un loc unde lumina soarelui bate cel puțin 6 ore pe zi.
În privința solului, Forsythia nu are pretenții, deoarece poate crește în orice tip de sol atâta timp cât este bine drenat. În rest, nu prea aveți de ce să vă faceți griji pentru această plantă. Va crește de la sine fără să fiți nevoiți să o ”păziți”. Nici măcar nu trebuie să vă gândiți că frumoasa dvs. plantă va fi atacată de boli sau dăunători, experții susținând că este o plantă rezistentă, total neinteresantă pentru insecte. Dacă, totuși, se întâmplă ca arbustul să aibă dăunători, puteți folosi un insecticid sau un fungicid. Este bine de știut că tăierea Forsythiei nu este obligatorie și nu îi afectează în niciun fel creșterea. Dacă sunteți multumiți de felul în care se dezvoltă arbustul, puteți sări peste etapa toaletării.
Crăiţa – Tagetes
Crăiţele fac parte din familia Compositae, asemeni cârciumăreselor, fiind cel mai des folosite pentru a da culoare grădinilor, pentru realizarea unor borduri de flori sau pentru decorarea jardinierelor şi ghivecelor. Face parte din categoria florilor anuale de gradină, fiind îndrăgită pentru coloritul intens al florilor, dar şi pentru că are o perioadă lungă de înflorire, de la începutul verii şi până spre sfarşitul toamnei (iulie – octombrie). Plantă ierboasă, originară din Mexic, care a găsit și la noi condiţii potrivite de sol şi de climă, exceptând zona muntoasă. Crăiţa este o plantă cu flori galbene-portocalii de la care, în scop terapeutic, se recoltează florile fără receptacul, în perioada iunie-august. Florile de crăiţe sunt folosite drept aromatizant şi condiment. Sursă bogată de carotenoide şi antioxidanţi, crăiţele sunt folosite în medicina populară locală pentru proprietăţile lor medicinale şi pesticidale.
Iasomie galbenă
Acest soi de viță de vie nativ din SUA poate fi adesea văzut cățărându-se pe garduri și de-a lungul balustradelor din pridvor, întrucât florile parfumate cu o durată lungă de viață și creștere ușoară, fac din ea o plantă extrem de populară. Atenție, însă: această plantă este toxică pentru oameni, dacă este ingerată; purtați mănuși atunci când o tăiați, deoarece seva poate irita pielea sensibilă. Înflorește mai ales vara și toamna. Florile se formează din luna iunie până în toamnă, răspândind în grădină un delicios aer mediteraneean. Are nevoie de un loc însorit și de un suport de cățărare. Puteți folosi bețe de bambus, sârmă sau cadru metalic. Frunzele sunt de un verde închis, contrastând excelent cu florile galbene. Nu o plantați prea adânc și udați-o după plantare.
Asigurați-i un loc adăpostit și însorit în curte sau pe terasă și sol bine drenat. Se combină bine cu alte plante. Dacă o puneți în grădină, trebuie scoasă înainte de primele geruri și mutată în ghiveci la adăpost. După înflorire puteți s-o tundeți usor și să-i aplicați regulat îngrășământ. Este capabilă să reziste la frig moderat, dar nu va rezista la ger sever. Dacă este plantată în grădină, suportă cel mult -10˚C. Este o plantă veșnic verde, dar peste iarnă mai pierde din frunze. Cerința de apă este una moderată, dar, în schimb, tânjește după multă lumină.
Iarba cu clopoței – Grandiflora Uvularia
Dacă unii grădinari caută o alternativă la narcise, sau la alte plante importante cu bulbi, pot lua în considerare iarba cu clopoței. Florile galben aurii, de aproximativ 5 cm, atârnătoare și în formă de clopoțel, înfloresc din mai până în iunie. Este ideală de plantat sub arbuşti şi arbori, întrucât preferă locurile cu semiumbră și umbră, umiditatea ridicată și pământul bogat. Rezistă la temperaturi scăzute de până la -45 de grade Celsius. Cerința de apă este una moderată, perioada perfectă de plantare fiind primăvara sau toamna.
Trandafirii cățărători (sau urcători) – Rosa banksiae
Originari din China, trandafirilor urcători le place să se extindă cât mai mult, creând în scurtă vreme o pată de culoare pe garduri sau ziduri. Această pată de culoare va continua să crească de la începutul verii până la primul îngheț, cu un efect uimitor. Trandafirii urcători sunt excelenți pentru împodobirea intrărilor, arcadelor și a pergolelor sau pentru crearea unor spații romantice în grădină. Trandafirii cățărători sunt cei care duc culoarea și frumusețea la înălțime. În perioada de înflorire atrag toate privirile deoarece explozia de culoare are loc atât pe orizontală cât și pe verticală.
Trandafirii, în general, nu prea vin în versiuni care să nu necesite întreținere, dar trandafirul Zana sau Lady Banks este rezistent la boli și nu este foarte pretențios. În plus, este o specie de trandafiri fără spini! În fiecare primăvară, florile albe sau galbene, ușor parfumate și mici, își fac apariția în cea mai bună formă. Rezistă la temperaturi de până la -10 grade Celsius, nu are pretenții de apă multă și nici nu-i place soarele din abundență.
Tufișul californian – Californicum Fremontodendron
Are nevoie de mult spațiu, ajungând în cele din urmă și la înălțimi de 3-8 m, dar abundența de flori galbene merită toate eforturile. Originar din California și Arizona, acest arbust înflorește în mai-iunie, rezistă la temperaturi scăzute de până la -10 (-15) grade Celsius (pentru perioade scurte de timp), tolerează solurile secetoase, este sensibil la umezeală vara, preferând solurile alcaline, bine drenate și expunerea semi-umbrită sau umbrită. Nu are nevoie de apă în mod frecvent și poate fi plantat toamna.
Calylophus Hartwegii
Calylophus hartwegii este o plantă perenă întâlnită în regiuni uscate precum Arizona, Texas și Mexic. Planta înflorește abundent, floarea deschizându-se de la apus până la prânz, ziua următoare. Floarea nu durează decât o zi, și are o culoare de portocaliu pal. Această plantă trebuie să fie crescută într-un loc plin de soare, într-un sol bine drenat și uscat, chiar sărac. Calylophus hartwegii face flori de la sfârșitul primăverii până la început de toamnă. Florile se taie iarna pentru a favoriza creșterea la începutul primăverii. Are o rezistență deosebită la temperaturi scăzute de -20 de grade Celsius, nu necesită prea multă apă și poate fi plantată primăvara sau toamna.
Zinnia – Grandiflora Zinnia
Întâlnită cu precădere în Munții Stâncoși, Zinnia este o plantă foarte rezistentă. Nu este una dintre cele mai populare plante, dar grădinarii s-ar putea să o îndrăgească datorită aspectului său aerisit, care mai înmoaie grădinile aride, dar și pentru comportamentul său dur, care chiar se întețește la condițiile extreme. Înfloreşte din iunie până în septembrie sau octombrie, perioada de semănare fiind aprilie-mai. Este o plantă de grădină care se adaptează oricăror condiţii, chiar şi pe timp de secetă, dezvoltându-se foarte bine atunci când are parte de multă lumină şi căldură.
Coreopsis – Coreopsis auriculata
Importate din America, sunt plante ideale pentru a crea borduri şi ronduri de flori, sau chiar de a le cultiva în ghiveci pe terase sau balcon, fiind rezistente la poluarea urbană şi la frig. Adusă din America în Europa în secolul al XVIII-lea, specia perenă Coreopsis auriculata, cu elegantele sale flori galbene, este foarte apreciate atât pentru uşurinţa cultivării şi regulile de întreţinere minime, cât şi pentru valoarea ei decorativă. Aparţine familiei Compositeae, forma florii cu petale ligulate radiale amintind de frumoasele margarete.
Coreopsis nu sunt flori foarte precoce, acesta fiind unul din motivele pentru care nu sunt folosite pe scară largă la amenajarea grădinii. Pot fi utilizate pentru a aduce o pată de culoare pe terenurile dificile, sau pentru a ”întrerupe„ verdele gazonului cu o ”frontieră” de culori vii. Speciile de culoare galbenă, cele mai răspândite de fapt, sunt perfecte pentru a contrasta cu plantele de culoare roşie, ori cele portocalii. Caracteristica acestor flori este o foarte bună rezistenţă la fum, praf şi gazele de eşapament. Din acest motiv sunt indicate nu doar pentru grădini urbane, ci şi pentru borduri stradale cu trafic intens, unde intensitatea gazelor de eşapament este foarte mare. Pentru iubitorii de flori ce nu posedă grădini, coreopsis poate fi cultivat şi la ghiveci.
Poziţia ideală pentru speciile de coreopsis este direct în soare, în zonele cele mai luminate din grădina dvs. Dacă le plantaţi în borduri alături de alte erbacee, este recomandat să le plantaţi la partea externă a bordurii pentru a nu fi umbrite sau dominate excesiv. Pentru a susţine o bună înflorire pe timpul verii este bine să le udaţi în fiecare zi, cu generozitate, doar în condiţia când aveţi un teren bine drenat, să nu stagneze apa. Pe terenurile grele și argiloase, bineînţeles, le veţi uda mai cu milă pentru a nu stagna apa. Substratul de pământ preferat de coreopsis este cel bine drenat, lejer, bogat în nisip, de fertilitate medie.
Întreţinerea este relativ simplă, singura operaţie necesară fiind îndepărtarea florilor ofilite pentru a menţine plantele tinere şi pentru a favoriza o înflorire îndelungată. La jumătatea toamnei, când temperaturile sunt sub 10 grade Celsius puteţi tăia tufele la circa 4 cm înălţime. Dacă veţi proteja tufele prin acoperire pe timpul iernii, cu siguranţă în primăvară veţi avea din nou în grădină coreopsis.
Rudbeckia Hirta
Ochi negru susan sau Margareta glorioasă – Rudbeckia Hirta
Este o plantă originară din estul și centrul SUA, fiind floarea statului Maryland. Rudbeckia este o plantă bienală, a cărei înălțime poate varia între 50-100 cm, cultivată mai ales pentru frumusețea florilor. Că tot veni vorba de flori, acestea au un diametru cuprins între 7 și 10 cm, cu petale de culoare galben-auriu și centru de culoare neagră, având aspect de margarete. Înflorirea are loc de vara până toamna (iulie – septembrie) și rezistă timp de 4-5 săptămâni. Pământul preferat este cel bine drenat și fertil, iar cerința de apă este una moderată, fiind niște plante tolerante la secetă. Trebuie așezată sub incidența directă a razelor de soare sau în spații semi-umbrite.
