Răsadurile de legume de la semănat la plantare

Elementele fundamentale necesare producţiei unor răsaduri de legume viguroase este perioada de plantare a fiecărei culturi în parte şi calitatea seminţelor. Vârsta optimă de plantare la răsaduri diferă de la o specie la alta. Calitatea unui răsad este dată de următoarele aspecte: trebuie să fie proporţional dezvoltat, să aibă rădăcini stufoase, să aibă tulpina scurtă, nealungită, să aibă foliajul de culoare verde închis, să nu fie lemnificat (îmbătrânit), fără urme de înnegrire la colet, fără pete pe frunze sau tulpină. În general se practică trei metode de produs răsaduri.

Metode de produs răsaduri

1. Cel mai simplu de produs sunt răsadurile nerepicate care se obţin prin semănat direct în sere, solarii sau răsadniţe şi creşterea plantelor în aceeaşi locaţie până la plantarea definitivă. Chiar dacă este metoda cea mai ieftină, plantele obţinute sunt mai dese, mai firave, cu rădăcini rare, fapt ce va provoca scăderi şi întârzieri ale producţiei. Răsadurile nerepicate se produc în următoarele cantităţi de plante/metru pătrat:

• solanacee: între 300 şi 500 de plante;
• vărzoase: între 500 şi 800 de plante.

2. Cea mai folosită metodă, cea a răsadurilor repicate se obţine prin transplantarea plăntuţelor răsărite în sere, solarii sau răsadniţe, la distanţe mai mari între ele, fapt ce le asigură un spaţiu de nutriţie mărit, obţinându-se astfel răsaduri mai bine dezvoltate. Seminţele se seamănă în lădiţe sau direct în tăviţe alveolare, în cuburi nutritive, în pastile jiffy (turbă comprimată) sau în păhărele de răsad individuale. Cuburile nutritive se pot cumpăra gata făcute sau se pot confecţiona chiar de către dumneavoastră. În general, compoziţia materialului de bază din care se confecţionează cubul conţine: pământ 60%, mraniţă 30 % şi nisip 10%.

Dimensiunile cuburilor nutritive variază de la o mărime la alta. Cele mai folosite cuburi sunt de minim 7/7 cm şi maxim 10/10 cm. Cuburile se produc cu ajutorul unei matriţe din fier sau lemn. Respectând dimensiunile sus-menţionate, se pot realiza până la câteva mii de cuburi nutritive pe zi. Pastilele Jiffy au diverse diametre: 30, 42 sau 50 mm cu o înălţime de 10 mm. Acestea se pun în apă înainte de utilizare, după umectare îşi pot mări volumul de şapte ori.

Citeşte şi Simpatiile şi antipatiile plantelor. Compatibilitatea legumelor din grădină

Tăviţele alveolare sunt confecţionate din material plastic moale, cauciucat, de culoare neagră. Datorită opacitaţii acestora, volumul radicular al răsadurilor este dezvoltat mai mult. Se recomandă tăviţele de 28-70 celule pentru repicarea răsadurilor în sere şi cele de 104-260 celule pentru semănare a răsadurilor şi repicarea în recipiente mai mari. Avantajul tăviţelor cu un număr mai ridicat de celule constă într-un spaţiu mai redus de cultură, ceea ce duce la o economisire de energie termică în cazul producerii de răsaduri în sere/solarii încălzite. Fiecare cultură şi sezon de semănare necesită anumite taviţe, în funcţie de vârsta răsadului, de tipul de cultură, sezonul de plantare, etc.

Substratul recomandat pentru însămânţare este turba fină. Aceasta conferă o mobilitate uşoară, iar opţional se poate utiliza şi împreună cu o tăviţă care are menirea de a păstra surplusul de apă rezultat în urma udării răsadurilor. Tăviţa alveolară conferă o mai mare uşurinţă în transportarea plantelor şi depozitarea acestora până în momentul transplantării.

Utilizate eficient timp de zeci de ani până la apariţia tăviţelor alveolare, paharele răsad sunt  nişte ghivece mai mici, rezistente, cu interior înălţat. Prezintă proprietăţi de drenaj excelente, asigurând fluxul optim de apă. Prezintă fante de drenaj laterale caree nu se blochează niciodată.

Răsadurile repicate au rădăcini bine dezvoltate, cu ramificare puternică, din care cauză dau producţii mai ridicate şi mai timpurii. Momentul optim de repicat este după apariţia primelor doua frunze adevărate.

După răsărirea completă a plăntuţelor este necesară fertilizarea acestora cu îngrăşăminte minerale având un procent echilibrat între azot (N) şi potasiu (K) şi fosfor (P) ceva mai ridicat.

3. Răsadul produs în ghivece se obţine prin semănatul sau transplantarea tinerelor plăntuţe repicate în ghivece, cu scopul plantării acestora la locul definitiv cu pământ cu tot, astfel încât sistemul radicular să fie cât mai puţin afectat.

Lucrări de îngrijire ale răsadurilor

Complexitatea lucrărilor de îngrijire poate fi rezumată la dirijarea factorilor de mediu, în sensul satisfacerii cerinţelor plantelor cultivate şi al scopului urmărit de cultivator. În primul rând, se are în vedere regimul de iluminat, în concordanţă cu acesta programându-se regimul de căldură, umiditate, aerisire, etc. Asigurarea optimă a factorilor care influenţeaza procesele de creştere ale răsadurilor cauzează obţinerea unor plante viguroase, cu o bună dezvoltare a sistemului foliar şi radicular, pregătite şi adaptate să suporte şocul transplantării la locul definitiv în sere, solarii şi mai ales în câmp deschis. Un rol fundamental pentru obţinerea unui răsad de bună calitate îl are dirijarea regimului de nutriţie, care se realizează prin fertilizări faziale. În principal, răsadurile trebuie să fie libere de boli şi dăunători, fapt pentru care măsurile fitosanitare şi cele de stimulare a germinării reprezintă mijloacele principale de acţiune în vederea obţinerii unui material sănătos şi viguros.

Amenajările utilizate pentru producerea răsadurilor

Aşa cum menţionam mai sus, răsadurile se produc în cea mai mare parte în adăposturi special amenajate (sere de înmulţire, răsadniţe, solarii încălzite sau reci, etc.), în incinta cărora există posibilitatea dirijării factorilor de vegetaţie.

Serele de înmulţire sunt construcţii speciale, având scheletul şi structura din diverse materiale (beton, ţeavă, profile metalice) şi suprafeţele exterioare din sticlă sau policarbonat, prevăzute atât cu instalaţii de încălzire, irigare, aerisire, susţinere, iluminare, fertilizare, etc., cât şi şi cu utilaje şi echipamente corespunzătoare. În sere se creează un climat artificial ideal creşterii şi dezvoltării plantelor pe tot parcursul anului.

Adăposturile din mase plastice sunt construcţii destinate atât producerii de răsaduri, cât şi producţiei timpurii sau extratimpurii.

Tipurile constructive de adăposturi din mase plastice se împart în:

• tunele (adăposturi simple, joase);
• solarii (adăposturi înalte).

Tunelele sunt construcţii cu un schelet uşor, joase, acoperite cu folie de polietilenă.

Solariile sunt construcţii realizate dintr-un schelet de lemn, fier sau beton, cu diferite elemente de rezistenţă şi acoperite cu folie din polietilenă.

Răsadniţele folosite în legumicultură sunt de diverse tipuri, deosebindu-se prin regimul de temperatură din interior.

De asemenea, acestea pot fi clasificate în funcţie de sursa agentului termic, de numărul pantelor, de poziţia faţă de suprafaţa solului sau de materialele din care au fost construite.