Caladium

Caladium crește bine în locuri ușor umbrite și, fiind originară din zone cu păduri pluviale, nu iubește lumina solară intensă. Mai mult, trebuie să trăiască într-un ambient cu umiditate ridicată și temperatură constantă de 21ºC.

La începutul primăverii, în martie, plantați tuberculii într-un compost fertil, preferabil acid, la care adăugați puțin nisip pentru un bun drenaj. Creșterea se prelungește întreaga vară. Primăvara trebuie udată moderat, apoi, în perioada de creștere intensă, trebuie să îi asigurați mai multă apă, dar fără exagerare pentru a nu face mai mult rău rădăcinilor. Între două udări consecutive, pământul trebuie lăsat să se usuce.

Dacă vreți să obțineți frunze sănătoase și frumoase, la fiecare două săptămâni adăugați un îngrășământ util pentru frunze, amestecat cu apa cu care udați planta.

Pe la mijlocul lunii august, toate frunzele mor. Din acest moment și pe toată durata iernii, trebuie să opriți complet udarea plantei pentru a menține tuberculii uscați. Ghivecele trebuie amplasate într-un loc cald, unde temperatura minimă nu va fi mai mică de 16ºC. Umiditatea sau expunerea, chiar și pentru perioade foarte scurte, la frig vor determina putrezirea plantelor.

La sfârșitul lunii februarie, începutul lui martie, Caladium produce lăstari bazali. Aceștia pot fi prelevați cu grijă și plantați într-un ghiveci separat, într-un compost pe bază de turbă. Compostul poate fi completat cu puțin nisip pentru un mai bun drenaj. Trebuie asigurată o temperatură constantă de 21ºC.

Dacă la prelevarea lăstarilor a fost tăiat involuntar tuberculul, zona respectivă trebuie tratată cu fungicid pentru a preveni putrezirea acestuia.

Păduchii (afidele) pot ataca frunzele tinere. Aceștia sunt combătuți cu produse sau insectivide pe bază de pojarniță (sunătoare)

Frunzele veștejite sau zbârcite indică faptul că udarea plantei sau umiditatea generală este insuficientă. Și curenții de aer pot provoca aceleași efecte. Așadar, este indicat să mențineți mereu umedă suprafța pământului și să evitați amplasarea ghiveciului în dreptul curenților de aer.

Dacă, în schimb, frunzele par fără vigoare, înseamnă că aerul este prea rece. Dacă nu mutați ghiveciul într-un loc mai cald, planta va muri.

Are frunzele cordate, verde închis, cu nervuri roșu închis și pete albe. Florile sunt în formă de bractee alb-galbenă, cu vârful verde. Specia este originară din SV Indiei, Guyana și Brazilia.

Are frunzele foarte subțiri, albe, cu nervuri verde închis.

Are frunze roșii în partea centrală și verde închis pe margini.

Are frunzele roz palid cu nervuri verzi și margini verde închis.

Are frunzele mici, sagitate, de culoare verde viu, cu pete albe între nervuri, care pot deveni aproape transparente.

Față de celelalte specii, aceasta se deosebește prin frunzele sale lungi și înguste, de regulă verzi cu nervuri albe. Varietățile sale pot avea frunze roșii sau de culoarea pielii de căprioară.

Are tulpini gri-brune și, în general, frunzele sunt verzi, strălucitoare, ceroase, în formă de inimă. Fața superioară este pătată alb cu gri, cea inferioară este verde.