Carnavalul de la Veneția, unde istoria se îmbină cu distracția

Oricum aţi dori să-i spuneţi – Oraşul iubirii, Oraşul Apelor, Oraşul dogilor, al gondolelor, Oraşul lui Casanova, Oraşul Podurilor, Oraşul Luminilor sau chiar “Serenissima” (adică ”prea-senina” – denumirea atribuită Republicii Veneția în perioada renascentistă), Veneția rămâne una dintre cele mai renumite destinaţii turistice la nivel mondial şi unul dintre acele locuri care trebuie neapărat vizitate cel puţin o dată în viaţă.

Principalul oraş al regiunii Veneto şi al Italiei nord-orientale, Veneţia a fost declarată de UNESCO, în anul 1979, patrimoniu al umanităţii. Farmecul straniu al înfăţişării acestui oraş cu “străzi” de apă, puterea economică şi, în consecinţă, şi politică, faima artistică, arta, arhitectura, firea locuitorilor plini de mândrie (şi pe bună dreptate), i-a făcut pe oameni să-l admire atât de pătimaş, de-a lungul vremii.

Date fiind toate aceste minunăţii, Veneţia este un oraş foarte aglomerat, având ciudata însuşire de a avea pe tot parcursul anului mult mai mulţi vizitatori decât locuitori. Fluxul de turişti atinge cifre ameţitoare: aproximativ 15 milioane anual. Se spune că, de fapt, sunt aşa de mulţi încât nu se poate stabili o cifră exactă.

Un alt motiv pentru care năvala de “invadatori” este în fiecare an mai amplă este Carnavalul de la Veneţia, poate cel mai faimos din Europa, care în 2019 se va desfăşura între 16 februarie şi 5 martie.

Potrivit Wikipedia, etimologic, cuvântul „carnaval” se trage din dialectul milanez („carne vale”) şi înseamnă „adio carne”. Dar originea carnavalurilor este mai veche decât creștinătatea însăși, acestea datând din vremea Imperiului Roman, când se sărbătorea Saturnalia în cinstea zeului Saturn, un fel de festival de primăvară caracterizat îndeosebi printr-o conduită destrăbălată, nesăbuită și gălăgioasă. Se pare că acest spirit de celebrare a fost transmis și carnavalurilor.

Sărbătorirea festivităţilor înainte de Paşti, a fost impusă de biserică şi reprezintă perioada care precedă postul în special în ţările creştine, când au loc petreceri populare cu care alegorice, focuri de artificii, iar participanţii sunt în mod obligatoriu deghizaţi. Din cele mai vechi vremuri, Carnavalul veneţian a fost o sărbătoare magică ce s-a răspândit asupra întregului oraş.

Festivalul din Veneţia datează încă din anul 1296, când Senatul Republicii Veneţia a declarat Carnavalul un eveniment oficial. Încă de atunci veneţienii îşi făceau singuri măştile şi costumele pe care le purtau la paradă şi la petreceri, iar identitatea, sexul şi statutul social pur şi simplu nu mai existau. Este festivalul care celebrează trecerea de la iarnă la primăvară, o perioadă în care totul pare realizabil şi perfect posibil, inclusiv iluzia că şi cei mai săraci oameni pot deveni cei mai puternici cu ajutorul măştilor. După o întrerupere de peste două secole, tradiţia Carnavalului din Veneţia a fost redescoperită de municipalitate în anul 1980, iar de atunci a avut loc anual şi s-a bucurat de un succes din ce în ce mai mare.

Atmosfera de petrecere este prezentă la tot pasul: prinţi şi prinţese, curtezane, soldaţi medievali, bufoni, trubaduri şi artişti de circ, războinici şi piraţi, croitorese şi dulgheri invadează la propriu pieţele veneţiene şi celebra piaţă San Marco din centrul oraşului, pentru baluri, parade cu care alegorice, concursuri, scenete, marşuri, spectacole de teatru în aer liber, dans şi operă. Cea mai frumoasă parte a Carnavalului este însă participarea miilor de oameni de pe străzi care măcar o dată pot fi cu toţii egali (asta și datoriă măștilor care îi aduc la un numitor comun) într-un amalgam de diversitate şi creativitate.

Toată Veneţia se transformă într-o scenă unică enormă, în care oamenii se plimbă în costume de carnaval şi măşti misterioase. În mod tradiţional, începutul petrecerii costumate coincide cu sărbătoarea “Festa delle Marie”, dedicată eliberării fetelor veneţiene care au fost răpite de piraţii din Istria, şi se încheie cu parada costumelor de epocă şi arderea mogâldeţii iernii chiar în piaţa principală a oraşului. Oraşul se pregăteşte pentru carnaval un an întreg. Veneţienii comandă costumele costisitoare la cei mai buni designeri, pentru a le etala mai târziu cu mândrie publicului.

Momentele de vârf, cele mai aşteptate şi apreciate de turiştii “cotropitori” sunt festivităţile de deschidere şi cele de închidere ale festivalului, deci încercaţi să vă planificaţi vacanţa în aşa fel încât să surprindeţi măcar unul din aceste două evenimente.

De la mijocul secolului al XV-lea şi până la sfârşitul secolului al XVI-lea cu organizarea Carnavalului veneţian s-a ocupat Compagnie di Calze, care erau asociaţii de tineri nobili recunoscuţi după ciorapii lungi şi multicolori pe care îi purtau. Ei trebuiau să pregătească şi să creeze evenimentele din timpul Carnavalului şi să se ocupe de toate detaliile aferente: măşti, costume, locaţii, personaje.

Carnavalul a luat amploare internaţională în secolul al XVIII-lea, când tineri bogaţi din întreaga Europă veneau incognito la Veneţia să se distreze fără a fi recunoscuţi. Măştile conferă unicitate carnavalului, în acelaşi fel în care gondolele conferă aerul de poveste. Măşti reprezentând personaje din commedia dell’arte sau măşti sinistre, măşti colorate şi strălucitoare, costume de epocă, muzică de viori, săli de bal, focuri de artificii fac din acest eveniment unul cu totul aparte.

Există cinci tipuri diferite de măşti veneţiene: masca Bauta, care acoperă de obicei toată faţa, dar există şi unele doar până la nivelul gurii, ușurând mâncatul, băutul şi vorbitul, masca Columbină, mască doar pentru jumătatea feţei foarte frumos decorată, uneori chiar cu aur sau argint, masca Moretta, foarte populară printre femeile veneţiene deoarece pune în valoare trăsăturile feminine, masca Volto sau Larva, este de obicei albă şi este purtată cu o pelerină şi o pălărie tricorn şi masca Medico Della Peste, care deşi este macabră este foarte populară, cu un cioc lung şi ochi rotunzi acoperiţi cu discuri de cristal.

Măştile sunt realizate de aşa-numiţii “mascherari” care au un statut aparte încă din 1436. Erau ajutaţi de pictori care le desenau feţele pe modelul de gips acordând foarte multă atenţie detaliilor. Formele erau apoi prelucrate de mascherari şi decorate cu aur, argint, picturi deosebite, cristale sau pene. Alte măşti celebre purtate de-a lungul timpului la carnavalul veneţian sunt “Morreta” şi “Gnaga”.

Locul cel mai important unde măştile sunt purtate cu graţie este balul mascat din timpul Carnavalului – Gran Ballo della Cavalchina, ţinut la Teatro La Fenice, fiind unul dintre cele mai spectaculoase baluri mascate din lume. Dacă nu sunteţi adepţii purtării măştilor nu prea aveţi ce căuta la acest eveniment pentru că fără acest accesoriu nu veţi “beneficia” pe deplin de atmosfera creată în jurul acestuia.

Dacă nu veniţi deja “echipaţi” vă puteţi procura măști de la magazinele locale cum ar fi: Ca ‘macana (Calle delle Botteghe 3172, Dorsoduro; camacana.com), Tragicomica (Calle dei Nomboli 2800, San Polo, tragicomica.it) sau Papier maché (Calle Santa Maria Formosa Lunga 5174B, Castello). Însă cel mai faimos magazin de măşti veneţiene este “Carta Alta” (din Sestiere Giudecca) de unde pot fi achiziţionate de la măşti din plastic sau din material textile până la cele din ceramică, al căror preţ variază între câteva zeci şi câteva sute de euro.

Costumele pentru carnaval erau, odinioară, confecţionate manual, reprezentând adevărate opere de artă. Astăzi reprezintă o mică industrie, existând centre pentru închirierea lor şi nenumărate magazine pentru cumpărarea acestora. Mantiile voluminoase cu care venețienii îşi acoperă umerii (asta şi din cauza frigului), denumite “tabarro” pot fi şi ele achiziționate de la magazine ca Monica (Calle Scaleter, San Polo, monicadaniele.com), Atelierul Pietro Longhi (Ramo Secondo Saoner 2,671, San Polo, pietrolonghi.com), care închiriază şi vinde costume istorice, de la cele mai simple la unele foarte complexe, sau de la Banco Loto N° 10 (Salizada Sant’Antonin 3478B, Castello; ilcerchiovenezia.it).

Acţiunea care anunţă în mod tradiţional începutul Carnavalului de la Veneţia este “Zborul îngerului” lansat din turnul clopotniţei Bazilicii San Marco, o tradiţie foarte veche ce adună o mulţime impresionantă de oameni în Piaţa San Marco. Personajul care întruchipează un înger “zboară” de pe Turnul Campanile pe deasupra mulţimii adunate în piaţă, timp în care poate fi admirat cortegiul de personaje istorice, în frunte cu Dogele şi soţia acestuia.

Evenimente-cheie ale carnavalului au loc şi în interiorul Arsenale, magnificul șantierul naval istoric al Veneției, care găzduieşte, pe lângă concursuri în apă, reconstituiri, artiști de stradă și trupe, şi carnavalul copiilor. Unul dintre cele mai extravagante baluri mascate este Masquerade Ball, iar punctul maxim al manifestărilor este în Piața San Marco, unde veţi descoperi cele mai deosebite costume.

În timpul zilei aveţi parte de distracţie gratuită, iar noaptea încep cinele festive în decorurile somptuoase ale palatelor veneţiene, valsurile şi cadrilurile, Concertele Orchestrei de Cameră a Veneţiei şi alte spectacole de operetă, al cărui preţ este stabilit în funcţie de programul serii. Pe perioada desfăşurarii festivalului au loc 24 baluri oficiale, cele mai reuşite fiind cele din palatele Zanardi şi Pisani Moretta. În Veneţia trebuie să gustaţi măcar o dată dulciurile tradiţionale – fritole şi crostoli.

România a participat la Carnavalul de la Veneţia pentru prima dată în mod oficial, în calitate de invitat de onoare, la ediţia din anul 2008, desfăşurată în perioada 26 ianuarie – 5 februarie. Propunerea a venit din partea Primăriei din Veneţia. Printre cei ce au reprezentat ţara noastră la acest eveniment s-au numărat actorul Dan Puric, formaţia de căluşari din judeţul Olt, Teatrul Masca şi orchestra de cameră Philarmonia.

Găsirea unui loc de cazare la prețuri accesibile în Veneția pe timpul Carnavalului poate fi un adevărat calvar, întrucât rezervările se fac cu mult înainte. Preţurile pornesc de la 100 până la 1200 euro pe noapte. Nu se percepe nicio taxă suplimentară pentru a participa la Carnaval, însă dacă ţineţi cu tot dinadinsul să fiţi prezenţi la o petrecere sau bal, acestea pot fi destul de scumpe. Pentru detalii puteţi vizita site-ul oficial al evenimentului.

Dar dacă totuşi, această amplă manifestare vă copleşeşte şi doriţi să petreceţi într-un cadru mai restrâns, dar la fel de grandios, regiunea Veneto oferă o serie de alternative, inclusiv o procesiune magnifică cu ambarcaţiuni în Treviso, și un alt Carnaval, cel din Verona, care are loc doar într-o singură zi (în 2019, pe 1 martie), în ultima vineri dinaintea Lăsatului de Sec (care variază de la un an la altul), derulat neîntrerupt din anul 1531, fiind cel mai vechi carnaval din Italia. În acel an, din cauza unei penurii de alimente prețurile la cereale au crescut, iar oamenii săraci, în special cei din zona veche St. Zeno (una dintre cele mai mari și mai aglomerate din oraş), s-au confruntat cu o prelungită şi generală foamete. Tommaso Da Vico, un nobil bogat, a decis să doneze o sumă uriașă pentru ca cei săraci să-şi poată procura făină, ingredientul principal al micilor găluşte denumite “gnocchi”, la vremea acea aliment de bază al celor mai puţin înstăriţi. În testamentul său, Da Vico a pretins ca în fiecare an, în vinerea Carnavalului, să fie distribuite gnocchi și vin oamenilor nevoiaşi din St. Zeno.

Aceasta este pe scurt povestea Carnavalului de la Verona, care până în prezent, a păstrat tradiţia denumită “Venerdì gnocolar”, adică “Vinerea Gnocchi”, o paradă care se încheie în fața bisericii St. Zeno. Parada este condusă de Papa Gnocco, tatăl lui gnocchi, o persoană aleasă în mod public în Piaţa din St. Zeno, special pentru această ocazie cu o lună înaintea Carnavalului, care poartă un costum ce înfăţişează un rege antic și care, în loc de sceptru, ţine în mână o furculiță uriașă în vârful căreia se află un gnocchi de dimensiuni considerabile.

Buon viaggio!